99% din medicii ginecologi sustin ca, atunci cand gravida este in stare buna de sanatate si fatul este corect pozitionat, nasterea naturala este de preferat interventiei chirurgicale. Tot mai multe femei aleg, insa, operatia de cezariana, avand motive mai mult sau mai putin temeinice.
Covarsitoarea majoritate a femeilor care se pregatesc sa aduca pe lume un copil si se tem de nasterea naturala doresc sa evite trauma travaliului si a durerilor care, inevitabil, apar in timpul contractiilor. Frica de durere este cel mai des argument care apare in discutia cu medicul obstetrician, dar nu este singurul. Impotriva durerii exista anestezia epidurala si toate tehnicile de relaxare care se invata in cursuri de specialitate la care gravida trebuie sa participe inainte de nastere.
Un alt argument intemeiat al femeilor care prefera nasterea prin interventie chirurgicala se refera la complicatiile de sanatate ulterioare nasterii naturale. Doar una dintre acestea este incontinenta urinara, o afectiune foarte des intalnita la femeile care au trecut printr-o nastere naturala, care, chiar daca nu duce la probleme majore de sanatate, este extrem de neplacuta si are influente nefaste asupra increderii in sine a pacientelor.
Exista mai multe conduite terapeutice care se pot adopta in cazul incontinentei urinare. Un tratament corect trebuie sa respecte un diagnostic precis al tipului incontinentei si trebuie sa tina seama de preferintele pacientelor. Tehnicile comportamentale, exercitiul fizic, schimbarile in modul de viata si tratamentul medical sunt incercate intr-o prima faza. Insa succesul lor depinde de complianta pacientei la terapie, de strictetea cu care aceasta respecta indicatiile medicului si de severitatea incontinentei.
Tehnicile medicale moderne ofera, insa, solutii extrem de simple si de eficiente de inlaturare rapida si foarte putin invaziva a acestei maladii. Noile tehnici chirurgicale microinvazive au cea mai mare rata de succes pentru incontinenta de efort si prezinta avantajul ca necesita o perioada de recuperare postoperatorie foarte scurta. Pana sa se ajunga la acest tip de interventii, medicul recomanda in mod obisnuit diverse schimbari in modul de viata al pacientelor, controlul strict al alimentelor, al cantitatii de lichide ingerate si revenirea la practica sustinuta a exercitiilor Kegel, de intarire a musculaturii pelviene care sustine si vezica urinara. De asemenea, medicatia poate ameliora simptomatologia incontinentei urinare, insa poate avea diverse efecte secundare, intre care cea mai frecventa este senzatia de uscaciune a gurii.
Cel mai important lucru este ca pacientele sa nu se simta jenate de afectiunea lor si sa ceara cu incredere sprijinul medicului specialist. Pentru ca, in cea mai mare parte, cazurile de incontinenta pot fi vindecate complet sau macar simtitor ameliorate.