Medicul Andrei Georgescu, Seful Sectiei de Urgente de la Spitalul Universitar Bucuresti, a confirmat ca a acceptat numirea ca subsecretar de stat la Ministerul Sanatatii, in locul lui Raed Arafat. Doctorul Georgescu a fost propus pentru aceasta functie de Tudor Ciuhodaru, consilier al ministrului sanatatii pe probleme de urgenta si, cu siguranta, isi va folosi experienta de aproape 40 de ani in domeniu.
In iulie,2011, doctorul Andrei Georgescu mi-a vorbit despre fascinanta lume a urgentelor, despre dragoste si despre sansele unui medic in Romania de-a fi fericit.
Alice Nastase Buciuta: Lumea urgentelor a inceput sa fie popularizata odata cu serialele TV precum Dr. House, Grey’s Anatomy si altele de genul acesta. Seamana, de fapt, lumea in care lucrati aici, in Spitalul Universitar, cu ceea ce stim noi din filme?
DR. ANDREI GEORGESCU: Intr-o mica proportie, pentru ca ce vedeti in serialele TV reprezinta activitatea in niste spitale la care vin niste oameni pregatiti, din toate punctele de vedere. In Romania, la ora asta, vin oameni care nu sunt pregatiti pentru a sta de vorba cu un medic in urgenta. Cultura romanului pentru asistenta de urgenta e in urma cu 50 de ani. Trebuie sa stiti ca urgentele sunt catalogate pe niste culori – in Anglia, urgenta de gradul 1 asteapta intre 2 si 3 ore. La noi, presiunea apartinatorilor este asa de mare, incat suntem obligati sa-i bagam la consult peste adevaratele urgente. De aceea repet: ce vedeti in filme are legatura cu mentalitatea omului, cultura, pregatirea celui care vine in contact cu medicul de urgenta; de aceea, meseria de medic de urgenta in Romania nu este grea, este foarte grea. In plus, noi nu suntem inca nici la nivelul de dotare pe care il vedeti in filme. Dar o sa vedeti si la noi, aici, o sa va invit in urmatoarele saptamani la cea mai moderna unitate de lucru din Romania si cea mai mare, care se va deschide in Spitalul Universitar. E adevarat ca am fost ajutati sa o terminam, in sfarsit.
Marea Dragoste / Tango: O sa aveti si personal pe masura noilor dotari?
DR. ANDREI GEORGESCU: Speram sa avem si personalul care sa lucreze in acest departament, pentru ca in Romania, cum vedeti si dumneavoastra, tineretul pleaca. Mie mi-au plecat cinci rezidenti pana acum, in anul 5, dintre care trei sunt in Anglia si doi in Irlanda. Un rezident de anul 5 castiga acolo 5.000 de lire sterline in mana, iar aici castigau in jur de 1.000 de lei, deci o diferenta extraordinar de mare, plus ca un an de zile primesc casa gratuit. Dar meseria e grea si ati vazut si dumneavoastra ce se intampla aici, in Romania, cat suntem de agresati. Noi am reusit acum sa facem un contract cu o firma de paza si speram ca agresiunile pe care ni le face o anumita parte a populatiei sa fie diminuate. Spre exemplu, intr-o aripa a spitalului avem geamuri sparte, pentru ca Spitalul Universitar se afla la granita dintre sectorul 5 si sectorul 6. Majoritatea pacientilor sunt din sectorul 5, in care se afla cartierul Ferentari, care este populat de oameni de etnie rroma – cei care vin aici nu vin cu unul, doi apartinatori, vin cu zece. Iar daca la inceputul anilor ’90, cei din Ferentari erau dealeri de droguri – ca vedem si in filme pacienti drogati -, acum au devenit consumatori, motiv pentru care sunt foarte agitati cand vin la noi. Problema mare e ca nu vin singuri; {i nu e deloc placut, mai ales ca majoritatea doctorilor din departamentul de urgenta sunt femei…
Marea Dragoste / Tango: Cum se explica faptul ca sunt mai multi medici femei?
