Citim o prostie? E vina cui a scris-o. Citim mai multe prostii? E vina noastra

Ambitia si gramatica e una. Pantalonasii e alta…
„Poti sa asortezi minerul tigaii cu blatul noptierei, si rezultatul va fi spectaculos“, te bate la cap revista Avantaje. Nici nu ma indoiesc ca va fi spectaculos, mai ales daca ai obiceiul sa iei tigaia cu tine-n pat, sa maninci oua ochiuri direct din ea si la final s-o trintesti pe noptiera, intr-un ghiftuit abandon. Ca altfel, sincer, nu stiu cat de labartat periferic ar trebui sa fie un ochi ca sa cuprinda asorteul dintre ceva din bucatarie si ceva din iatac. Dar intr-o lume in care Beau Monde chiuie cronici cu „intoarcerea la blanuri“, te poti astepta la orice, inclusiv la metamorfoze ale pilozitatii personale. Si-ale incasarilor de la clinicile de epilari cu laser.
A, stati, ca am mai vazut ceva (tot in Beau Monde) dupa care oricum ma ia cu friguri, cu sau fara blana aia. Cica: „Ambitia si tenacitatea e una si e buna“. Just. Dupa cum ambitia de a scrie in presa e multe si e catastrofale.
„Apa este elementul cheie al pielii noastre“, mai anunta aceeasi revista. Caz in care este o minune a fizicii ca pudra sleita pe pometi nu se face smantana in combinatie cu elementul cheie. De altfel, apa asta e frustrarea lunii, fiindca la alta rubrica gasim o retorica plina de hidrobizarerii: „Esti insetata? Gama (cutare) te hidrateaza cu superprodusele de ingrijire a fetei“. Ca si cum, daca ti-ar fi foame, te-ai spala cu sampon de cocos, fiindca hraneste parul.
Pentru ca mai incolo chiar spune: „Daca vrei sa atragi privirile pe strada, in orice anotimp, trateaza-ti parul cu respect“. Cum spuneam, da-i sa manince un balsam de urzica, in timp ce porii tai pierd vremea si beau ca porcii lotiune de fata, cum am dedus mai devreme. Respecta-ti parul, nu-l minti, lasa-l inaintea ta pe usa, da-i locul in autobuz, nu ridica tonul la el, ca ridica si el bretonul la tine si situatia se va coafa periculos.
In stilu-i imposibil de confundat (va rog sa luati asta ca pe-un gajait de sincera admiratie, cel putin pana la un punct), revista Cosmopolitan mai inventeaza ceva: „Am aflat! Te mai imbraci uneori cu pantalonasii ei…“ Chicoteala te lasa nedumerit, nu stii daca redactorul se mira ca femeile din ziua de azi poarta pantalonasi sau ca barbatii din ziua de azi umbla cu femei care poarta pantalonasi… (uite pe ce-am consumat eu atatea randuri din articolul asta).
Mai intreaba Cosmo: „Crezi ca nu ti-a scapat nimic din ale (sic!) sexului?“. Nu stiu, poate de-ale gurii, ca sa zic asa. Ca „din ale gurii“ mi-a fost imposibil sa scriu, n-a vrut tasta, a dat error code for Microsoft. Send report? Don’t send.

„Cu miinile curate“ sau etica orgasmului cobra
Revista Elle uita de unde-a plecat si sare la capete cu neuroni de inox: „Dilema Veche isi prezinta tema principala al numarului“. Si, a… al… a naibii fatalitate, taman acum articolul posesiv a ajuns posedat de dracii greselii.
Asa ca trec la Glamour. Care filosofeaza atat de adanc, incat i se vede fundul, daca-mi e permisa aceasta incursiune in reperele oceanografice. „Uneori, relatiile se destrama, asa cum s-a intamplat pe neasteptate si cu Venera“, ni se spune, in mare secret. Iar noua ne-a mai facut chisalita un mit, fiindca toata viata am trait cu gargaunii ca relatiile au tiv bun si nu se destrama, ca sunt surfilate mecanic.
Glamour mai „inobileaza (sic!) o cina romantica cu sampania Dom Perignon“, ca e cel mai la indemina romanului. Ca, spre deosebire de o parlita de luminare parfumata, cu care ar fi foarte dificil sa innobilezi cina, Perignoanele sint mai accesibile, in tara asta.
