O iubim de acum trei decenii, de cand a interpretat pentru noi, cu talent fara masura si puritate nemasluita, rolul principal in Maria Mirabela, filmul lui Gopo. Avea pe atunci 6 ani. Acum este actrita recunoscuta si iubita in intreaga Europa, a facut roluri magistrale in filme frantuzesti premiate si aplaudate si, de curand, turneul cu piesa de teatru Straini in noapte a readus-o in inimile conationalilor ei. Pe langa marile sale izbanzi de artista, Medeea Marinescu este mama devotata a unui baietel de un an si jumatate, Luca, si indragostita partenera de viata a directorului de imagine George Dascalescu.
Fotografii de Paul Buciuta
Unii actori au nevoie de adulatia publicului mai mult decat de bani
Marea Dragoste / Tango: Esti acum in plin turneu cu „Straini in noapte“, alaturi de Florin Piersic. Unde te simti mai bine ca actrita, in Bucuresti sau in provincie?
Medeea Marinescu: Bucurestenii sunt obisnuiti sa intalneasca actori, ei o vad pe Stela Popescu la Mega Image, de exemplu, dar in provincie e un eveniment cand vine un actor. Oamenii vin tremurand la tine, ca te vad in carne si oase, pentru ei chiar inseamna ceva. De multe ori, publicul din provincie e mai cald si mai atasat decat publicul bucurestean. Ei nu sunt obisnuiti, au alta perceptie.
Marea Dragoste / Tango: Si toata iubirea asta a publicului iti imbunatateste, iti infrumuseteaza viata intr-un fel? Totusi, daca e sa ai o problema, nu te ajuta nimeni…
MEDEEA MARINESCU: Asa e, dar te hranesti din dragostea publicului. Piersic e unul dintre actorii acestia… E o dragoste care la un moment dat te si devoreaza, am vazut asta la el. Dar il si hraneste in acelasi timp. Unii actori au nevoie de adulatia publicului mai mult decat de bani.
Marea Dragoste / Tango: In cazul tau cum a fost, tu ai ales profesia asta? Joci de cand erai mica…
MEDEEA MARINESCU: Da, de la 3 ani. La 6 ani am facut Maria-Mirabela… Iar acum am 36! Dar eu puteam sa aleg altceva, fiindca am facut liceul de muzica, Enescu, si ma pregateam pentru Conservator. Ma pregateam foarte serios, dadeam recitaluri prin tara, am cantat la Ateneu… Eu sunt pianista, am si diploma, in afara de Bacalaureat am un fel de atestat care-mi da dreptul sa profesez ca profesor de muzica si de teorie muzicala la clasele 1-8. Dar
intr-a XII-a am facut filmul Domnisoara Cristina, si atunci a fost declicul. Eu nu aveam senzatia ca am o profesie cand jucam intr-un film, in acea lume traisem pana atunci, facea parte din normalitatea vietii mele. Dar dupa ce am facut Domnisoara Cristina, mi-am dat seama ca trebuie sa decid, sa o iau la stanga sau la dreapta, vorba lui Sorescu. Si am vorbit cu mine si mi-am dat seama ca aveam mai multe sanse sa fac profesia asta mai bine si sa reusesc, decat sa fiu pianista. Asa ca am ales actoria.
Pe de alta parte e foarte parsiva meseria asta, te hranesti cu ea, dar, la un moment dat, nu-ti mai este de ajuns. Si ramane un gol imens. Nu pot sa dau nume, dar cunosc multe cazuri…
Marea Dragoste / Tango: Si ce-ti mai trebuie, in afara de ea? De fapt, nu cred ca exista profesie care sa tina loc de familie si de dragoste…
MEDEEA MARINESCU: Ba da, la artisti da. Un doctor sau un avocat nu are tipul asta de schimb cu publicul, insa aici esti adulat, esti iubit de public si iti e de ajuns. Dar la un moment dat asta se termina. Iar atunci nu-ti mai ramane foarte mult…
Marea Dragoste / Tango: Parintii tai cu ce se ocupa?
