fbpx

Kaprun, mai presus de uitare

de

Dupa o noapte de nesomn si 8 ani de la nasterea primului meu copil, de cand nu am mai vrut sa ma descatusez de griji si dor, sa plec niciunde fara minunile din viata mea, acum ies pe usa. Singur. N-aveam sa stiu atunci ca in acest info-trip de 7 zile la Kaprun, in Austria, voi retrai mirajul si bucuriile naive din vremea celor mai frumosi ani de scoala.

Nostalgii cu iz proaspat de Alpi

Intr-o seara calda de vara, la o ora tarzie, ajungem intr-un tinut prea frumos, parca, pentru a fi aievea. Kaprun. Un aer pur, patruns de mirosul petuniilor de pretutindeni, imi umple plamanii cu parfum si mintea cu visuri. Pana sa apuc sa ma dezmeticesc, intram in hotelul Rudolfshof Vitality, cu patru stele in palmares, caruia fiecare calator ar trebui sa-i treaca pragul.
Dintotdeauna mi-am dorit sa ajung la Polul Nord, fiind fascinat de fiorduri, ghetari si zapezi vesnice. Si totusi, in ziua urmatoare, pe masura ce urcam, cu telecabina, cei 3203 metri ai muntelui Kitzsteinhorn, ma simt cuprins, brusc si pe toata intinderea launtrica a fiintei mele, de un sentiment de pace, privind maretia statica, alpina, a unicului ghetar din provincia Zell am See. Solitar, inconjurat, tot anul, de nameti si partii de schi, nici cel mai arzator soare nu poate topi macar un centimetru din trupul sau glaciar, monumental. Obositi si dornici sa ne relaxam, ne oprim la o sueta la clubul de golf, bucurandu-ne de peisajul piscurilor inzapezite ale muntilor Glockner din jur si de jocul concentrat al amatorilor acestui nobil sport.
Pe apa limpede si calda a lacului Zell, luam pranzul, in timpul unei plimbari nespus de placute cu vaporul, unde povestim, radem si ne destindem, uluiti de preturile cat se poate de rezonabile de pe punte. Dupa „croaziera“, ne aventuram, ghidusi, cu bicicletele, pe una dintre numeroasele rute pentru ciclism de pe pasunile inverzite din jurul lacului, de la poalele muntelui Schmittenhohe. Aici, precum si pe Kitzsteinhorn, incep trasee special create pentru biciclisti si pentru alpinisti, temerari ce se vor cuceritori ai inaltimilor. Apoi, curiosi peste masura cu privire la procesul de fabricare a savuroasei branze alpine, facem un drum si pana la ferma unde sunt create delicioasele sortimente cu mucegai.
Cea de-a treia zi e, pare-se, cea mai spectaculoasa, intrucat urcam pe varfurile Grossglockner-ului, cel mai inalt munte din Austria, de 3, 798 metri. Strabatem 48 kilometri cu masina, invaluiti de parfumul verde al padurilor alpine, de privelistea pasunilor in floare si a maiestuoaselor varfuri, cu inima tacuta si inchinata, parca, in fata colosului glaciar, de pe piscurile ninse.
Pe coridoarele medievale, umede si intunecoase ale castelului Kaprun, ma simt intors in vremurile razboaielor si trubadurilor stravechi, cand civilizatia Europei implinise putine veacuri. Arheologii estimeaza ca a fost ridicat prin
secolul 12, data fiind arhitectura romana a turnului estic. Curtea sa a fost, inca de la inceput, un lacas insemnat al artei si literelor, gazduind si-n prezent piese de teatru, vernisaje si alte evenimente artistice.
Rolls-Royce-uri, Ford-uri, Citroën-uri de la jumatatea secolului trecut, adevarate bijuterii de colectie, sclipesc in culori si modele traznite in Muzeul de masini Vötter. Iar in incheierea excursiei, vizitam cascada Sigmund Thun Klamm. Privesc cum aluneca apa, frangandu-se in aschii de spuma la lovirea de bolovanii de jos si, cuprins de o placuta toropeala, imi amintesc ca a doua zi voi face drum intors spre haosul mioritic, dar si spre cei pe care-i iubesc, si care, iubindu-ma, imi daruiesc acel binecuvantat „acasa“ de care orice suflet pelerin, lacom de liniste, are nevoie.

 

Categorii:
Travel

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.