O iubim de acum trei decenii, de cand a interpretat pentru noi, cu talent fara masura si puritate nemasluita, rolul principal in Maria Mirabela, filmul lui Gopo. Avea pe atunci 6 ani. Acum este actrita recunoscuta si iubita in intreaga Europa, a facut roluri magistrale in filme frantuzesti premiate si aplaudate si, de curand, turneul cu piesa de teatru Straini in noapte a readus-o in inimile conationalilor ei. Pe langa marile sale izbanzi de artista, Medeea Marinescu este mama devotata a unui baietel de un an si jumatate, Luca, si indragostita partenera de viata a directorului de imagine George Dascalescu.
Fotografii de Paul Buciuta
MEDEEA MARINESCU: L-am cunoscut pe George la filmari – cand lucram la filmul lui Stere Gulea, „Week-end cu mama“. El este director de imagine. Si, pur si simplu, s-a intamplat… Lucrurile astea nu le poti calcula, nu le poti preveni. La George am simtit de la inceput foarte multe calitati, am vazut acele lucruri care-mi plac la un om, in general: atentie, bun simt, eleganta in comportament. Mie-mi plac oamenii binecrescuti, nu mi-a placut niciodata agresivitatea si, in prima faza, asta am descoperit la el, eleganta in comportament. Si copilul a venit tot asa, necalculat si neprevazut, dar, sincer, eu mi-am dorit enorm un copil. Sigur ca niciodata nu era momentul… In fine, nu vreau sa intru in foarte multe amanunte legate de ce a fost inainte, pentru ca m-au afectat istoriile din trecut. Asa a fost sa fie, sa fac copilul la 35 de ani, deci nu foarte tinerica.
Marea Dragoste / Tango: Conteaza cu cine faci copilul sau ti l-ai fi dorit oricum?
MEDEEA MARINESCU: In mintea mea de femeie independenta, spuneam ca nu conteaza. Dar conteaza enorm. Un copil are nevoie de un tata, si nu de orice tata. De asta mi-am dat seama dupa ce l-am avut pe Luca, inainte spuneam ca am sa fac un copil chiar si singura fiind, numai sa fie copilul meu. Dar un copil nu e o chestiune de bifat pe o lista, nu e o chestiune demonstrativa, e ceva care tine de natura noastra interioara. Si cred ca un copil trebuie sa apara din dragoste. Partea buna a faptului ca am facut copilul tarziu este ca am fost mult mai mult constienta, m-am bucurat altfel de maternitate decat as fi facut-o, probabil, la 20 de ani. Si acest copil s-a nascut din dragoste, si are nevoie de tata. Iar dragoste ii dam amandoi, cu varf si indesat.
Profesia asta, de actor – ca si munca in showbiz – e ca un drog. Pentru ca-ti alimenteaza ego-ul, in primul rand. Cine zice ca nu face profesia asta, in primul rand pentru el, minte. Iar ego-urile celor care lucreaza in showbiz, in arta, sunt exacerbate. Deci profesia asta te si epuizeaza energetic, dar iti da si foarte multa energie.
Or, eu ma lansasem foarte mult in profesie, munceam foarte mult si, la un moment dat, am realizat ca e o pista falsa. Aveam nevoie sa ma asez, aveam nevoie de familie, de un copil. Si mi-am dat seama ca astea sunt reperele juste, in viata. Si s-a intamplat ca si George sa vada lucrurile tot in felul asta.
Marea Dragoste / Tango: De ce ati ales sa nu apareti in public, sa publicati poze cu voi?
MEDEEA MARINESCU: Noi nu ne-am casatorit cu acte, am fi vrut sa facem numai cununie religioasa, dar la noi in tara nu se poate asta. A fost si optiunea lui George, iar eu i-am respectat-o. Dar si a mea. Sunt oameni care si-au sporit notorietatea folosindu-se de copil, de familie, si nu mi se pare cinstit. Pe de alta parte, trebuie sa existe un echilibru, pentru ca in momentul in care te ascunzi foarte tare, iar dai de banuit, oamenii cred ca e ceva in neregula. Dar in general nu mi-a placut sa intru in foarte mari amanunte vorbind despre viata noastra, poate si pentru ca am avut de suferit in urma chestiei asteia…
De multe ori lumea asteapta sa spui lucruri spectaculoase, dar in viata de familie nu-i nimic spectaculos. Iar eu am detestat intotdeauna genul asta de aparenta, adica sa-i dai publicului ce vrea el sa auda, incat la un moment dat incepi sa traiesti pentru tabloide si nu pentru tine. Asta e o prostie.