MEDEEA MARINESCU: Tatal meu e operator de film, director de imagine, cum se zice acum. Acum el are o companie care se cheama Atlantis Film. Iar mama e machieuza.
Marea Dragoste / Tango: Deci si ei sunt din lumea artistica!
MEDEEA MARINESCU: Da, da, datorita lor eram mereu pe platourile de filmare.
Marea Dragoste / Tango: Asa ai ajuns sa dai probe pentru Maria-Mirabela?
MEDEEA MARINESCU: Da, intr-un fel, da. Insa am dat probe ca toti ceilalti, Gopo n-a lucrat niciodata cu taica-meu, ba mai mult, erau tipologii total diferite. Tata e un tip foarte dur, foarte transant, extrem de nervos – acum s-a mai calmat -, iar Gopo era un bland, era calin, era duios, deci total opus tatalui meu. Si nu cred ca se suportau reciproc. Gopo nu cred ca-l agrea foarte mult pe taica-meu. A trebuit sa dau probe pentru film, dar aveam avantajul ca am crescut la Buftea, ai mei ma luau peste tot, la filmari. Eram acolo ca la mine acasa, cunosteam fiecare cotlon. In plus, in copilarie, eram foarte extravertita, pe mine muzica m-a mai calmat…
Marea Dragoste / Tango: Da, daca ai fi fost un copil de oriunde, nici nu ti-ar fi trecut prin minte sa te duci la un casting…
MEDEEA MARINESCU: Ai sa razi, dar este o vanatoare a parintilor dupa castinguri! Este ceva oribil, daca ma intrebi pe mine. Am trait doua momente urate, cu doi copii, dar nu din cauza copiilor, ca ei n-au nicio vina, ci din cauza parintilor.
Marea Dragoste / Tango: Da, parintii vor sa-i bage in fata…
MEDEEA MARINESCU: M-am dus la o fetita sa-i dau biscuiti cu ciocolata si mi-a spus – copil de 5 ani: Nu, ca nu vreau sa ma ingras! Sunt parinti disperati acum sa-si bage copiii pe peste tot, cred ca-i mult mai nasol decat inainte!
Marea Dragoste / Tango: Oare fac asta numai pentru bani?
MEDEEA MARINESCU: Castiga si bani, dar sunt si neputintele, frustrarile parintilor, adunate. Au nevoie de confirmari, ca parinti, pe care le obtin prin copii. Ma uitam la Mamaia Copiilor si mi s-a parut absolut ingrozitor sa vad fetite machiate, care canta despre iubire, care se misca lasciv, ca niste marionete, ca asa au invatat – ca altfel nu inteleg nimic nici din ce spun pe gura, nici din ce danseaza. Nu-si traiesc varsta si e ingrozitor. Pe vremuri erau mai putine posibilitati sa-ti apara copiii la televizor, dar eu, cel putin, n-am simtit isteria asta parinteasca.
Marea Dragoste / Tango: Cum a fost facultatea, dupa ce ai decis ca vrei sa fii actrita?
MEDEEA MARINESCU: M-am dus la Facultatea de Teatru si am luat admiterea, dar am vrut sa ma las dupa 3 luni. M-am ingrasat peste 10 kg – am facut bulimie de stres.
Marea Dragoste / Tango: Ce anume te stresa?
MEDEEA MARINESCU: Mediul muzical din care veneam eu si care ma formase exact in perioada de pubertate, cand devenisem mai timida, mai introvertita, era complet diferit de ce am gasit la Teatru. Am picat, fara sa fiu pregatita, intr-o lume extrem de extravertita, caci intri la Teatru si zici: sunt liber! Si incepi sa bei, sa spui orice iti trece prin cap… Pe mine chestiile astea ma agresau. Pana m-am obisnuit, a fost o agresiune facultatea, in primele 3 luni stateam intr-un colt si mancam sticksuri. Asa m-am ingrasat. Si la un moment dat, Gelu Colceag – era decan pe vremea aceea – mi-a zis: Medeea, fa ceva! Ori slabesti, ori te mai ingrasi 20 de kg ca sa fii un gen anume. Ca asa nu esti nicicum. M-am speriat si am trecut la o cura foarte drastica, am slabit, si mi s-a schimbat intreg metabolismul, m-am echilibrat.
