Andrea Amza-András este diplomat de carieră cu o experiență de peste 20 de ani în cadrul corpului diplomatic român, ocupând în prezent funcția de Însărcinat cu afaceri a.i. al Ambasadei României în Republica Austria. Absolventă a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, și-a continuat formarea academică la instituții de prestigiu precum Universitatea din Bologna, Academia Diplomatică din Viena, Universitatea Dunăreană din Krems și Universitatea Andrássy din Budapesta. De-a lungul carierei sale diplomatice, a activat la Viena, Bratislava și în Centrala Ministerului Afacerilor Externe, îmbinând perspectiva expertului cu cea a cercetătorului, concentrându-se pe teme esențiale precum integrarea europeană, europenizarea, dinamica instituțională, migrația și efectele acesteia asupra politicilor europene.
Interviu de Rodica Vică
Fotografii din arhiva Andrea Amza-András
Abordarea sa în diplomația bilaterală este marcată de o viziune interdisciplinară, în care cercetarea academică devine un instrument esențial în formularea politicilor europene și internaționale. Andrea Amza-András pledează pentru o legătură mai strânsă între analiza științifică și practica diplomatică, considerând că această conexiune poate oferi soluții mai eficiente în relațiile internaționale. Susține deschiderea în toate formele sale – fie că este vorba de accesul la cunoaștere și cercetare, fie despre eliminarea barierelor printr-o mai bună înțelegere a valorilor și tradițiilor statelor. Crede cu tărie în Europa ca destin comun și ca sistem de valori fundamentale, un principiu care a stat și la baza cercetării sale doctorale la Universitatea Krems și Universitatea Andrássy, unde a analizat rolul României ca policy shaper în procesul de integrare europeană.
Prin prezența sa în cadrul interviurilor Vienna Women Voices, Andrea Amza-András aduce o poveste despre dedicare și perseverență. Este un exemplu al modului în care o carieră bazată pe educație și interes pentru dezvoltarea continuă poate genera schimbări pozitive și poate inspira proiecte creative în domeniul diplomației bilaterale. Andrea este o femeie diplomat care acum, în Austria la doar două luni de la aderarea României la spațiul Schengen, în urma ridicării blocadei austriece, poate aduce o contribuție esențială prin prisma experienței sale profesionale
Rodica Vică: Cum ai descoperit pasiunea pentru diplomație și care a fost momentul decisiv care te-a inspirat să urmezi această carieră?
Andrea Amza-András: Pasiunea mea pentru diplomație a început într-un mod mai degrabă intuitiv – în perioada gimnaziului, când aveam o imagine vagă despre viitorul meu profesional. Râd și astăzi cu prietena mea când ne aducem aminte că îmi doream să merg la serviciu cu o geantă diplomat. La vremea aceea nu cred că aveam alte tangențe cu diplomația – interesul meu pentru acest domeniu s-a conturat treptat, având ca punct de plecare o fascinație profundă pentru Europa, respectiv pentru diplomația europeană. În gimnaziu eram atrasă mai mult de literatură, știri, ideea de comunitate și, nu în ultimul rând, limba germană. Aceste interese m-au condus spre studiile de Litere la Cluj, iar perioada studiilor universitare a fost cea în care am realizat că Europa se deschide – am putut să studiez la Budapesta, am avut șansa de a-mi perfecționa cunoștințele de limba germană în Elveția și Germania, nemaivorbind de călătoriile în Europa. Această perioadă mi-a întărit convingerea că mi-aș dori să lucrez în domeniul afacerilor europene.
“Europa” m-a ghidat spre Ministerul Afacerilor Externe și nu invers. Proaspăt absolventă a programului de masterat Guvernare și Afaceri Europene de la Bologna, am aplicat pentru un post de consilier de integrare europeană, văzând în această oportunitate o șansă reală de a contribui la drumul european al României. Era perioada în care țara noastră se pregătea să participe, în calitate de observator, la Conferința Interguvernamentală privind Constituția Europeană, iar noi, o mână de tineri veniți din universități din străinătate, am avut ocazia unică de a formula poziții pe diferitele subiecte abordate în negocieri. Am lucrat câteva luni ca într-un laborator de idei în MAE și, din perspectiva zilei de astăzi, sunt foarte recunoscătoare celor care au facilitat și chiar susținut acest lucru, a fost o abordare oarecum inovatoare la vremea respectivă.