DR. ANDREI GEORGESCU: La ora asta mai am un singur doctor barbat, pentru ca doi au plecat, si mai sunt cativa rezidenti barbati. Aceasta situatie exista pentru ca, pe vremea cand se intra la facultate prin concurs, fetele invatau mai bine decat baietii, si astfel intrau mai multe. Meseria e grea si pentru ele, pentru ca in urgenta fiecare caz e foarte important si foarte complex.
Marea Dragoste / Tango: Cum ati ajuns dumneavoastra sa lucrati in acest departament? De ce, pana la urma, nu v-ati ales o aripa mai usoara a medicinei?
DR. ANDREI GEORGESCU: Eu am lucrat de mult in urgente, am lucrat intai la Ambulanta, am fost si medic sportiv de lot national la ciclism si am vazut cum sunt organizate urgentele inca inainte de ’89. Mi-a placut, la vremea respectiva. Am ajuns la Spitalul Universitar prin dorinta doctorului Oprescu de a face o unitate de primiri urgente, promitandu-mi ca, daca vin aici, intr-un an de zile e gata. Au trecut 15 ani si nu e gata. Am schimbat cativa directori care mi-au promis acelasi lucr: intr-un an de zile departamentul tau o sa fie gata si foarte mare si foarte frumos si nu e. Am reusit acum, si trebuie sa recunosc ca s-a implicat si doctorul Raed Arafat (creatorul SMURD – n.r.), pe care eu il cunosc de 20 de ani. Recunosc, am fost un adversar al lui Raed Arafat, am dus niste lupte de idei, pe cand eram director de Ambulanta – pentru ca am fost si directorul Ambulantei din Bucuresti. La inceput, pentru ca nu am inteles despre ce este vorba, eram impotriva sistemului SMURD spunand: Domnule, daca vine SMURD-ul, se desfiinteaza Ambulanta! In timp, ne-am impacat, am ajuns la un numitor comun si trebuie sa recunosc ca el m-a ajutat sa termin unitatea de primire urgente. Bine, si ministrul, la solicitarile noastre, ne-a alocat banii necesari.
Marea Dragoste / Tango: Este si un spital foarte mare, foarte greu de gestionat…
DR. ANDREI GEORGESCU: Acesta este si motivul pentru care acest spital este de 20 de ani in consolidari. Este un spital enorm, extrem de greu de condus. Ganditi-va numai ca sunt 13 etaje, cu 13 profesori, cu 13 conferentiari, fiecare cu veleitatile lui, cu dorinta ca sectia pe care o conduce sa fie dotata cu ce e mai bun, sa beneficieze de cele mai bune medicamente etc. Si este un spital care nu a fost invatat sa fie de urgenta, asta a venit pe parcurs si a fost greu, in primul rand pentru cei de pe sectie care erau invatati sa faca garzi de pijama, cum spunem noi. Garda de pijama este garda in care doctorul vine, se dezbraca, se culca, se uita la televizor, ca la un spital de cronici, or, la un spital ca acesta sau ca Floreasca, doctorul nu sta imbracat decat in halat si nu doarme, pentru ca urgentele vin tot timpul.
Marea Dragoste / Tango: Si noaptea e acelasi ritm?
DR. ANDREI GEORGESCU: Sigur, mai ales ca, daca veniti noaptea pe aici, o sa vedeti in fata spitalului masini si motociclete care fac intreceri la liniuta, adica cine ajunge primul la o anumita linie, cu viteza cea mai mare; ati vazut, de asemenea, ca sunt o gramada de masini sau de motociclisti care ajung in Dambovita, care se accidenteaza, or astia sunt tinerii nostri care fac intreceri de motociclete sau masini si, pana vine politia, au facut deja 10 curse. Dintre astia, doi-trei sunt musteriii nostri. {i incepe balciul, pentru ca motociclistii sunt foarte uniti, cand vine unul, se aduna toti din tot Bucurestiul sa vada ce s-a intamplat, cum s-a intamplat, vine politia sa faca cercetarea, curtea se umple de oameni, ambulantele nu mai au unde sa parcheze, si incepe o intreaga tevatura, spre nemultumirea noastra si a pacientilor care vin pe picioare, dar nu mai au acces.