Marea Dragoste / Tango: Si dupa facultate ce ai facut?
MEDEEA MARINESCU: Pentru mine, facultatea n-a fost ceva spectaculos, dar a fost o perioada de acumulari. L-am avut ca profesor pe Florin Zamfirescu, care este foarte bun, dupa parerea mea, la care stateam si ascultam si bagam la cap. Lucruri pe care apoi le-am pus in practica. Dar am avut numai profesori unul si unul, in facultate, erau Olga Tudorache, Adrian Pintea, Ion Cojar… Era o pleiada, cand intrau in sala de examen, ne faceam mici. Mie mi-era cel mai frica de Dem Radulescu. Pe cat de simpatic si comic era la televizor, pe atat de ciufut era la examene. In schimb, Rebengiuc, daca venea la examene, eram cei mai fericiti. Era cel mai deschis cu studentii.
Iar dupa facultate am fost si eu un an preparator, am lucrat cu Florin Zamfirescu, la clasa lui, dar dupa un an m-am lasat, ca nu mi s-a parut cinstit sa fac asta… Nu ca n-aveam ce sa-i invat pe studenti, dar te pacalesti… Aveam 23 de ani si practic aveam avantajul ca eu batusem pasii aia un pic inaintea lor. Dar asta nu inseamna mare lucru intr-o cariera pedagogica. E totusi foarte interesant sa fii profesor, simti mult mai bine pulsul meseriei prin relationarea cu studentii. Pentru ca studentii sunt mult mai „curati“, mai neintoxicati de pareri, si atunci cand intri in contact cu ei, te ajuta si pe tine sa te reglezi. Au o prospetime care apoi, cu rutina meseriei, se pierde.
Medeea Marinescu: Bucurestenii sunt obisnuiti sa intalneasca actori, ei o vad pe Stela Popescu la Mega Image, de exemplu, dar in provincie e un eveniment cand vine un actor. Oamenii vin tremurand la tine, ca te vad in carne si oase, pentru ei chiar inseamna ceva. De multe ori, publicul din provincie e mai cald si mai atasat decat publicul bucurestean. Ei nu sunt obisnuiti, au alta perceptie.
Marea Dragoste / Tango: Si toata iubirea asta a publicului iti imbunatateste, iti infrumuseteaza viata intr-un fel? Totusi, daca e sa ai o problema, nu te ajuta nimeni…
MEDEEA MARINESCU: Asa e, dar te hranesti din dragostea publicului. Piersic e unul dintre actorii acestia… E o dragoste care la un moment dat te si devoreaza, am vazut asta la el. Dar il si hraneste in acelasi timp. Unii actori au nevoie de adulatia publicului mai mult decat de bani.
Marea Dragoste / Tango: In cazul tau cum a fost, tu ai ales profesia asta? Joci de cand erai mica…
MEDEEA MARINESCU: Da, de la 3 ani. La 6 ani am facut Maria-Mirabela… Iar acum am 36! Dar eu puteam sa aleg altceva, fiindca am facut liceul de muzica, Enescu, si ma pregateam pentru Conservator. Ma pregateam foarte serios, dadeam recitaluri prin tara, am cantat la Ateneu… Eu sunt pianista, am si diploma, in afara de Bacalaureat am un fel de atestat care-mi da dreptul sa profesez ca profesor de muzica si de teorie muzicala la clasele 1-8. Dar
intr-a XII-a am facut filmul Domnisoara Cristina, si atunci a fost declicul. Eu nu aveam senzatia ca am o profesie cand jucam intr-un film, in acea lume traisem pana atunci, facea parte din normalitatea vietii mele. Dar dupa ce am facut Domnisoara Cristina, mi-am dat seama ca trebuie sa decid, sa o iau la stanga sau la dreapta, vorba lui Sorescu. Si am vorbit cu mine si mi-am dat seama ca aveam mai multe sanse sa fac profesia asta mai bine si sa reusesc, decat sa fiu pianista. Asa ca am ales actoria.