România, în calitate de observator, a avut posibilitatea de a participa la acest proces, iar pentru noi a fost o experiență extraordinară pentru a pune în aplicare cele învățate în facultățile de la care veneam. În cadrul acestui proces am văzut pentru prima oară diplomația europeană în acțiune, am înțeles mecanismele complexe ale negocierii și am avut șansa de a contribui, fie și indirect, la un moment important al construcției europene. Această etapă mi-a confirmat că diplomația nu este doar despre instituții și tratate, ci și despre viziune, colaborare și implicare activă în definirea viitorului.
Rodica Vică: De-a lungul carierei tale, ai avut de gestionat sarcini importante. Care a fost cea mai provocatoare experiență profesională și cum ai reușit să faci față?
Andrea Amza-András: Privind retrospectiv, mă consider norocoasă că am avut șansa de “a mă intersecta” în cariera mea cu cel puțin trei momente definitorii pentru integrarea europeană a României: aderarea la Uniunea Europeană, prima Președinție rotativă a Consiliului UE deținută de România (semestrul I 2019) și, mai recent, aderarea la spațiul Schengen, în urma deblocării poziției austriece de veto din 2022.
Fiecare dintre aceste etape a venit cu provocările sale specifice, însă una dintre cele mai intense experiențe profesionale a fost gestionarea relației bilaterale cu Austria în perioada în care România se confrunta cu veto-ul privind aderarea la Schengen. Să fii fost diplomat român la Viena în acel moment a fost nu doar o provocare “tehnică”, ci și una profund emoțională, deoarece miza era uriașă pentru România, iar reacția publicului față de decizia austriacă era pe măsură. Experiențele anterioare și rețeaua de contacte pe care am reușit s-o creez la Viena, atât în sfera diplomatică, dar și în cea a formatorilor de opinie, m-au ajutat să navighez în această situație. Mă gândesc aici în special la acele săptămâni de foc imediat după veto, când domnul ambasador Emil Hurezeanu a fost chemat pentru consultări la București și i-am ținut locul într-o perioadă deloc ușoară.
În perioada pregătirii Președinției României la Consiliul UE, am avut privilegiul de a lucra în Cancelaria Federală din Viena, în echipa fostului șef de departament, actualmente ministru de externe și cancelar interimar, Alexander Schallenberg. Am învățat foarte mult în acea perioadă și sunt recunoscătoare celor care mi-au facilitat această experiență, atât la nivelul MAE, cât și la nivelul Cancelariei federale. Rolul meu a fost să sprijin pregătirile din România pentru exercitarea pentru prima dată a mandatului de Președinție în exercițiu a Consiliului UE prin preluarea expertizei instituționale austriece și, totodată, de a facilita o tranziție clară și coerentă a agendelor europene de la Austria către România, în contextul în care Viena deținuse Președinția Consiliului UE în a doua jumătate a anului 2018. Această experiență mi-a oferit o perspectivă valoroasă asupra proceselor decizionale austriece, care ulterior mi-a fost utilă si în calitate de diplomat la Ambasada României în Austria, unde am exercitat funcția de adjunct al șefului de misiune.
În ceea ce noi numim „perioada Schengen”, provocarea majoră a fost menținerea canalelor de dialog deschise într-un climat tensionat și identificarea unor soluții care să permită Austriei să se angajeze într-un efort de rezolvare a blocajului, în ciuda unui veto care inițial părea insurmontabil. Am avut onoarea și norocul să lucrez alături de fostul ambasador Emil Hurezeanu, actualmente ministru al afacerilor externe, un diplomat care stăpânea cu desăvârșire arta diplomației discrete. Pentru că, în realitate, diplomația nu se desfășoară cu sunet de fanfară, ci prin pași mici, aproape imperceptibili, care se acumulează și, în timp, conduc la un rezultat vizibil.
