La dezbaterea despre frumusetea autentica organizata de Dove la inceputul lunii martie, filmul prezentat, ”The Real Truth about Beauty: Revisited”, a fost realizat pe un esantion de 6.400 femei cu varsta cuprinsa intre 18 si 64 ani. Studiul s-a desfasurat in 20 de tari, printre care Statele Unite ale Americii, Canada, Olanda, Portugalia, Marea Britanie, Franta, Italia, Brazilia, Argentina, Japonia, Germania, Mexic, India, Rusia, Arabia Saudita, Turcia, China, Romania, Polonia si Spania.
Intr-un film condensat, alert si emotionant, am vazut femei de toate rasele, de toate varstele, de toate categoriile sociale, negasindu-si cuvintele pentru a spune de ce sunt frumoase. Le-am revazut, insa, avantate, laudandu-si prietenele pentru ochii lor, pentru picioare, pentru sani, pentru par si, la fel de grabite sa-si insire defectele: nu-mi plac picioarele mele (nu, nu mi le filmati!!!), nu-mi place corpul meu, nu-mi place nasul meu, nu-mi plac urechile, sunt intr-o neconcordanta cu capul meu, ma scoate din minti parul asta nesuferit…
Cand s-au rasturnat rosturile omenirii si femeile au ajuns sa nu mai aiba incredere in frumusetea lor?! Ce s-a intamplat de am ajuns ca, in loc sa ne aratam lumii cu atuul definitoriu al sexului nostru, cel asezat in toate dictionarele lumii si ale constiintei drept SEXUL FRUMOS, sa ne fastacim atunci cand vine vorba despre frumusetea noastra si sa ne temem de oglinzi, convinse fiind ca toate celelalte exemplare feminine ale planetei sunt mai atragatoare si mai armonioase decat noi?
Probabil ca e o intrebare prea grea, ale carei raspunsuri s-au incalcit in mersul istoriei, in luptele noastre cu mentalitatile gresite, cu traditiile impovaratoare, cu razboaiele barbatilor si capitularile femeilor. Si poate ca mai importanta decat dorinta noastra de a gasi explicatia unei asemenea intamplari e indraneala de a reaseza lucrurile in ordinea lor fireasca si de a ne propune sa spunem din nou, raspicat: noi suntem SEXUL FRUMOS!
Intotdeauna in ochii celuilalt
La prezidiul dezbaterii Dove a stat Oana Cuzino, care ne-a reamintit ca frumusetea vine din interior, asa cum, totusi, sa recunoastem, ne indeamna mereu femeile cu dimensiuni perfecte. La aceeasi masa, psihologul Alfred Dumitrescu ne-a aratat o papusa blonda si sexy, atragandu-ne atentia ca, daca ea ar avea marimea naturala a unui om, ar fi o creatura monstruoasa – si, o parte dintre cele prezente, pentru ca voiam sa-l credem, l-am crezut. Insa adevaratele revelatii ale intalnirii s-au nascut din confesiunile Oanei Pellea care ne-a daruit nu pilde desprinse din carte, ci intelesuri ale vietii sale traite.
“Nu m-am gandit niciodata pana la 18 ani daca sunt frumoasa sau urata”. Insa judecatile lumii s-au pravalit la un moment dat peste ea, scotand-o din coconul de dragoste si lumina al familiei. “Cand am dat admitere la Teatru, ii auzeam pe toti cei din jurul meu spunand: uite-o, e fata lui Amza Pellea! Ce urata e!”. Si abia atunci Oana a realizat ca nu se analizase niciodata din perspectiva frumusetii sau a nefrumusetii sale. Ca, pur si simplu, nu-si pusese problema asta… De ce? “Niciodata nu vazusem in ochii cuiva din familia mea o astfel de categorisire. Si atunci am inteles ca frumusetea e intotdeauna in ochii celuilalt”…
Exista pentru fiecare dintre noi cineva care ne vede drept cele mai frumoase din lume. Pentru ca, pe fiecare dintre noi, ne iubeste cineva. Iar dragostea celuilalt si dragostea noastra pentru noi insine sunt cele mai eficiente arme ale frumusetii.
“Ce este dupa frumusetea de oglinda?” a mai intrebat Oana Pellea, deschizand alte si alte ferestre ale intelesurilor. “E ceva care poate modifica in mod esential forma. Este foarte bine sa tii cont de forma, sa te ingrijesti, dar sanatatea este cea care urla in fiecare dintre noi. Iar ceea ce face ca un om sa para sau sa devina superb este puterea sa de a nu spune niciodata «e prea tarziu» si tine de o impacare cu tine si cu viata ta. E usor sa fii frumoasa cand esti foarte tanara. Dar eu am intalnit femei de 80 de ani extrem de frumoase, femei care… nu s-au lasat! Care n-au spus niciodata «e prea tarziu».”
Si apoi Oana Pellea a facut intreaga asistenta sa zambeasca cu un sir de replici demne sa devina butade celebre…
“M-am uitat dimineata in oglinda Si mi-am spus: «Oh, esti superba!». Dar eu sunt superba nu pentru ca imi impun, ci pentru ca stiu ca maine voi arata mai rau decat azi.”
“Femeia la 40 de ani este extraordinara, cu cat ii cad sanii, cu atat i se inalta spiritul… Iar eu ma consider in culmea inaltarii spirituale”, demonstrandu-ne ca umorul face parte si el din frumusete, asa cum si gandul frumos face parte. Si obligandu-ne sa intelegem ca fiecare clipa a prezentului este splendida ca si noi, si ca e pacat sa ne trezim candva, uitandu-ne in albumul cu fotografii, ca ne descoperim frumusetea doar in pozele de demult, abia dupa ce ea a trecut. Suntem frumoase Aici si Acum.
frumos spus… dar daca nu mi s-au lasat sanii?? ce sa cred… ha ha ha