fbpx

Anca Sigartau: Eu nu mi-am dorit niciodata sa fiu actrita… Eu mi-am dorit sa traiesc. Atat.

de

Copiii mei ii adora vocea pe care o aud adesea la desenele lor animate preferate, iar eu ii admir sufletul frumos, care stie sa se tina departe de orice rautati sau nimicnicii. Anca Sigartau, o actrita al carei talent te copleseste, este unul dintre putinii oameni nobili si credinciosi pe care oricine ar dori sa ii aiba in preajma.

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Eu nu mi-am dorit niciodata sa fiu actrita… Poate tocmai de asta sunt o actrita atipica. Eu mi-am dorit sa traiesc. Atat. Sunt bucatica de Dumnezeu si nasc universuri in fiecare seara cand ma urc pe scena…

Marea Dragoste / Tango: Te-am vazut jucand in „Actrita” si mi-am imaginat, tot timpul spectacolului, ca exact asa ai fost si tu, ca e un rol despre o fata care seamana leit cu tine. E adevarat? Cand ai stiut ca vrei, ca trebuie sa fii actrita?
ANCA SIGARTAU: „Actrita” are o poveste a ei. Are o viata a ei. Eu cu „ea” ne intalnim pe scena, pentru cateva clipe… M-am intalnit cu textul lui Robert Mauro cand eram in State. M-a frapat profunzimea cu care aborda framantarile atat de binecunoscute noua, actorilor. Multa lume a crezut ca textul este scris de mine, la premiera chiar am fost nevoita sa-i arat unei colege cartea, respectiv textul original si a remarcat faptul ca nu am schimbat absolut nimic. Pare o joaca, pare improvizatie, cu toate acestea structura textului este foarte stricta, iar eu o respect intocmai. Cand teatrul l-a contactat pe Robert Mauro pentru a negocia drepturile de autor ale spectacolului, am aflat ca acesta a fost primul spectacol facut dupa textul lui si am aflat si faptul ca el nu a iesit din casa de la 5 ani, fiind paralizat. Impresionant! Textul pare scris de cineva care si-a petrecut toata viata intr-un teatru… Asadar intrebarea ramane deschisa: Cat la suta este adevar si cat este minciuna pe scena?… Personajul este iluzie, dar traieste cu adevarat si capata viata intre ganduri, emotie si comuniunea cu spectatorul. Daca ma gandesc bine, aceasta este „reteta” perfecta si pentru viata noastra de zi cu zi… Pendulam intre ganduri si emotii daruindu-ne – unii cu rele, altii cu bune- intr-o lume ce exista doar in comuniune cu agonia si extazul…
Eu nu mi-am dorit niciodata sa fiu actrita… Poate tocmai de asta sunt o actrita atipica. Eu mi-am dorit sa traiesc. Atat. Sunt bucatica de Dumnezeu si nasc universuri in fiecare seara cand ma urc pe scena… Scena este singurul loc unde nu ma simt sufocata de conventii, in care nimeni nu ma poate lovi, restrictiona, unde realitatea nascuta din cuvant – „La inceput a fost cuvantul”…- capata un sens si capata valoare.
„Imi doresc sa las si eu o bucatica din mine la care oamenii sa se uite mai tarziu si sa spuna-uite, ma, un om caruia ii pasa… Pentru ca nu traim decat o secunda, si marea majoritate a oamenilor traieste intr-o disperare tacuta -Thereau a spus-o, si eu nu pot asta, nu pot si nici nu vreau!” (Robert Mauro-„Why I want to be an actor”-spectacolul „Actrita”)…
Marea Dragoste / Tango: M-am minunat laolalta cu ceilalti spectatori, auzindu-te cantand dumnezeieste. Ai putea avea concerte, ai putea ridica sali enorme in picioare cu talentul tau muzical. Si, totusi, oamenii te stiu mai mult… vorbind. Nu e, cateodata, pacat sa ai asemenea har si sa nu-l imprastii pretutindeni? De ce nu canti tot timpul, ca o pasare?
ANCA SIGARTAU: Eu cant, dar putini au urechi sa auda… Muzica mea nu are legatura cu industria. Muzica mea are legatura cu poezia, cu ingerii si cu Dumnezeu. Muzica mea este lumina pe care o prinde un ciob de sticla udat de roua. Daca o dau la kilogram, ea va fi doar un ciob de sticla… Nu ar fi pacat?
Marea Dragoste / Tango: Copiii tai iti mostenesc talentele? Ce drum urmeaza, ce scoli au ales?
ANCA SIGARTAU: Copiii mei sunt mari. Viata lor le apartine, nu o pot expune… Va trebui sa-i intrebi pe ei si, daca vor dori, vor raspunde… Dar lumea in jur nu se schimba cu nimic daca va afla ce scoli urmeaza, sau ce talente au mostenit…
Marea Dragoste / Tango: Spune-mi macar cum te raportezi la indragostirile lor, cum le privesti prietenii sau prietenele?
ANCA SIGARTAU: De mici i-am invatat ca cel mai frumos lucru este sa iubesti… Eu ma bucur pentru fiecare bataie de inima a lor…
Marea Dragoste / Tango: Dar tu esti indragostita? A venit iarasi dragostea la tine sau o mai astepti? Va veni?
ANCA SIGARTAU: Nu poti pune seminte cand ti se nazare… Exista un timp pentru toate…
Marea Dragoste / Tango: Atunci va veni, va veni!… Pregatesti mereu proiecte spectaculoase, care electrizeaza salile. Unde iti gasesti energia si inspiratia?
ANCA SIGARTAU: Nu m-am gandit… Poate Dumnezeu? Dar El e perfect, ori lucrurile pe care le fac eu nu sunt perfecte. Sunt doar o plecare de genunchi in fata perfectiunii… Cand pornesc la drum nu ma gandesc sa sparg gura targului. Imi doresc sa fac lucruri frumoase, sa ma bucur… Imi doresc, la fel ca orice fiinta de pe pamantul asta, sa fiu iubita. Ma sufoca mizeria, suficienta, moartea, tristetea, si tot ce fac este sa incerc sa le fac fata cu fiecare pas pe care-l fac si cu fiecare respiratie. Sunt asemeni unui om pe malul unei ape. Nu fac decat sa imi astampar din cand in cand setea, sa ma bucur de jocul razelor de soare, sa-mi privesc chipul si sa ma curat…