În diplomație, un progres semnificativ este compus din numeroase încercări, pași înainte, dar și înapoi, din explorarea unor căi alternative. Aceasta este, de fapt, esența diplomației – o mașinărie rafinată, subtilă, care necesită multă finețe. Iar fără o retea de contacte pe care o construiești cu eforturi în timp, cum a fost cazul nostru la Ambasada României în Austria, sunt convinsă că rezultatul de astăzi ar fi fost diferit. A fost un exercițiu intens de răbdare, perseverență și echilibru.
Această experiență m-a întărit profesional și mi-a reconfirmat că diplomația este un efort de anduranță, în care relațiile construite în timp și înțelegerea profundă a contextului sunt esențiale pentru a gestiona chiar și cele mai dificile provocări.
Rodica Vică: Care sunt cele mai semnificative realizări ca diplomat și cum au influențat aceste realizări relațiile internaționale dintre România și Austria?
Andrea Amza-András: În primul rând, nu cred în ideea de a-ți însuși realizările unei echipe întregi, indiferent de poziția pe care o ocupi în cadrul ei. Diplomația, în esența sa, nu este despre un succes individual, ci despre orchestrarea fină a relațiilor, despre mobilizarea resurselor și despre sincronizarea eforturilor în termenii potriviți, pe tonul potrivit și cu instrumentele potrivite. Este ca un concert simfonic, în care fiecare își are rolul său, iar armonia finală este cea care contează.
Sunt momente – și nu puține – în care diplomația înseamnă arta comunicării rafinate, în care un gest, o nuanță sau chiar tăcerea potrivită pot face diferența. Iar uneori, cele mai importante reușite sunt cele care rămân invizibile pentru ceilalți, dar de care știi, în forul tău interior, că au avut o miză uriașă pentru funcționarea „întregului”.
În ceea ce privește relația dintre România și Austria, am avut șansa de a contribui la momente definitorii, fie că a fost vorba despre facilitarea tranziției dintre Președințiile Austriei și României la Consiliul UE, fie despre gestionarea relației bilaterale într-un context complicat, cum a fost veto-ul asupra aderării României la Schengen. În fiecare dintre aceste situații, am pus în joc toată experiența și imaginația mea, așa cum au făcut și colegii mei, încercând să mențin un dialog constructiv și să navighez printre provocările inevitabile ale acestui proces, in limitele competențelor mele și sigur, condiționată fiind de un anumit context.
Diplomația nu este despre a-ți asuma merite individuale, ci despre a contribui, cu discreție și perseverență, la construirea unor punți durabile între oameni și state.
Rodica Vică: Care a fost cel mai emoționant moment din cariera ta diplomatică, unul care te-a făcut să simți cu adevărat impactul muncii tale?
Andrea Amza-András: Mă consider norocoasă, deoarece cariera mea diplomatică a evoluat în paralel cu marile procese de integrare ale României în structurile și instituțiile europene și euroatlantice. Când am intrat în Ministerul Afacerilor Externe, acest parcurs era deja stabilit ca direcție fundamentală a politicii externe românești, iar de atunci am avut șansa să contribui la etape definitorii ale acestui drum.
De la aderarea României la Uniunea Europeană, la prima noastră Președinție a Consiliului UE și, mai recent, la momentul aderării la Schengen, toate aceste repere sunt, în limbaj birocratic „dosare” care reprezintă etape importante și pentru cariera mea. Dar, dincolo de rapoarte, negocieri și documente, cred că toți colegii mei din echipele în care am lucrat au simțit același lucru ca mine: a fost un privilegiu să putem contribui la aceste momente istorice.
Te încearcă un sentiment aparte totuși când privești în urmă și realizezi că ceea ce acum 20 de ani era doar o aspirație – un vis pentru România – este astăzi o normalitate. Că numele tău, alături de numele a zeci de colegi diplomați, este acolo, pe hârtii, ca parte a acestui efort colectiv. Și atunci înțelegi că nopțile nedormite, stresul și momentele de îndoială dispar, iar ceea ce rămâne este satisfacția de a fi contribuit, chiar și cu o mică parte, la construirea acestui drum.