Marea Dragoste / Tango: Faceti si dumneavoastra garzi?
DR. ANDREI GEORGESCU: Nu, eu nu mai fac garzi de cativa ani pentru ca sunt seful sectiei si pentru ca am avut un infarct, dar infarctul nu l-am facut din cauza meseriei, ci pentru ca fumam enorm.
Marea Dragoste / Tango: Si nu mai fumati?
DR. ANDREI GEORGESCU: De 7 ani m-am lasat, dar fumam trei pachete de tigari pe zi.
Marea Dragoste / Tango: Probabil tot din cauza stresului in care traiati…
DR. ANDREI GEORGESCU: Sigur ca da. Pana la urma, fumatul devine o obisnuinta, si asta o spune un fost fumator inrait, si devine un tic. Dar acum, cine spune ca nu se poate lasa de fumat ma minte.
Marea Dragoste / Tango: Sunt si oameni care nu au vointa, in niciun aspect. Cred ca ati avut si dumneavoastra cazuri de pacienti care nu voiau sa se faca bine, de exemplu.
DR. ANDREI GEORGESCU: Se intampla destul de rar. 90% din pacienti au o dorinta de viata extraordinara, dar sunt si exceptii, cei care spun ca nu mai vor sa traiasca. {i va mai spun ceva, tot din experienta mea, cand vine o urgenta, chiar daca nu e o urgenta majora, si spune: Domnule, eu am sa mor!, in proportie de 99%, aia chiar mor! E ceva, nu stiu, trebuie sa stam de vorba cu psihologii sau cu psihiatrii sa ne explice ce e, dar, din experienta noastra, omul cand vine si spune: Mi-e rau si am sa mor, in 99% dintre cazuri, moare.
Marea Dragoste / Tango: E vreo diferenta intre barbati si femei, sunt mai ascultatori unii, mai buni pacienti unii fata de ceilalti?
DR. ANDREI GEORGESCU: Si aici e vorba de patologia cu care se prezinta si de varsta pacientilor. In general, femeile sunt mai curajoase, vor sa se faca bine, nu se vaita, spre deosebire de barbati, care sunt mult mai sensibili. Dar, in ultima vreme, sunt extraordinar de multe accidente coronariene, infarcturi de miorcard la persoane tinere, de la 20 pana la 45 de ani. Cand faceam eu facultatea, infarctul se facea de la 57-58 de ani in sus; acum a scazut foarte mult varsta, cu o evolutie grava, si asta datorita stresului, a alimentatiei proaste, a stilului de viata. Inainte invatam ca infarctul la femei e dupa 55-56 de ani, dupa menopauza, pentru ca se spunea ca, hormonal, sunt protejate. Acum avem insa cazuri de femei cu infarct de miorcard la 23-30 de ani.
Marea Dragoste / Tango: Doar la noi in tara?
DR. ANDREI GEORGESCU: Nu, peste tot in lume a scazut foarte mult varsta infarctului de miorcard si a accidentelor vasculare. Inca o data: stres, alimentatie proasta si sedentarism.
Marea Dragoste / Tango: De ce totusi atat de multi oameni raman in domeniul medicinei, aleg acest domeniu? Ce este atat de frumos? Care e fascinatia, care e miracolul medicinei care va tine pe toti in domeniul acsta?