Pe de alta parte e foarte parsiva meseria asta, te hranesti cu ea, dar, la un moment dat, nu-ti mai este de ajuns. Si ramane un gol imens. Nu pot sa dau nume, dar cunosc multe cazuri…
Marea Dragoste / Tango: Si ce-ti mai trebuie, in afara de ea? De fapt, nu cred ca exista profesie care sa tina loc de familie si de dragoste…
MEDEEA MARINESCU: Ba da, la artisti da. Un doctor sau un avocat nu are tipul asta de schimb cu publicul, insa aici esti adulat, esti iubit de public si iti e de ajuns. Dar la un moment dat asta se termina. Iar atunci nu-ti mai ramane foarte mult…
Marea Dragoste / Tango: Parintii tai cu ce se ocupa?
MEDEEA MARINESCU: Tatal meu e operator de film, director de imagine, cum se zice acum. Acum el are o companie care se cheama Atlantis Film. Iar mama e machieuza.
Marea Dragoste / Tango: Deci si ei sunt din lumea artistica!
MEDEEA MARINESCU: Da, da, datorita lor eram mereu pe platourile de filmare.
Marea Dragoste / Tango: Asa ai ajuns sa dai probe pentru Maria-Mirabela?
MEDEEA MARINESCU: Da, intr-un fel, da. Insa am dat probe ca toti ceilalti, Gopo n-a lucrat niciodata cu taica-meu, ba mai mult, erau tipologii total diferite. Tata e un tip foarte dur, foarte transant, extrem de nervos – acum s-a mai calmat -, iar Gopo era un bland, era calin, era duios, deci total opus tatalui meu. Si nu cred ca se suportau reciproc. Gopo nu cred ca-l agrea foarte mult pe taica-meu. A trebuit sa dau probe pentru film, dar aveam avantajul ca am crescut la Buftea, ai mei ma luau peste tot, la filmari. Eram acolo ca la mine acasa, cunosteam fiecare cotlon. In plus, in copilarie, eram foarte extravertita, pe mine muzica m-a mai calmat…
Marea Dragoste / Tango: Da, daca ai fi fost un copil de oriunde, nici nu ti-ar fi trecut prin minte sa te duci la un casting…
MEDEEA MARINESCU: Ai sa razi, dar este o vanatoare a parintilor dupa castinguri! Este ceva oribil, daca ma intrebi pe mine. Am trait doua momente urate, cu doi copii, dar nu din cauza copiilor, ca ei n-au nicio vina, ci din cauza parintilor.
Marea Dragoste / Tango: Da, parintii vor sa-i bage in fata…
MEDEEA MARINESCU: M-am dus la o fetita sa-i dau biscuiti cu ciocolata si mi-a spus – copil de 5 ani: Nu, ca nu vreau sa ma ingras! Sunt parinti disperati acum sa-si bage copiii pe peste tot, cred ca-i mult mai nasol decat inainte!
Marea Dragoste / Tango: Oare fac asta numai pentru bani?
MEDEEA MARINESCU: Castiga si bani, dar sunt si neputintele, frustrarile parintilor, adunate. Au nevoie de confirmari, ca parinti, pe care le obtin prin copii. Ma uitam la Mamaia Copiilor si mi s-a parut absolut ingrozitor sa vad fetite machiate, care canta despre iubire, care se misca lasciv, ca niste marionete, ca asa au invatat – ca altfel nu inteleg nimic nici din ce spun pe gura, nici din ce danseaza. Nu-si traiesc varsta si e ingrozitor. Pe vremuri erau mai putine posibilitati sa-ti apara copiii la televizor, dar eu, cel putin, n-am simtit isteria asta parinteasca.
