Stim ca educatia unui copil nu incepe la gradinita. Ci de cind s-a nascut. Stim pe de alta parte ca ii vrem fericiti, capabili sa-si atinga scopurile, apti sa-si infringa temerile sau barierele. Cum sa-i ajutam sa ajunga maturi responsabili cu viata lor? De cind incepem sa le influentam viata? Iata citeva intrebari la care psihologul Carmen Lica ne va raspunde.
Copii fericiti
De cele mai multe ori avem, pentru copiii nostri, tinte legate de succesul scolar, sintem multumiti sa obtina o slujba buna, sa aiba o familie echilibrata.
Dar cum sa-i ajutam sa obtina de la viata lor tot ce se poate? Stim?
Analizind, ne-am dat seama ca trebuie sa privim lumea altfel, ca sa ne putem ajuta copiii sa-i faca fata.
Nu as fi o mama fericita daca fetele mele ar obtine numai rezultate exceptionale in scoala, dar nu ar putea sa puna o intrebare sau sa ia o decizie sau sa-si transfere cunostintele teoretice in practica, sau sa aiba incredere in fortele lor, sa faca fata provocarilor de toate felurile, sa-si cunoasca limitele.
Nu stiu citi dintre noi, parintii copiilor care merg astazi la gradinita si scoala primara, si-au pus problema asa, dar stiu ca trebuie sa incepem sa o vedem astfel. La fel si cei care vor deveni parinti!
Astazi, cu dovezile stiintifice pe care le avem, despre dezvoltarea creierului, lucruri pe care in urma cu 40 de ani nu le stiam, cu revolutia educationala la nivel mondial si preocuparea din ce in ce mai mare pentru prima copilarie, stim ca este esential pentru dezvoltarea fiecarui copil ca interventia educationala sa fie precoce si de calitate.
Astazi stim ca la nastere, fiecare copil este capabil sa invete si nu ne asteapta decit pe noi sa-l stimulam.
Cum facem asta?
Trebuie, mai intii, in calitate de parinti, sa ne asumam rolul de primul si cel mai important educator al copilului. Mama sau tata, trebuie sa intelegem si sa ne asumam ca fiecare interactiune pe care o avem cu copilul nostru reprezinta pentru acesta o oportunitate de invatare. Cind ii vorbim si ii explicam ce urmeaza sa se intimple sau sa i se intimple, il ajutam sa inteleaga ce are loc in jurul lui, sa stabileasca o relatie cu adultul, ii dezvoltam sentimentul de siguranta si il eliminam pe cel de frustrare, ii dezvoltam vocabularul si il familiarizam cu mediul inconjurator. Cind luam in brate bebelusii care pling nu inseamna ca ii rasfatam, ci doar raspundem solicitarilor lor, oferindu-le confort si siguranta, lucru care contribuie mai apoi la dezvoltarea increderii in sine si a capacitatii de a comunica. Daca citim povesti copiilor din clipa in care s-au nascut, le stimulam interesul pentru lectura si capacitatea de a-si dezvolta vocabularul, dar si sentimentul de siguranta.
Fiecare actiune a noastra, sau lipsa ei, influenteaza dezvoltarea copiilor nostri. Uneori, in mod dramatic. E important sa fim atenti la solicitarile copiilor nostri, fie ca ele sint exprimate prin plins, la inceput, prin cuvinte, mai apoi, crize de furie sau biletele, reprosuri sau entuziasm. Trebuie sa fim „acolo“, ori de cite ori copiii nostri vor sa ne spuna ceva.
E greu, dar nu este imposibil. Trebuie doar sa retinem ca, cu cit copilul are, mai devreme, experiente educationale pozitive si de calitate, cu atit beneficiile sint mai mari.
u0z5DF lyjsostncfbn
I’m not easily impressed. . . but that’s imprsensig me! 🙂