Imi plac povestile. Sa le ascult, sa le citesc, sa le inventez. I-am citit Mayei povesti pana cand a ajuns sa mi le citeasca ea mie, am scris povesti multe si am adaptat pentru Teatrul Zurli aproape toate povestile importante. Am inventat personajul Zapa si conceptul de adult care zapaceste povestile, personaj care exista in continuare la postul de radio pentru copii, chiar daca nu il mai fac eu, intr-un moment de maxima oboseala. Ii citeam Mayei o poveste si am adormit intr-o stare de semiveghe in care amestecam visul cu povestea si a iesit o incalcitura de care ea s-a indragostit. Si daca a vazut ca se poate, a reinventat toate povestile.
Copilul meu a observat la doi ani si jumatate ceva ce eu nu remarcasem pana atunci: in toate povestile (aproape) mamicile adevarate mor in primele randuri. Au grija autorii sa inventeze cel mai grav conflict posibil pentru ca nimic nu poate fi mai dramatic pentru un copil decat sa ramana fara sustinerea si dragostea mamei. Aceasta perspectiva a ingrozit-o pe fata mea, a refuzat sa accepte aceasta posibilitate, drept urmare si-a facut singura povestile.
Maya a inviat toate mamele din Cenusareasa, Alba ca zapada, Frumoasa din Padurea Adormita. Nu numai ca le-a reintrodus in poveste, dar le-a dat si o misiune: sa se lupte cu mamele vitrege si sa le elimine din vietile copiilor lor.
Am constatat ca mama ca am citit vreo 5 ani cam aceleasi 10 povesti (la cerere). Vorbind cu alte mamici, am aflat ca si ele tot pe-acolo s-au invartit. Mai intai cartulii cu cateva randuri si multe poze mari si colorate, apoi pozele mai mici si, in cele din urma, putine poze, multe cuvinte, dar acelasi mesaj.
Nu ne mai regasim demult in povestile pe care le citim in continuare copiilor nostri. Societatea in care ii crestem nu mai are nici o legatura cu Mama vitrega din Alba ca Zapada, care in poveste recurge la toate trucurile acelea pentru a elimina concurenta. In zilele noastre, mama vitrega isi foloseste farmecele pentru a acapara toata atentia tatalui, mult mai important decat sa-si piarda timpul cu biata copila. In societatea noastra, rareori o intalnim pe mama vitrega din Cenusareasa atat de activa. Mai degraba putem sa o trecem absenta in catalog decat sa o invinuim de cine stie ce rautati. Si apoi, in societatea noastra chiar intalnim mame vitrege bune, si blande, si dragute, care sunt femei destepte si atente cu copiii, indiferent cine le sunt parinti si fara a avea pretentia ca ii iubesc “ca pe ochii din cap”, au grija de ei.
Asa cum va spuneam, ne invartim in aceasi bibliografie obligatorie in primii ani din viata: Scufita Rosie, Cenusareasa, Alba ca Zapada, Hänsel si Gretel, Frumoasa din Padurea Adormita, Frumoasa si Bestia, Cei trei purcelusi, Pinnochio. In Scufita avem o mama singura (tatal necunoscut), care are grija de o fetita si o bunica. Vanatorul e de baza, dar el nu pare sa aiba vreun grad de rudenie cu nici una dintre cele doua femei. Cenusareasa e povestea care mi-a amintit o intamplare din viata artistica a copilului meu si motivul pentru care am inceput sa scriu aceste randuri. Alba ca Zapada se ajuta tot de vanator, nu stim daca e acelasi din Cenusareasa, dar e clar ca acesti oameni aveau o imagine buna. In Hänsel si Gretel tatal, cu toate ca il doare sufletul, isi abandoneaza copiii in padure, lucru mult mai simplu de realizat decat sa inchida gura masterei cu care se insurase… Dar, din pacate, eu nu am gasit alte povesti, mai din zilele noastre, care sa fie la fel de simple, clare si bine scrise. Nu m-a cucerit nici o poveste moderna, nu a reusit nici un scriitor sa detroneze aceste titluri.
La serbarea de final de gradinita, Maya a jucat mama vitrega din Cenusareasa. Foarte incantata, si-a luat rolul in serios, am repetat si acasa si la gradinita, a jucat foarte bine in spectacol… Totul bun si frumos pana la discutiile de dupa, cand a remarcat ceva ce eu nu observasem in nenumaratele randuri in care am citit povestea.
– Auzi mama?, imi zice. Cum adica tatal Cenusaresei a venit la nunta si au petrecut toata noaptea? Nu i-a fost jena? Unde a fost toata povestea? A aparut un pic la inceput, cat au fost singuri au avut o viata frumoasa, apoi s-a insurat cu mama vitrega si a disparut… A aparut la final sa se bucure la nunta? De ce a lipsit cand fetita lui avea nevoie de el? De ce n-a fost acasa sa-i ia apararea? Nu mi se pare corect din partea lui si Cenusareasa e cu atat mai buna ca l-a iertat si l-a primit la petrecere.
Copiii nostri vad, inteleg si stiu mult mai mult decat credem noi.