Aceeasi revista da sfara-n tara ca Monica Bellucci „reinterpreteaza cu succes o tinuta retro compusa“. Ttt! In timp ce Bellucci evolueaza asadar la individual compus, la aparatul ei preferat (tinuta cu minere), glamourosenia revistei intra-n programul pentru adulti: „Unele chestii legate de sex sint optionale, ca de exemplu pozitia cobra sau biciul din piele“. Sa inteleg ca restul „chestiilor“ sunt obligatorii? Deci nu se poate numi ca ai facut sex daca n-ai practicat celelalte o mie unu plus ics patrat pozitii? Inseamna ca Bill Clinton a spus adevarul: „Your Honor, I have never had sex with this lady!“. ‘Cause I have no fucking idea what does this cobra and biciul positions mean…
Daca v-ati ambalat, e bine, fiindca asta e starea de spirit – si mai ales de trup. Glamour nu se mai poate opri: „E vorba despre masturbare, care poate fi o activitate foarte educativa“. Noi stim ca masturbarea nu duce la orbire, cum ne spunea tovarasa, ca in cazul asta am fi trait pe o planeta de orbi, cu chiori imparati (pardon). Desi daca stau sa ma gandesc bine… nu, nu, lasa. Dar de-aici pana sa deduci ca masturbarea e educativa e un pas cam cracanat pentru textura bietelor noastre oase. Revista da si instructiuni de folosire: „Secretul unui orgasm garantat – ocupa-te singura!“. Pai
si-atunci de ce trebuie sa mai innobilam cina cu sampanie, de ce sa recurgem la pozitia cobra si pozitia biciul, daca e sa ne ocupam singure? Ca noi intre noi costam mai putin, ne putem convinge sa ne cedam noua insene si cu ceva mai ieftin de Dom Perignon. Noi ne suportam si neepilate (un pic). Iar de restul banilor, ne luam pantofi rosii cu toc lung, ca sa alimentam frustrarile masculine. Problema e (dupa cum tot Glamour ne cicaleste) ca „un barbat nu vrea numai sa se culce cu tine, ci sa te si vada in toata splendoarea ta“. Da, ca sa vada daca se culca sau nu cu tine. Ideea principala ramine aceeasi.

Sunt Andreea Esca si va prezint Muzeul Tuicii Taranului Roman
Am mai spus, dar simt nevoia sa recidivez: Nina Evanghelina, de la revista The One, are cite-o idee buna, pe care la (dureros de) scurt timp o taie cu foarfeca, intr-o criza de nervi. Azi voi cuteza sa ma mir de reflexul ei de a spune „chestie“ in loc de ceea ce nu-i curge la timp prin matca mintii: „Revista de fata o sa va spuna ca asta e o mare chestie“. In plus, Nina-divina s-a plantat automat de partea cuconetului care pleca pina mai ieri in Europa dupa chestii, iar acum, fiindca toate chestiile au venit si-n Romania si-au deschis buticuri pe Victoriei, chestia e ca nu mai e nici o chestie sa pleci la shopping in alte tari.
In editorialul sau, agro-retoric intitulat „Nu vreau rosii fara gust“, Andreea Esca va prezinta sti… pardon, Andreea Esca se rascoala impotriva normelor agrare ale UE, ca si cum ar scrie in revista Ferma, nu intr-o publicatie menita, prin ingrata ei definitie, sa te smulga din cernoziomul patriei. „Eu nu zic sa nu ne civilizam, dar nu cred ca asta are vreo legatura cu calitatea tuicii din cazanul satului si nici cu mulsul vacii cu mina. Pai ce taran va mai fi ala treaz (sic!), care ia laptele vacii din aparatul sofisticat si care ii spune Povestea porcului inainte sa-l faca sorici (sic!)? In nici un caz nu va mai fi taranul roman“. Mda, pai tocmai asta cred ca-i si ingrijoreaza pe europeni, ca taranii romani vor ramine tarani romani. Iar in alta ordine de idei, taranul roman e liber sa se imbete, UE n-a interzis nici cinzeaca de seara, nici castraveciorul de dimineata. Ci doar melanjul dintre respiratia altoita cu rachiu si tusea directionata spre oala cu lapte muls neigienic. Respectiv cu aceeasi mana pe care ai spalat-o (sau nu) dupa pipi sau cu care tocmai ti-ai pocnit peste ceafa al treilea copil, cum ii privesti descrescator.