Zborul nu are legatura cu calculele meschine si neputincioase

Marea Dragoste / Tango: Sunt proiectele tale apreciate de organizatori asa cum le apreciaza spectatorii care aplauda minute in sir?
ANCA SIGARTAU: Nu, nu sunt… Dar pana la urma proiectele mele sunt pentru spectatori… Si daca ei aplauda si se bucura, restul nu conteaza. Zborul nu are legatura cu calculele meschine si neputincioase. Fluturele nu are retete de transformare de la conditia de vierme la cea de poezie… Nu?
Marea Dragoste / Tango: Ce spectacole ale tale se joaca acum? Ce e vechi si ce e nou in ceea ce faci?
ANCA SIGARTAU: Spectacolele mele nu au parte de publicitate, PR, sustinere… Asta e o zona care nu are legatura cu actoria. Eu sunt actrita, nu pot sa lipesc si afise si sa fac si treaba de organizare de spectacole. Dar, chiar si in conditiile astea sunt fericita. ”Actrita”de Robert Mauro, „Cum m-am lasat de gandit”de Hannes Stein se joaca in ciuda faptului ca nu avem un loc stabil, si asta este extraordinar. Ioana si Andrei Grosu, cei care au pus bazele Teatrului Unteatru sunt cei care imi sunt, si mi-au fost alaturi… Mai joc la Teatrul de Comedie spectacolul lui Dan Tudor, alaturi de prietena mea Luminita Gheorghiu „Three o’clock”de A. M. Baumberger, doua spectacole ale lui Chris Simion –„Maitreyi”de Mircea Eliade, unde cu bucurie ma intalnesc cu Maia Morgenstern, un artist fata de care nutresc admiratie si dragoste, la Teatrul Bulandra si „A junk tango story” in Cafe Teatru Godot. Joc cu placere o comedie muzicala cu Radu Gheorghe si Mihai Bisericanu la Teatrul Mic- „Interpretul”- si, la Teatrul Metropolis, comedia de mare succes, regizata de Emi Pirvu- „Pijamale”unde ii am ca parteneri pe Adrian Titieni, Monica Davidescu, Silviu Biris, Alexandra Velniciuc.
Toamna acestui an vine cu un proiect extraordinar la Teatrul Bulandra al lui Alexandru Darie: „D’ale carnavalului” lui Caragiale… Mi-era dor de Ducu… Foarte dor! Si voi continua colaborarea cu Chris Simion, cu Dan Tudor si un alt proiect pe care-l astept cu nerabdare, si care va avea premiera in septembrie este o comedie ce se joaca cu mare succes pe Broadway, in regia lui Serban Puiu, cu Alexandra Velniciuc, Monica Davidescu, Maria Buza…
Marea Dragoste / Tango: Ne-ai spus unde sa venim sa te vedem… La teatrul Mic, la Metropolis, la Comedie, la Bulandra, la Circ. Spune-ne si ce sa facem ca sa iti aratam ca noi, spectatorii tai, te iubim?
ANCA SIGARTAU: Spectatorii nu trebuie sa faca nimic… Eu ma simt si m-am simtit iubita, de cate ori au pus palmele impreuna pentru aplauze sau pentru o rugaciune.
Marea Dragoste / Tango: Ce muzica  asculti?
ANCA SIGARTAU: Ascult Chopin, orice, oricand. Nu pot explica de ce. Eram eleva in Liceul de Arta George Enescu si, ca fiecare copil, eram terorizata de studiu – Czerny si game… Chopin era evadarea mea din rigoare. Era, si probabil a ramas, ratia mea de libertate.
Marea Dragoste / Tango: Spune-mi, te rog, cand ai plans ultima oara si de ce?
ANCA SIGARTAU: Nu tin un jurnal al lacrimilor. Desi poate ar trebui!

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

 

Categorii:
Interviuri

Comentarii

  • nu e despre Bianca lui Bote nu ne intereseaza !

    Alex septembrie 17, 2012 8:52 pm Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.