Marea Dragoste / Tango: De ce ati ales totusi sa nu va casatoriti?
MEDEEA MARINESCU: Pentru mine, ca si pentru George, casatoria e importanta numai in fata lui Dumnezeu. Deci unirea religioasa… Am avut cateva tentative sa facem macar o logodna, dar n-am apucat. Insa pana la urma va trebui s-o facem, sa ne casatorim, ca sa intram in randul lumii. Pentru ca toate normele sociale cred asa ceva. Dar n-am un raspuns, cred ca nici nu l-am cautat. Si la botez am vrut sa facem ceva restrans si, pana la urma, am ajuns la 70 de persoane. Dintre care cei mai obositi eram noi, inainte sa inceapa botezul. La noi botezul si cununia au devenit momente aproape mondene, cu atat mai mult daca esti o persoana publica, cand de fapt ele sunt niste evenimente care tin, eminamente, de relatia ta cu Dumnezeu. Atat si nimic mai mult. Iar eu m-am trezit gandindu-ma ce fete de mese si ce funde pun la scaun, si e o prostie asta. De-aia am zis ca la al doilea copil vom fi noi doi, Luca, si gata. Iar nunta, la fel.
Marea Dragoste / Tango: Nu te-ai visat mireasa, niciodata, nu ti-ai dorit asta?
MEDEEA MARINESCU: M-am visat la 20 de ani, acum ma apropii de 40 si am alta perceptie asupra lucrurilor. Acum visez o capela undeva, asa, uitata de lume, sau o ceremonie pe plaja, cu picioarele in nisip, imbracati foarte lejer. Si fara multa lume. Iar George este tot asa, el e un om extrem de frust, simplu, nu pune pret pe haine, pe lucruri de genul asta… Si cand am facut noi prima vacanta, George a cautat un loc unde sa nu fie turisti, sa mergem imbracati oricum, sa nu ne uitam la ceas, sa nu conteze nimic… Sa nu fie muzica, discoteci… Era o singura taverna, unde mancam. In Grecia, intr-un sat. Si am prins si eu gustul asta, mai ales dupa atata glamour, machiaj, evenimente, ai nevoie sa te cureti de toate si sa te intorci la lucrurile extrem de obisnuite, de simple. Noi n-avem masini luxoase, n-am cautat vacante extravagante, ne place sa mergem fara sa stim unde o sa ne oprim, unde o sa mancam…
Nu cred in dragostea orbeasca
MEDEEA MARINESCU: Cred mai degraba in a doua varianta. Cred ca suntem niste oameni lucizi si ne manuim destinul. Nu cred in dragostea orbeasca, dragostea care dureaza ca-n povesti si, daca mai traiau, se iubeau si acum. Nu cred in teoria asta. Si eu, la intalnirea cu George, nu cred ca am ajuns intamplator. Am ajuns dupa un sir de experiente care-mi erau necesare si care m-au facut sa ma cunosc mai bine si sa ajung ca eu sa-mi aleg si sa fiu in stare sa discern ceea ce vreau si ceea ce-mi face bine cu adevarat. Profesorul meu, Florin Zamfirescu, ne spunea la scoala ca o relatie e ca mersul pe sarma. Si asa e, nu exista relatii perfecte.
Marea Dragoste / Tango: Si in ce consta efortul asta de a mentine o relatie?
MEDEEA MARINESCU: Marea dragoste sigur ca exista la inceput. Dupa aceea, ea sufera transformari, evolueaza, ca orice lucru. Trebuie sa fii constient de treaba asta, sa fii om matur si inteligent, sa ai o inteligenta a vietii, a relatiilor. Daca traim asa, intr-un dolce far niente, si asteptam ca viata sa ne aduca numai lucruri minunate, n-o sa se intample lucrul asta. Si eu cu George ne iubim foarte mult, copilul asta a fost facut din dragoste, dar noi lucram mai departe la relatia noastra, ne facem o proiectie a noastra in timp. Mintea, sufletul lucreaza mai departe, totul merge altfel de cand a aparut copilul.
Marea Dragoste / Tango: Cum se schimba o relatie dupa ce apare un copil? In rau, in bine?