„Superficial, poti spune ca ambalajul este facut ca sa ramana gol“, gasesc tot in The One. Ei, daca singuri spuneti ca problema e testata la nivel superficial, ne-am inteles. Dar intre noi, mondenii cu fite, admitem ca ambalajul este facut sa fie rupt, potrivit codului bunelor si frumoaselor etc. Stiti, sper…
Daca The One s-ar opri la consideratiile despre ambalaje, am trai intr-o lume mai buna, fara razboaie si poluare. Ar fi prea frumos sa fie adevarat. Revista ataca, din nefericire, si adevaruri fundamentale: „Cine crede ca pofta sexuala e instinct animalic, cu siguranta se insala. Daca am avea instinct animalic, am fi in calduri o data pe an si nu zilnic. Asa cum se lauda unii ca sint.“ In primul rand, domniile lor confunda instinctul animalic cu fiziologia animalului. A avea instinct animalic nu inseamna a avea aceeasi compozitie hormonala cu lighioanele, ci a functiona sexual dupa aceleasi principii ca si animalul in jungla: criteriul selectiei, lupta pentru dominatie, goana dupa placere, instinctul reproducator, sentimentul posesiei. Uite ca frecventa erectiilor nu intra in acest tabel de evaluare. Si, lasand la o parte teoria regnurilor, n-am inteles prostia aia cu „am fi in calduri o data pe an si nu zilnic, cum se lauda unii ca sunt“. Voi ati auzit vreodata pe cineva laudindu-se ca e „in calduri zilnic“? E prima oara cind iau la cunostinta asemenea perloi. Nici un pechinez nu s-ar lauda cu asta, i s-ar parea superficial si derizoriu. Confuziile de nuante din imaginatia celor de la The One favorizeaza inclusiv concluzia la care au ajuns subit: „Citeodata e cam obositor sa n-ai niciun pic de instinct animalic“. Quod erat demonstrandum. 
„Nicoleta ne-a mai spus o data, daca era nevoie, ca a fi femeie e mai important decit orice“, se spovedeste The One. Dintotdeauna am considerat si eu ca a fi femeie e mai important decat a fi barbat si, mai ales, e mai important decat a fi cineva.

Tot ce-i bun e ilegal, imoral sau copiat
Daca v-ati imaginat vreo clipa ca The One presupune vreo farama de unicitate, asa cum ar dicta-o macar reflexul (daca nu morala sau logica), va pot spune ca ideea e departe de situatia din front. Preparand in eprubete diverse retete de marketing, in nadejdea unei revigorari a impactului pe piata, publicatia ciupeste cate o glazura interesanta de la fiecare concurent. Nu ne amestecam in pagubele intelectuale ale altora, dar in ceea ce ne priveste, descoperim, in vitrina cu idei si obiecte pierdute, ceea ce ne apartine: rubrica de poezie si citatele alese din operele marilor scriitori. Iertata sa ne fie trufia de a ne asuma aceasta inovatie, dar nu e un secret pentru nimeni ca, in toata istoria revistelor lunare pentru femei, gasesti orice in afara de poezie. Pana cand Tango a propus si aceasta forma de comunicare. Si de salutar abandon in iluzie. Si de recunostinta pentru oamenii care nu si-au irosit creierul pe tactici mondene sau comerciale, ci au flaminzit la propriu ca sa avem noi hrana pentru spirit. Din nefericire, in lumea in care traim, tot ce iese la lumina devine bun comun. Iar revista The One a acrosat din mers ideea si a inghesuit-o, hodoronc-tronc, intr-un sumar a carui alura nu are nimic comun cu metafora. Inca o data cerem scuze celor care ne percep ca fiind prea posesivi cu ideile noastre, dar daca tot suntem copiati fara menajamente, ne-am fi dorit macar ca hotul sa arate mai bine, sa fie mai falnic sau, cel putin, sa nu toarne virgule intre subiective si principale. Si sa nu scrie, ca The One, „m-as casatorii din nou“, „printre dinti se poate citi ca printre rinduri“, „sa invat sa ma flosuiesc“, „atitudine de firesc“…
Atinsa in continuare de frigurile acelorasi 50 de cuvinte pe care le invarteste, Tabu n-are incotro si le mai repeta in aceeasi fraza, ce naiba sa faca… Pai daca ne batem joc de ele asa si le schimbam la fiecare viraj de laringe, unde-ajungem, la penurie de termeni? Sa legumim comoara limbajului, deci: „siluete sculpturale care pun in valoare o silueta perfect intretinuta“. Dupa ce ne-am lamurit cu siluetele care pun in valoare silueta, trecem la alta rubrica din Tabu, cu globule similare: beauty. Si citim ceva halucinant: „Urmareste sa ai un look fresh, in ton cu culoarea cearcanelor tale“. Porunca asta mi-a sapat cearcana si mai tare, de unde oricum nu reuseam s-o potrivesc „in ton“, vorba Tabu-ului, cu lucul meu fres. Trec peste cucufonie (desi nu e usor, ca mi-a ramas lipita de cerul gurii), dar nu pricep cum poti sa-ti asortezi cearcanele la restul „look“-ului (stilistelor de la Tabu le e jena sa spuna „infatisare“, pesemne le suna ca la tribunal).