Rodica Vică: Cum vezi rolul femeilor în diplomație și care sunt principalele provocări pe care le-ai întâmpinat ca femeie -diplomat într-un domeniu încă dominat de bărbați?
Andrea Amza-András: Pentru mine, femeia în diplomație nu este o excepție, ci o normalitate. De fapt, dacă privim atent, diplomația poartă o puternică amprentă feminină, iar ideea că acest domeniu este dominat de bărbați nu reflectă pe deplin realitatea actuală. În ultimii ani, am văzut din ce în ce mai multe femei asumându-și roluri cheie în structurile diplomatice, iar prezența și contribuția lor sunt esențiale pentru diversitatea de abordări și pentru echilibrul necesar în negocieri și în relațiile internaționale.
Nu cred că trebuie să fii femeie într-o funcție cheie pentru a susține incluziunea și diversitatea. Leadership-ul, în diplomație sau în orice alt domeniu, nu este o chestiune de gen, ci de competență, viziune și capacitate de a construi punți de comunicare. Am avut norocul să lucrez cu oameni care au promovat această viziune. Un exemplu relevant este experiența mea alături de un ambasador care acum conduce Ministerul de Externe, un om înainte de toate funcțiile sale importante, care a susținut constant egalitatea și meritocrația.
Provocările există, desigur, dar cred că ele țin mai degrabă de percepții și de stereotipuri decât de realități instituționale insurmontabile. Ceea ce contează este să demonstrăm prin profesionalism și perseverență că diplomația nu are nevoie de etichete de gen, ci de oameni bine pregătiți, capabili să gestioneze complexitatea relațiilor internaționale.
Rodica Vică: Funcția ta actuală, de Însărcinat cu afaceri a.i. al Ambasadei României în Austria, implică o serie de responsabilități. Cum reușești să gestionezi echilibrul între cerințele profesionale și viața personală?
Andrea Amza-András: Cine spune că există un echilibru? (Glumesc… sau poate nu chiar!) Teoretic, ar trebui să existe, dar în realitate, în diplomație, mai ales când ești la post, o delimitare clară între viața profesională și cea personală este aproape imposibilă.
Pentru mine, echilibrul nu înseamnă separarea strictă a celor două, ci mai degrabă interconectarea lor într-un mod care să îmi ofere satisfacție și sens. De exemplu, când particip la un concert dedicat unei Zile Naționale sau organizăm la Ambasada o seară culturală ori un eveniment de promovare turistică, nu pot spune că este doar o obligație profesională. Sunt momente care îmi fac plăcere, care mă încarcă de energie și care, dincolo de dimensiunea diplomatică, sunt o experiență personală valoroasă.
Am participat la concerte clasice la Stephansdom în context diplomatic, dar și ca mamă (extrem de mândră, recunosc!), atunci când fiica mea a cântat în corul Școlii Operei de la Viena într-un superb concert de Crăciun. Ambele evenimente mi-au adus bucurie și, în ambele cazuri, m-am simțit norocoasă că am fost acolo. Sau la renumitul Musikverein din Viena, unde se tine Concertul de Anul Nou, pe 30 decembrie am participat cu familia mea la repetiția generală pentru Concertul din 1 ianuarie în Sala Brahms, iar cu nici o lună în urmă asistam în Sala de Aur la minunatul concert al Orchestrei Filarmonicii de Stat din Târgu Mureș. Nu aș putea spune că aș fi lipsit de la ultimul, un eveniment la care am lucrat mult și cu multă energie, cu mulți parteneri…
Așa că, în loc să caut un echilibru perfect, prefer să îmbrățișez această suprapunere dintre viața profesională și cea personală și să mă bucur de oportunitățile pe care le aduce. Diplomația nu este un simplu job, este un stil de viață, iar cheia este să știi să te bucuri de diferitele momente , fie ele în context oficial sau personal.