DR. ANDREI GEORGESCU: Daca as fi ginecolog si ati naste cu mine m-as bucura enorm sa scot un copil sanatos. E o satisfactie extraordinar de mare. Chirurgul, dupa ce ii reuseste operatie, are o satisfactie deosebit de mare. Noi, cand reusim sa stabilizam un pacient, sa-l intubam si sa-l predam unei sectii, ne bucuram enorm. Faptul ca salvezi niste oameni si ii vezi in fata ta ca se fac bine, ca poti sa-i ajuti, e o satisfactie fara margini. Cei care fac medicina o fac in primul rand din pasiune. Daca nu ai pasiune, nu ai cum sa o faci, si mai ales in urgeneta, unde, pe langa pasiune iti mai trebuie si un grad de nebunie, pentru ca e o viata tumultoasa – ganditi-va ca la mine in spital, in unitatea de primiri urgente, vin intre 400 si 500 de prezentari pe zi, iar noi suntem foarte putini. Dar in urgente se face echipa buna intre medici si asistenti – iar asistentii au o manualitate extraordinara. Nici nu poti sa pui un asistent care lucreaza pe sectie sa faca desocari, sa-l pui in reanimarea de primiri urgente, pentru ca nu se descurca. Trebuie sa il antrenezi, sa il inveti, ii trebuie un timp; asistentele mele prind vena imediat, doctoritele pun un cateter central imediat, intubeaza imediat.
Marea Dragoste / Tango: Cand ati luat decizia ca veti deveni medic si cum s-a intamplat, cum ati facut alegerea asta care v-a schimbat viata?
DR. ANDREI GEORGESCU: In liceu, am fost la o clasa de uman, unde eram patru baieti, restul numai fete. Si toti patru am hotarat sa facem medicina, pentru ca ne-am indragostit de o fata, de aceeasi fata. O fata pentru care ne-am batut. Si ea ne-a determinat sa dam la medicina.
Marea Dragoste / Tango: Dadea si ea la medicina?
DR. ANDREI GEORGESCU: Nu. Dar o iubeam toti si eram niste fraieri, iar ea ne-a zis: Eu as lua un doctor… Dar sa nu credeti ca a luat un doctor! {i nu a luat nici pe vreunul dintre noi.
Marea Dragoste / Tango: Dar cum e posibil ca intr-o clasa de zeci de fete si doar patru baieti sa va indragostiti toti de aceeasi fata?
DR. ANDREI GEORGESCU: Fata nu era din clasa noastra, era cu un an mai mare ca noi. Si trebuie sa recunosc ca ne-a bagat in seama, pentru ca fetele din clasa noastra nu ne bagau pe noi in seama. Colegele noastre se uitau dupa baieti mai mari. Toti patru am trecut prin niste iubiri cu fete de liceu mai mici cu un an ca noi, iubiri de adolescenti, dar iubiri care ne-au marcat pe toti. Am ramas cu niste amintiri placute, ne vedem in continuare, ne aducem aminte, dar fata aceea pe care am iubit-o nu ne mai baga in seama.
Marea Dragoste / Tango: Nici acum, nu v-ati impacat cu ea?
DR. ANDREI GEORGESCU: Nu, cred ca ea nu s-a impacat cu noi.
Marea Dragoste / Tango: Si apoi, cand v-ati indragostit, cand v-ati casatorit, avand o profesie asa de acaparatoare? Cum se impaca o meserie atat de grea cu viata de familie, cu dragostea, cu copiii?
DR. ANDREI GEORGESCU: Trebuie sa recunosc ca am ajuns in facultate dupa o iubire frumoasa, cu o domnisoara care e arhitecta, iar la primul seminar de pediatrie, din anul I, am vazut o fata, care semana leit cu iubirea care se terminase, o fata cu care am ramas.
Marea Dragoste / Tango: Pentru totdeauna?
DR. ANDREI GEORGESCU: De 41 de ani.
Marea Dragoste / Tango: Multi inainte.