MEDEEA MARINESCU: La mine, totul s-a schimbat, in sensul in care eu acum nu-mi pot imagina viata fara Luca. Si nici George nu mai concepe. Dar raporturile se schimba un pic, nu mai esti tu si perechea ta, mai e cineva care la un moment dat e mai important decat persoana de langa tine, si trebuie sa gasesti raportul perfect intre personaje. Acum proiectiile noastre de viitor sunt in raport cu Luca. Din ce am vazut eu, in cuplurile care au rezistat in timp, o relatie presupune si compromis, un nivel ideal al relatiei nu cred ca exista. Eu m-am ferit intotdeauna sa idealizez si sa pun pe un piedestal povestea de iubire. Povestile de iubire sunt niste chestiuni extrem de reale, iar oamenii care se iubesc, chiar daca au momentele lor de feerie, de ireal, traiesc totusi intr-o lume reala. Suntem angrenati intr-o lume reala, avem carierele noastre, avem o viata pe langa viata noastra de cuplu. Si acea viata trebuie sa existe si sa functioneze. Si atunci cand citesc de relatii de-astea, la superlativ, asa, raman cu o indoiala. Imi place mai mult sa citesc despre oameni inteligenti, care au condus cum trebuie corabia lor.
Marea Dragoste / Tango: Va ajuta faptul ca lucrati impreuna? E folositor pentru cuplu?
MEDEEA MARINESCU: E mai bine din perspectiva din care, fiind in aceeasi profesie, avem un limbaj comun. Asta e folositor, e util. George e un om care intelege ca nu poate sa aiba gelozii stupide, pentru ca joc un anumit rol intr-un film sau o piesa de teatru. Asta la un nivel bazic. Dar avem un limbaj comun si cand vine vorba de a vedea cinema, teatru, discutam, si din punctul asta de vedere, ne intelegem mult mai bine. Nu vorbesc cu un inginer, care ar vedea, cu siguranta, altfel lucrurile. Vorbesc cu un artist.
Totusi, de la filmul la care ne-am cunoscut, programele noastre au fost diferite, si a fost mai greu, fiindca sunt zile in care abia ne vedem. Simt doar ca doarme langa mine, iar dimineata dispare, la 6. Dar asta face parte din acea uzura a vietii de care trebuie sa fim constienti. Poate daca ar fi avut de-a face cu o doctorita, cu o profesoara, ar fi fost altfel, dar asa, astea sunt micile impedimente, pe care cu inteligenta, cu rabdare, le depasesti.
Am o problema cu oamenii modesti, ii suspectez de ipocrizie
MEDEEA MARINESCU: Am avut sansa, norocul sa ma vada regizoarea filmului „Je vous trouve trés beau“. Ea cauta o fata din Est, din Ungaria, Iugoslavia, Romania, Rusia… Dar eu nu vorbeam franceza deloc!
Marea Dragoste / Tango: Da?! Chiar m-am gandit ca probabil vorbeai de mica…
MEDEEA MARINESCU: Nu, numai engleza si rusa am facut eu la scoala. Si de-asta nici n-am vrut sa ma duc, cand m-a chemat directorul de casting. I-am zis ca nu vorbesc franceza si ne complicam degeaba. Dar regizoarea mi-a vazut poza, si cum la casting alegi si-n functie de tipologie, de chip, a zis ca vrea neaparat sa ma vada. Iar eu tot insistam ca nu am cum sa sustin un rol principal intr-un film in franceza! Plus ca eu eram in America atunci. Dar ea m-a rugat ca daca totusi ajung in vara la Paris, sa-i dau un telefon. Si am ajuns la Paris, in vacanta, am sunat-o, i-am zis, in engleza, cine sunt, si m-a invitat sa dau doua probe: una in romana si una in franceza. Asa am aflat ca personajul vorbea foarte prost franceza. Si m-au ales.
Regizoarea Isabelle Mergault este la ora actuala una dintre cele mai controversate si prolifice personalitati de la Paris. E un superstar. Ea e actrita de teatru, joaca teatru cu un succes nebun. Ea scrie povestile, face filme cu actorii pe care si-i doreste, iar asta a creat si reversul, pentru ca e controversata. O parte a criticilor chiar au desfiintat-o, dar alta parte o adora.
Ea mi-a trimis un mesaj pe telefonul mobil, il pastrez si acum. Eu nu sunt o persoana superstitioasa, dar am unele lucruri la care tin. Eram insarcinata cand m-a sunat si mi-a spus sa lucram din nou impreuna. Si i-am zis ca „am o mica problema“. Ce problema? – m-a intrebat. “Pai astept un copil”, i-am raspuns, si incercam sa ma scuz, sa-i zic ca ce pacat ca nu putem lucra… Dar ea a izbucnit in ras si mi-a zis: nu se poate, amandoi actorii mei asteapta copii! Copilul meu s-a nascut in pre-productia filmului, iar al actorului cu care jucam, Daniel Auteuil, chiar in timpul filmarilor.