Rodica Vică: Românii din diaspora joacă un rol important în Austria, mai ales prin contribuția muncitorilor români în diverse domenii. Care este viziunea ta despre situația îngrijitoarelor românce din Austria și ce inițiative ai dori să promovezi pentru a le sprijini?
Andrea Amza-András: Privesc prezența îngrijitoarelor românce din Austria din mai multe perspective. În primul rând, o văd ca pe o expresie firească a apartenenței noastre la o Europă a liberei circulații, inclusiv a forței de muncă – unul dintre motivele fundamentale pentru care România a dorit aderarea la Uniunea Europeană. Libertatea de mișcare le-a oferit multor români oportunitatea de a munci în străinătate, iar îngrijitoarele românce formează, de altfel, cel mai mare grup care contribuie direct la funcționarea sistemului de îngrijire la domiciliu din Austria.
Desigur, limitele acțiunii noastre ca Ambasadă sunt clare: nu putem modifica legislația austriacă, dar putem și trebuie să susținem drepturile acestor femei prin diverse demersuri politico-diplomatice și inițiative de diplomație publică. Fiecare îngrijitoare are propria poveste, însă toate trăiesc între două lumi – între Austria, unde muncesc, și România, unde și-au lăsat familia, copiii, viața de zi cu zi. Rolul nostru este să le sprijinim în contextul în care activează aici, oferindu-le informații, creând rețele de suport și aducând în atenția autorităților problemele lor.
Printre inițiativele noastre se numără organizarea de dezbateri publice pe teme sensibile. Spre exemplu, anul acesta marcăm Ziua Internațională a Femeii nu printr-un gest simbolic, cum ar fi oferirea unui Mărțișor sau a unui fir de lalea, cum am mai făcut în trecut, ci printr-o masă rotundă dedicată violenței domestice, în special în rândul îngrijitoarelor. Vom aduce împreună la Ambasadă instituțiile austriece responsabile de gestionarea acestor situații și, împreună cu asociațiile relevante, vom încerca să creștem gradul de conștientizare și să comunicăm mai eficient soluțiile de sprijin existente pentru potențialele victime. Cred cu tărie că informarea este esențială în prevenirea multor abuzuri, iar aceasta trebuie să înceapă chiar din România, înainte ca femeile să plece la muncă în Austria. Mă bucur, astfel, că la această dezbatere ni se va alătura și jurnalista Cristina Herea, președinta Asociației Dor, și sper ca împreună să dezvoltăm noi inițiative pentru viitor.
Un alt exemplu al eforturilor noastre este mediatizarea problemelor îngrijitoarelor, astfel încât să atragem atenția publicului și a factorilor de decizie din Austria. Anul trecut, mai multe creații artistice – piese de teatru, filme – au abordat această temă, iar Ambasada a găzduit un podcast cu cercetători, regizori și artiști pentru a menține subiectul în atenția publicului. De asemenea, în trecut, am dedicat Ziua Internațională a Femeii îngrijitoarelor, organizând pentru ele o recepție la Ambasadă – nu doar ca un gest simbolic, ci ca o oportunitate de dialog și informare.
Este o temă sensibilă și complexă, care ține de dimensiunea socială a relațiilor bilaterale și care trebuie tratată cu maximă atenție. Chiar dacă nu putem schimba direct legislația, vom continua să atragem atenția asupra dificultăților cu care se confruntă cetățenii europeni de origine română care lucrează într-un domeniu esențial, unde relația umană dintre pacient și îngrijitoare este fundamentală.
Rodica Vică: Care sunt valorile care te-au ghidat pe parcursul carierei tale și cum consideri că acestea contribuie la succesul tău în diplomație? Cât de important a fost rolul mentorilor în formarea ta profesională și ce impact au avut asupra parcursului tău?
Andrea Amza-András: Cred sincer în roadele muncii serioase, în cariere clădite pe experiențe și pe abilități, în respect ca precondiție a relațiilor dintre oameni, în corectitudine și în necesitatea curajului. Și mai cred în forța transformatoare a echipelor în care fiecare contribuie cu ce are mai bun.