Marea Dragoste / Tango: Cum a fost facultatea, dupa ce ai decis ca vrei sa fii actrita?
MEDEEA MARINESCU: M-am dus la Facultatea de Teatru si am luat admiterea, dar am vrut sa ma las dupa 3 luni. M-am ingrasat peste 10 kg – am facut bulimie de stres.
Marea Dragoste / Tango: Ce anume te stresa?
MEDEEA MARINESCU: Mediul muzical din care veneam eu si care ma formase exact in perioada de pubertate, cand devenisem mai timida, mai introvertita, era complet diferit de ce am gasit la Teatru. Am picat, fara sa fiu pregatita, intr-o lume extrem de extravertita, caci intri la Teatru si zici: sunt liber! Si incepi sa bei, sa spui orice iti trece prin cap… Pe mine chestiile astea ma agresau. Pana m-am obisnuit, a fost o agresiune facultatea, in primele 3 luni stateam intr-un colt si mancam sticksuri. Asa m-am ingrasat. Si la un moment dat, Gelu Colceag – era decan pe vremea aceea – mi-a zis: Medeea, fa ceva! Ori slabesti, ori te mai ingrasi 20 de kg ca sa fii un gen anume. Ca asa nu esti nicicum. M-am speriat si am trecut la o cura foarte drastica, am slabit, si mi s-a schimbat intreg metabolismul, m-am echilibrat.
Marea Dragoste / Tango: Si dupa facultate ce ai facut?
MEDEEA MARINESCU: Pentru mine, facultatea n-a fost ceva spectaculos, dar a fost o perioada de acumulari. L-am avut ca profesor pe Florin Zamfirescu, care este foarte bun, dupa parerea mea, la care stateam si ascultam si bagam la cap. Lucruri pe care apoi le-am pus in practica. Dar am avut numai profesori unul si unul, in facultate, erau Olga Tudorache, Adrian Pintea, Ion Cojar… Era o pleiada, cand intrau in sala de examen, ne faceam mici. Mie mi-era cel mai frica de Dem Radulescu. Pe cat de simpatic si comic era la televizor, pe atat de ciufut era la examene. In schimb, Rebengiuc, daca venea la examene, eram cei mai fericiti. Era cel mai deschis cu studentii.
Iar dupa facultate am fost si eu un an preparator, am lucrat cu Florin Zamfirescu, la clasa lui, dar dupa un an m-am lasat, ca nu mi s-a parut cinstit sa fac asta… Nu ca n-aveam ce sa-i invat pe studenti, dar te pacalesti… Aveam 23 de ani si practic aveam avantajul ca eu batusem pasii aia un pic inaintea lor. Dar asta nu inseamna mare lucru intr-o cariera pedagogica. E totusi foarte interesant sa fii profesor, simti mult mai bine pulsul meseriei prin relationarea cu studentii. Pentru ca studentii sunt mult mai „curati“, mai neintoxicati de pareri, si atunci cand intri in contact cu ei, te ajuta si pe tine sa te reglezi. Au o prospetime care apoi, cu rutina meseriei, se pierde.
Acest copil s-a nascut din dragoste
Marea Dragoste / Tango: Cum l-ai cunoscut pe George Dascalescu, sotul tau, cum a aparut copilul?
Tag-uri:
actor · actrita · Alice Nastase Buciuta · casnicie · copil · director de imagine · divort · dragoste · film · George Dascalescu · Gopo · iubire · libertate · Maria Mirabela · Medeea Marinescu · relatie · Straini in noapteCategorii:
Interviuri
Pingback: Medeea Marinescu, mamă pentru a doua oară – Marea Dragoste