DR. ANDREI GEORGESCU: Si asta a fost. Ea e pediatra, am hotarat sa nu depindem de nimeni si am plecat la tara si am stat 4 ani jumate la tara, unde am invatat meserie, pentru ca erai pus in fata pacientului grav bolnav si trebuia sa faci fata, erau lucruri pe care nu le vazusem, nu le facusem. A fost o perioada frumoasa, ne completam, ne ajutam. Si pe urma, desi pe vremea aceea nu se dadeau concursuri, am prins un an cand s-a dat concurs pentru venire in Bucuresti, pe secundariat. Si intai a venit nevasta-mea si un an am ramas eu acolo. Intre timp a venit si sefa mea. Sefa mea este fiica mea, care are 31 de ani, si e singurul meu sef, a fost dintotdeauna si cred ca va ramane seful meu.
Marea Dragoste / Tango: Cum s-a intamplat, v-ati dorit copilul?
DR. ANDREI GEORGESCU: Nesansa a facut ca sotia mea sa piarda cateva sarcini inainte. A fost un copil dorit si cred ca copilul ne-a tinut atata timp unul langa altul, pentru ca o casnicie la un moment dat devine o obisnuinta, o intelegere, dar copilul asta, pentru ca a fost dorit de amandoi, ne-a unit si ne tine inca impreuna.
Marea Dragoste / Tango: Acum e mare, are drumul ei, viata ei. Deci acum nu copilul va mai tine.
DR. ANDREI GEORGESCU: Sunteti tanara, aveti copii si o sa vedeti ca, totusi, copilul ramane copil si la 100 de ani, daca traim noi 120, deci e tot copil in sufletul parintelui si iti sare inima la fiecare realizare, la fiecare boala. Pentru mine e tot copilul meu, nu am reusit sa ma detasez.
Marea Dragoste / Tango: Si cu ce se ocupa?
DR. ANDREI GEORGESCU: Fiica mea, Ilinca, lucreaza in IT. Nu a vrut sa faca medicina si i-am dat dreptate de la bun inceput. Am intrebat-o de ce nu vrea sa faca medicina si mi-a raspuns: Pai, ce, sa nu stau deloc acasa, ca tine si ca mama? Sa fac garzi? Pentru ca noi, intr-adevar, faceam garzi peste garzi, pentru ca aveam nevoie de bani, intr-o zi eu, intr-o zi nevasta-mea… Si am facut socoteala la un moment dat ca nu ne-am vazut doi ani de zile din cauza garzilor – eu faceam lunea, miercurea si vinerea, Nadia facea garzi martea, joia si sambata…
Marea Dragoste / Tango: Si, totusi, cum v-ati pastrat casnicia atata timp? Probabil ca multe paciente s-au indragostit de dumneavoastra…
DR. ANDREI GEORGESCU: Si eu de ele…
Marea Dragoste / Tango: Ce facem cu iubirile acestea pe care le adunam intr-o viata, si le pierdem, ca sa pastram doar una singura?
DR. ANDREI GEORGESCU: Cedam unul altuia. Eu cred ca eu cu Nadia am cedat mereu. Mai mult ea decat eu…
Marea Dragoste / Tango: Credeti ca avem mai multe iubiri intr-o viata sau doar o poveste insemnata, iar celelalte sunt neinsemnate si trec pe alt plan?
DR. ANDREI GEORGESCU: Daca ma intrebati pe mine, doua iubiri mari exista. Celelalte sunt pe alte planuri, dar intr-o viata de om doua iubiri mari, care nu se uita, exista.
Marea Dragoste / Tango: Sotia dumneavoastra nu este geloasa?
DR. ANDREI GEORGESCU: E destul de diplomata. Desi stie, a vazut si poze, desi am prieteni din scoala care povestesc cum s-a intamplat, ce s-a intamplat, a trecut peste, cum si eu am trecut peste iubirea ei de mai inainte, de care stiam. Sunt de acum 41 de ani de cand sunt cu nevasta-mea, si dupa atata timp apare o intelegere, te simti unul pe celalalt… Eu stiu cand e bolnava ea, fara sa ne vorbim, dar ne simtim, se creeaza ceva, ceva ce nu pot sa numesc.