În ceea ce privește succesul, îl consider un concept relativ, care trebuie definit corect înainte de a fi utilizat. Este, într-un fel, similar cu evaluarea succesului unei Președinții a Consiliului UE – ce înseamnă, de fapt, o Președinție de succes? Este cea care reușește să avanseze dosare dificile, sprijinită de un context favorabil și de un echilibru de putere propice în UE? Sau este și aceea care, în condiții dificile și într-un climat sensibil, reușește să își îndeplinească cu echilibru și corectitudine rolul de mediator neutru, lucrând în beneficiul întregii comunități?
Aș spune că succesul este un cameleon – își schimbă forma și culoarea în funcție de context. De aceea, mai important decât să ne raportăm la succes ca la o destinație clară este să ne concentrăm pe satisfacțiile profesionale, care pot lua forme variate. Uneori, ele vin dintr-un text bine redactat, dintr-un gest mic care generează o reacție pozitivă sau dintr-o decizie care, deși discretă, are un impact real.
Mentorii joacă un rol esențial în acest proces, mai ales în vremurile tulburi pe care le traversăm. Am avut norocul să lucrez cu oameni excepționali – femei și bărbați deopotrivă – care m-au inspirat în moduri diferite. Am încercat mereu să văd omul din spatele profesionistului, pentru că sunt convinsă că succesul real vine din această continuitate naturală între cine suntem ca persoane și cum acționăm ca profesioniști. Un lider adevărat rezonează cu cei din jur, inspiră și creează un mediu în care excelența devine posibilă.
Rodica Vică: Diplomația presupune să construiești punți între culturi și națiuni. Cum ai reușit să promovezi cultura românească în Austria și să întărești legăturile bilaterale?
Andrea Amza-András: Ar fi lipsit de onestitate și de common sense să îmi asum meritele evidente ale omului de cultură Emil Hurezeanu în promovarea culturii românești în Austria în ultimii ani. Am avut privilegiul de a lucra alături de dumnealui și de a contribui la facilitarea unor proiecte valoroase. Îmi propun să continui în perioada următoare inițiativele pe care le-am început împreună, consolidând astfel eforturile de promovare culturală și de întărire a legăturilor dintre România și Austria.
Inspirația vine anul acesta din filosofia japoneză kintsugi: dorim ca prin cultură să reparăm și să îmblânzim micile fisuri ale relației bilaterale, transformând provocările în oportunități de apropiere și dialog. Cultura are puterea de a aduce oamenii împreună, de a construi punți acolo unde apar tensiuni și de a transforma imperfecțiunile într-un simbol al rezilienței și al continuității relațiilor dintre România și Austria.
În ceea ce privește activitatea mea, nu îmi revine mie să evaluez în ce măsură am reușit, dar sper din tot sufletul că am putut avea o mică contribuție, inițiind evenimente, proiecte culturale și acțiuni de diplomație publică ce au avut un impact real. Promovarea culturii românești în Austria este un efort colectiv, în care avem norocul să colaborăm cu un Institut Cultural Român extrem de activ la Viena, dar și cu asociații dedicate, care depun un efort extraordinar în menținerea și dezvoltarea unor inițiative culturale.
Multe dintre aceste evenimente au devenit deja tradiție, cum ar fi aniversările dedicate moștenirii culturale a lui Mihai Eminescu, o inițiativă a Asociației Mihai Eminescu, care a împlinit anul trecut deja 10 ani de activitate. Colaborăm cu asociațiile și parohiile din diaspora pe numeroase proiecte culturale, aceste inițiative nu doar că mențin vie legătura dintre comunitatea românească și patrimoniul cultural național, dar contribuie și la integrarea acestui patrimoniu în peisajul cultural austriac. De asemenea, pe parcursul timpului am susținut inițiativele unui elev pasionat și dedicat din comunitatea românească, alături de care am organizat o serie de concerte pentru copiii din comunitatea românească, inclusiv cea moldovenească.
