Uneori, ca părinţi ai unui bebeluş, în dorinţa noastră de a face copilul să doarmă cât mai mult şi să plângă cât mai rar, neglijăm importanţa exerciţiilor fizice, întârziind, astfel, dezvoltarea pruncului.
Am ajuns pentru prima oară cu Iza la Baby Spa în ziua în care a împlinit trei luni. Specialiştii centrului, pe care îi consultasem din timpul sacinii, îmi recomandaseră să vin cu ea de la o lună, dar, prinsă în agitaţia reluată a primelor luni de maternitate, am amânat momentul începerii şedinţelor de înot şi masaj. Şi recunosc că mi-a părut rău, pentru că am priceput din primele minute petrecute în centrul elegant şi primitor din strada Pelinului nr 16, că toţi bebeluşii care începuseră antrenamentul mai din timp erau mai agili şi mai bine dezvoltaţi decât fetiţa mea.
Speriată încă de la sarcinile anterioare de ameninţările scrise cu litere mari în toate cărţile despre maternitate, în care se precizează că e mai mare incidenţa fenomenului – cumplit de duşmănos şi încă neelucidat pe de-a-ntregul – de moarte subită la bebeluşii care dorm pe burtică, m-am simţit mai în siguranţă să evit poziţia cu pricina aproape cu totul. Izuta nu a stat deloc pe burtă în primele luni de viaţă, mai întâi pentru că nu am aşezat-o noi, iar apoi pentru că nu a mai vrut nici ea. Şi uite-aşa s-a făcut nu numai că am rămas fără tradiţionalele poze cu nou-născutul aşezat cu funduleţul în sus, privind cu ochi de culoare incertă către aparatul de fotografiat, ci, mai grav, că ne-am trezit că în timp ce toţi ceilalţi copii ajunşi la etatea Izei îşi ţineau singuri căpşorul, în orice poziţie, prunca noastră grăsuţă protesta vehement când era silită să-şi susţină singură mutriţa deasupra apei sau când era nevoită să stea cu faţa în jos în timpul şedinţei de masaj.
Recunosc că, după prima şedinţa de înot şi masaj, la finalul căreia adorată noastră a tras o boceală cum nu mai făptuise vreodată, am fost tentată să renunţ. Mi-a trecut prin minte că nu-i nicio nenorocire dacă va învăţa să-şi ţină singură căpşorul abia peste câteva luni şi dacă va învăţa să înoate abia la zece ani. Însă terapeuţii de la Baby Spa mi-au explicat, cu tact şi cu înţelepciune, cât de însemnat e pentru toată dezvoltarea ei ulterioară să crească şi să se formeze în ritmul corect. Am înţeles, din fericire la timp, că o întârziere atrage după sine o alta, că fetiţă noastră va întârzia să stea în funduleţ şi va întârzia să meargă, dacă nu avem grijă să îşi formeze corpușorul aşa cum se cuvine.
După doar câteva şedinţe de înot în cădiţa special proiectată pentru bebeluşi – în condiţii de absolută igienă şi securitate – , urmate de câte 15 minute de masaj devenit pentru Iza o experienţă din ce în ce mai plăcută, fetiţa noastră cea mică s-a preschimbat într-un omuleţ vânjos şi curajos, care, mai mult ca sigur, în foarte scurt timp va începe să înoate de una singură. Îşi ţine perfect căpşorul şi e aproape pregătită să privească lumea din scăunelul special în care stau bebeluşii voinici, dotaţi cu muşchiuleţi antrenaţi corect în întâlnirile atât de plăcute, de-acum, dintr-un loc minunat, pe care îl recomand călduros tuturor: Baby Spa.