Marea Dragoste / Tango: Ai jucat la doua luni dupa ce ai nascut?
MEDEEA MARINESCU: Da! Am plecat cu copilul! Si cu matusa, si cu George! Nu mai alaptam, ca nu prea am avut lapte… Dar Luca avea colici, urla, George si cu matusa-mea nu mai faceau fata. Trebuia mers si la doctor, ca avea si vaccin de facut, asa ca pe ei i-am trimis mai repede acasa si eu am mai ramas, inca vreo doua luni…
Marea Dragoste / Tango: Cum au fost filmarile? Cum e filmul?
MEDEEA MARINESCU: Cand eram insarcinata, cu burta mare, repetam cu un coach francez, pentru ca de data asta trebuia sa invat bine franceza, sa nu am accent. Am jucat in „Donnant, donnant“ cu Daniel Auteuil, un actor urias, nu stiu cat de cunoscut in Romania, dar in Franta este, iar mie-mi place foarte mult. Enorm imi place, il adoram si, cand am aflat ca joc cu el, eram topita. Saracu’, m-a vazut ca eram pierduta complet – de obicei parez mai bine, dar acum, jucand in franceza, aveam emotii, eram terminata. Dar el a fost dragut, mi-a spus: e greu sa joci in alta limba, te inteleg…
Asta a fost, acum sper sa urmeze si alte proiecte in Franta. Dar nu mi-am luat riscul sa ma mut definitiv acolo, poate daca dupa „Je vous trouve trés beau“ as fi ramas in Franta, ar fi mers altfel lucrurile…
Marea Dragoste / Tango: Pe George il cunosteai pe atunci?
MEDEEA MARINESCU: Nu, cand am luat decizia de a ramane, totusi, in tara, nu-l cunosteam pe George. Pe George l-am cunoscut acum 3 ani. Deci am luat decizia singura, pentru ca cel mai ingrozitor lucru este sa regreti ca n-ai luat tu decizia.
Marea Dragoste / Tango: Nu erai cu altcineva, pe atunci, care sa te influenteze?
MEDEEA MARINESCU: Nu, eram despartita… Dar, oricum, viata mea profesionala a fost mereu strict delimitata de viata personala. Iar asta era o chestiune strict profesional-economica. Acum, sigur, daca ar trebui sa fac pasul asta, lucrurile sunt mult mai complicate… Am familie, m-as gandi de doua ori in plus sa ma duc acolo, pentru ca am si responsabilitatea omului de langa mine, care ar trebui sa lucreze si el, si am responsabilitatea unui copil. Am discutat cu George si ne-am gandit ca ar fi superb sa stam pe valea Loirei, intr-o casuta cu gradinita, sa ne crestem copiii acolo. E idilic, dar lucrurile sunt putin mai complicate decat atat.
La filmari e mai confortabil acolo, mai ales daca joci intr-o productie mare. Esti tratat intr-un anumit fel, si astfel vezi Franta, Parisul, vezi lumea cinema-ului dintr-o zona extrem de confortabila. Plus ca ai contractual stipulate avantaje: apartament, masina, bilete pentru bona si copil… amanunte care-ti fac viata frumoasa. Dar termini filmul si apoi vrei acelasi confort, numai ca trebuie sa-l si sustii. La filmari nu-ti dai seama, esti rasfatat.
Marea Dragoste / Tango: Crezi ca ai fi avut toate realizarile astea daca n-ai fi fost frumoasa?
MEDEEA MARINESCU: Eu nu m-am considerat niciodata frumoasa. Si nu e falsa modestie, ca eu nu sunt modesta. Eu am o problema cu oamenii modesti, ii suspectez de ipocrizie. Numai ca m-am considerat mai mult interesanta. Un om care se cunoaste pe sine e un om inteligent. Trebuie sa te cunosti pe tine, sa stii daca esti sau nu esti frumos. Mie mi s-a parut ca am un fizic interesant, nicidecum spectaculos, dar cred ca e important sa fii placuta. N-o mai dau exemplu pe Barbra Streisand, un caz de notorietate, dar sunt atatea femei care nu-s neaparat frumoase, insa au farmec…
Marea Dragoste / Tango: Si atunci, ce conteaza in infatisare?
Pingback: Medeea Marinescu, mamă pentru a doua oară – Marea Dragoste