Marea Dragoste / Tango: Totusi, nu sotia, ci fiica este sefa.
DR. ANDREI GEORGESCU: Da, imi place ca am un singur sef. Mi-aduc aminte ca, am un mare prieten care se cheama Mihai Stanescu, si prin ‘92-’93, cred, ne-a invitat Marina Almasan la o emisiune la TVR si ea, la un moment dat, ne-a pus sa ne intrebam unul pe altul cate ceva despre viata. Pe atunci, eu lucram in Ministerul Sanatatii, iar el m-a intrebat: Seful tau este Ministrul Sanatatii? Iar eu am spus: Nu, seful meu e fiica mea! Deci din ‘93 am constientizat ca fiica mea este seful meu.
Marea Dragoste / Tango: Ce ati invatat-o pe “sefa” ca sa fie fericita, ce v-ati invatat copilul in speranta ca, invatandu-l lucrurile acelea, are o sansa mai mare decat altii sa fie fericit?
DR. ANDREI GEORGESCU: Cred ca nu am invatat-o bine – am invatat-o sa fie muncitoare, sa citeasca, si sa fie cinstita. Or, la noi, nu merg lucrurile astea. Vedeti ca smecherii, aia cu fite, reusesc. Eu consider ca fiica-mea desi are 31 de ani e crescuta pe stil vechi. Ii spun mereu: Semeni prea mult cu maica-ta, prea mult citesti, sunt prea multe lucruri pe care vrei sa le faci si care la ora asta nu mai conteaza. Ce conteaza ca vrei sa inveti latina? Nu conteaza.
Marea Dragoste / Tango: Dar ce conteaza? Ce oameni sunt fericiti, ati gasit vreo formula de viata?
DR. ANDREI GEORGESCU: Nu stiu, la ora actuala nu stiu cine din Romania este fericit. Dupa mine, daca esti sanatos esti fericit sau macar ar trebui sa fii fericit. La ora asta, daca ai bani, ce faci cu banii in Romania? Sunt oameni cu bani cu care noi venim in contact, oameni cu bani multi, care zic: Domnule, ma duc in Austria, ma tratez acolo! Iar eu zic: Da, foarte bine, dar infarctul vine noaptea, mai ajungi pana in Austria? Accidentul de masina se intampla oricand, nu ajungi acolo, iti spargi capul in casa, nu ajungi nici cu avionul personal, tot aici vii. Deci, pana la urma, trebuie sa ajuti tara asta sa se dezvolte, ca sa-ti acorde tie primul ajutor calificat la nivelul pe care ti-l acorda cei din Austria si pe urma sa te duci sa iti termini tratamentul acolo. Urgenta nu asteapta sa ajungi tu in Austria, Germania, State sau Franta. La urgente tot aici ajungi, la Floreasca, la Universitar, la Judeteanul din Targu-Jiu sau de nu stiu unde. Lumea nu gandeste asa decat in momentul cand i se intampla. Dar incet, incet, lumea o sa inceapa sa inteleaga, si inteleg si oamenii cu bani, pentru ca pana la urma tot la noi apeleaza. E adevarat, intai dau telefon, te deranjeaza acasa, dar pana la urma tot aici vin si tot de medicii nostri sunt vazuti, chiar daca sunt parlamentari. E adevarat ca se baga in fata, dar tot aici ajung.
Marea Dragoste / Tango: Dumneavoastra sunteti un om cu bani, dupa o viata de munca, sunteti un om implinit din punct de vedere financiar?
DR. ANDREI GEORGESCU: Nu pot sa spun ca nu sunt un om implinit – am un apartament la bloc, am un apartament la munte – apartament, nu vila, dar atat.