Tara arde, zonele erogene acuza si zana se-ndoapa
Cand e sa pui titluri de dragul de-a umple jumatatea de sus a foii si cand scrii texte de dragul de-a avea ceva dupa titlu, produsele iau forma vasului. Gasesc in Unica o compunere fenomenala: „Un geamantan se legana…“ (pana aici a fost un titlu gigant. Acum vine miezul: „… pe un carut de aeroport. Dar nu se plictisea (sic!) fiindca era doar unul dintre multele bagaje ale unei vedete“. Pai si daca era doar unul dintre multele (asteptati un pic, ma duc dupa antinevralgic), prin ce mecanism a reiesit, din titlu, ca UN geamantan se legana? Ia uite de ce ma enervez eu acum, ca si cum s-ar fi terminat motivele de apoplexie de pe glob. Nici Unica nu s-a terminat asa simplu si fara dureri, n-avem noi bafta asta… „Vocile de pe strada au zis cam la fel“, se mai arata in minunata revista. Ultima data cind cineva a auzit voci pe strada a fost si ultima ocazie de a le auzi in spatii deschise – de atunci, le aude in salon cu perfuzii, gratii si pereti verzi.
„Eu sint genul care daca i se pune pata se-ndoapa ca o zana“, recunoaste o duduie redactor cu veleitati de nutritionist, in aceeasi Unica. Eu credeam ca e genul care daca i se pune pata scrie in reviste, tot cam ca o zana. Apropo, de cand se-ndoapa zanele, frate? Ca-n cartile copilariei mele erau ca niste pastai.
Daca era revista Avantaje, ziceam ca face la misto. Dar asa, faptul ca Unica scrie peste tot „avantajaza“ nu mi se pare nici macar nostim. Cel mult ma urzica banuiala ca, de cind am plecat din Romania, a mai operat Academia niste schimbari in ortografie, cum face-n ultima vreme, neavand pe ce sa consume bugetul…   
Uite ce-nseamna sa descrii un produs in asa fel incat sa nu-l cumpere nimeni (citez tot din Unica, fireste): „Parfumul se dezvaluie ca o balada rock. Ingredientele orientale sunt tema principala a notelor din inima. Dezvoltindu-si melodia,
(parfumul) se asaza pe piele asemenea unui tatuaj olfactiv.“. Ei, cat sunteti dispusi sa dati pe acest superb rock parfumat cu inimi orientale tatuate? Nimic o data, nimic de doua ori, adjudecat!
In acelasi spirit, revista scapa si alte perle pe care nu le-a vazut decat dupa ce pornise rotativa: „Daca ti se pare ca tipa de la petrecere ti-a furat rochia e foarte posibil sa nu vezi dublu, ci rosu in fata ochilor. Si daca iar dai vina pe lipsa ta de noroc in viata, nu-i chiar asa. Ghinion!“ Daca ti se pare ca vezi ce scrie aici, e foarte posibil sa nu vezi corect, ci haos in fata ochilor. Si daca iar dai vina pe lipsa ta de noroc in viata, asa e: ghinion – Unica era asezata deasupra altora, la chiosc…
Daca va tiuie urechile (nu mai vorbesc de alte accesorii), asistati la o revolutie cadelnitata de Unica: „Zonele erogene rup tacerea!“. Ce-a fost la gura lor nu va spun… Auzi, da’ nu era mai bine sa mearga toate zonele erogene la OTV, ca acolo sint slobode sa rupa si tacere, si decor si tot ce le bubuie lor prin minte?
„Viata adevarata incepe dupa 40 de ani… Si dupa 35 de ani, incep sa intinereasca“, mai citesc (si nu pricep). Nu metafizica ma depaseste, ci mai degraba carcaletele (dez)acordului. Cine „incep“? Eu? Eu incep sa intinereasca? Ei? Care ei? Ei, viata? Si te nasti dupa 40 si intineresti dupa 35? Cine, ei? Care ei, viata?
Revista Viva ataca pofticios, plina de viata, asa cum si-a asumat statutul pe taraba: „Desi siluetele lor ar putea contrazice, aceste doua fete mananca!“. Se mira de parca ar fi cataclism genetic. E drept ca-n continuare ni se spune ca una a mancat supa de rosii, deci corect ar fi „se prefac ca maninca“, da?
„Cum sa nu te gadile virful pixului?“, conchide Viva, iar aici chiar n-am nici un comentariu, ar insemna sa maculez toata splendoarea acestui smarald.