Creativitatea artistică românească este profund conectată la Viena – un reper cultural prin excelență, fie că vorbim despre operă, muzică clasică sau arte vizuale. Avem artiști români remarcabili care ne fac munca de promovare mai ușoară, prin talentul și excelența lor. Cultura creează un spațiu de apropiere și de cunoaștere reciprocă, iar acest lucru a fost cu atât mai vizibil în perioada dificilă a celor doi ani de veto Schengen.
Totuși, deși este tentant să discutăm despre cultură în termeni de „utilitate”, cred că esența sa rămâne una pură, necondiționată de pragmatism. Cultura nu trebuie să fie utilitaristă, dar fără îndoială are o putere extraordinară de a aduce oamenii împreună, de a deschide dialoguri acolo unde apar bariere. În acest sens, orice efort de promovare a culturii românești în Austria este, dincolo de orice altceva, un privilegiu.
Rodica Vică: Ce sfaturi ai pentru tinerele care își doresc să urmeze o carieră în diplomație și să atingă poziții de leadership în acest domeniu? Le poți lăsa, te rog, și un mesaj?
Andrea Amza-András: Îmi face o deosebită plăcere să lucrez cu tineri, iar programul de practică al Ambasadei este o inițiativă pe care o consider valoroasă, mai ales că observ un interes constant din partea studenților și absolvenților. Nu aș vrea să mă refer exclusiv la femeile tinere, deoarece experiența colaborării cu stagiarii noștri mi-a demonstrat că aspirațiile tinerilor – indiferent de gen – sunt aceleași. Își doresc să capete experiență, să se implice, să învețe lucruri utile care să le folosească în viitoarea carieră.
Dacă ar fi să le transmit un mesaj, le-aș spune că adevăratul leadership nu ține de vârstă și nu se măsoară neapărat prin atingerea rapidă a unor poziții ierarhice. În opinia mea, leadership-ul autentic înseamnă capacitatea de a influența pozitiv modul de lucru al celor din jur, de a genera schimbări constructive, de a îmbunătăți procese și de a crea valoare.
Un exemplu care îmi vine în minte este cel al unei foste stagiare a Ambasadei, care, acum angajată la Ambasada Austriei în București, a inițiat o platformă dedicată studenților români care au studiat în Austria. Sub inspirația motto-ului DanubiCampus, a creat un spațiu de întâlnire și schimb de experiențe, conectând tineri cu parcursuri similare și facilitând noi oportunități de colaborare. Acesta este, în opinia mea, un exemplu clar de leadership – dorința de a construi, de a genera schimburi și de a crea sinergii.
Profit de această ocazie pentru a invita toți studenții români care au studiat în Austria să se alăture acestei inițiative și să contribuie cu idei creative pentru a o dezvolta și consolida.
————————————-
despre Vienna Women Voices
Mai mult decât o simplă serie de interviuri, Vienna Women Voices se transformă într-o platformă inspirațională dedicată femeilor românce remarcabile stabilite la Viena, care excelează în diverse domenii – de la cultură și știință, la afaceri, medicină și diplomație. Inițiat de soprana Rodica Vică, acest proiect își propune să aducă în prim-plan realizările unor femei excepționale, oferind publicului povești autentice despre curaj, determinare și sensibilitate. Fiecare interviu dezvăluie parcursuri profesionale impresionante și transmite mesaje puternice despre solidaritate, sprijin reciproc și îndrăzneala de a visa.
Lansat simbolic pe 1 Decembrie 2024, de Ziua Națională a României, Vienna Women Voices subliniază rolul esențial al comunității feminine ca forță unificatoare și sursă de inspirație. Proiectul demonstrează impactul profund al femeilor care împărtășesc pasiunea pentru excelență și dorința de a contribui la schimbare.
Mai mult decât o simplă celebrare a succesului, Vienna Women Voices, devine un apel la unitate, la solidaritate și la construirea unei societăți mai echitabile – o societate în care visurile prind contur prin curaj, perseverență și colaborare.