Marea Dragoste / Tango: Daca ati fi fost medic in alta tara cate apartamente in cate locuri ati avut?
DR. ANDREI GEORGESCU: Probabil ca aveam si o vila la Pipera, aveam o vila la Busteni, unde am doar un apartament, dar ma simt confortabil si ma simt implinit profesional si va spun ca precis ramane ceva dupa mine. Ramane Unitatea de primiri urgente a Spitalului Universitar, care e o particica din mine si pentru care ma lupt de ani buni. Plus ca specialitatea asta de primiri urgente este facuta de mine pe vremea cand eram la minister, impreuna cu alt urgentist de marca, Doctorul Bucur, fostul manager al Spitalului de Urgente, chirurg, si a doctorului Oprisan care, din pacate, baiat tanar fiind, a murit. Dar noi suntem cei care am facut Ordinul de reinfiintare a medicinei de urgenta in Romania, deci generatiile de medici de urgenta care sunt acum in Romania sunt datorita noua si a ministrului de atunci, Daniela Bartos.
Marea Dragoste / Tango: Reusiti dumneavoastra, medic fiind, sa va pastrati sanatatea mai bine decat ceilalti? O familie de medici traieste mai bine decat altii, aveti mai multa grija de sanatate, de alimentatie, de stilul de viata?
DR. ANDREI GEORGESCU: Nu. Ganditi-va ca stresul la medici este mult mai mare, pentru ca medicul nu are un regim de viata normal, regulat, cu niste ore fixe, trebuie sa va ganditi ca alimentatia medicilor e gresita pentru ca nu are timp sa manance, toti fac garzi, indiferent de specialitate. Ganditi-va ca la ora asta viata merge mult mai repede, salariile noastre sunt mici, atunci fiecare are inca un job sau doua, ‘al mai fraier doctor ajunge acasa dupa ora 7 seara, trebuie sa munceasca, sa mai vada niste pacienti…Mai ales in Romania medicul nu are o situatie roz si sa va spun ca am colegi care sunt in strainatate si care au ajuns la varsta mea si care lucreaza cel mult o ora jumatate pe zi. Ei spun: Domnule, nu imi mai convine sa lucrez mai mult, imi ajung banii astia, si asa sunt prea multi, si asa nu mai am ce sa fac cu banii si atunci lucrez numai atat, o ora jumatate pe zi. Si nu lucrez tot anul, trei luni de zile plec, ma plimb. Aratati-mi mie un doctor de varsta mea care isi permite sa lucreze atat si sa stea trei luni in strainatate, si sa lucreze si la stat.
Marea Dragoste / Tango: Din pacate, nu am de unde sa vi-l arat…
DR. ANDREI GEORGESCU: E greu. Si sa stiti ca e pacat de cei tineri, ei pleaca din tara pentru ca nu au cu ce sa traiasca. Am rezidenti acum care spun: Domnu’ doctor, nu mai pot, plec, nu am cu ce sa traiesc. Iar daca nu se face ceva si nu se intelege ca doctorul trebuie sa citeasca, sa fie linistit, vor pleca si mai multi. Un chirurg care merge cu metroul si care e injurat in permanenta mai are chef sa opereze? El trebuie sa aiba un stil de viata decent, sa aiba o masina cu care sa mearga la munca, nu sa-l scuipe toti in metrou, sa-l calce pe mana, sa-i rupa mana…Vrei sa faci performanta, faci, dar numai cu vointa si entuziasmul nu se poate…
ACEST MATERIAL ESTE PROPRIETATEA EXCLUSIVA A SITE-ULUI MAREA DRAGOSTE / www.revistatango.ro SI, CONFORM LEGII DREPTURILOR DE AUTOR, NU POATE FI PRELUAT, INTEGRAL SAU FRAGMENTAR, FARA ACORDUL SCRIS AL DETINATORILOR ACESTUI SITE.
contact mareadragoste@revistatango.ro, alice@revistatango.ro
