Opera lui Donizetti, Lucia di Lammermoor, este o operă de-o frumusețe copleșitoare, a cărei tristețe și splendoare smulge întotdeauna lacrimi celor care o ascultă. La final de ianuarie 2018, pe scena Cercului Militar din Craiova, artiștii Operei Craiovene, sub bagheta dirijorului Marius Hristescu, au reluat opera lui Donizetti, având trei excepționali invitați: în rolul titular soprana Marta Sandu, de la Opera Națională București, alături de doi oaspeți din străinătate, tenorul Oreste Cosimo din Italia și bas-baritonul Lars Fosser din Danemarca. După strălucitorul spectacol dăruit marelui oraș oltenesc, am stat de vorbă cu soprana Marta Sandu despre opera Lucia și despre căutările sale până la acest rol. GALERIE FOTO AICI.
Fotografii de Paul Buciuta- 20 ianuarie 2018, Craiova
Marea Dragoste/revistatango.ro: Ce poveste tulburătoare, care ne face să plângem iar, și iar… E o compoziție fără seamăn și o poveste de dragoste nespus de frumoasă.
Marta Sandu: Da, Donizetti a început să compună opera Lucia di Lammermoor într-o conjunctură extraordinară, retragerea lui Rossini și moartea lui Bellini aducând-i susținerea necesare concentrării și o inspirație de geniu. În acea perioadă, atenția și fantezia erau îndreptate, datorită conjuncturilor istorice, către extremele ce marcau tot ce se întâmpla pe atunci în Scoția, de la poveștile de dragoste cu dramele lor, la războaiele violente ce făceau, ca și în zilele noastre, audiență incredibilă. Iar din momentul în care Donizetti a citit romanul “Mireasa din Lammermoor” al lui Walter Scott, i-a simțit potențialul și a decis să fie subiectul unei opere. Succesul a fost atât de răsunător, încât l-a determinat să traducă textul în franceză și să facă o variantă pentru limba franceză, astfel asigurându-i universalitatea și popularitatea.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Îți amintești când ai ascultat prima oară Lucia di Lammermoor?
Marta Sandu: Prima oară când am ascultat acesta operă, îmi aduc aminte că era în interpretarea Editei Gruberova… Bineînțeles că nu am putut să-mi stăpânesc lacrimile și mi-am dorit din inimă să pot cânta acest rol. S-a materializat acest vis după foarte mult timp și studiu, odată cu înțelegerea personajului și cu stăpânirea unor mijloace tehnice, dar mai ales prin experiență și stăpânire de sine. Rolul Lucia este un rol de virtuozitate dramatică, artistică și din punct de vedere tehnic. Confortul pe care mi l-a oferit Opera Națională din Craiova, prin profesionalismul și deschiderea tuturor celor cu care am intrat în contact, Corul Operei Naționale Craiova, colegii mei de scenă, regizoarea Arabela Tănase, dirijorul Marius Hristescu, încrederea pe care mi-a oferit-o Antoniu Zamfir a fost încă un punct de susținere pentru mine în acest rol. Sunt impresionată și sper să revin cât mai curând aici.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Ai vreun model în rolul Lucia?
Marta Sandu: Reperul meu suprem în acest rol este Virginia Zeani, pe care o ador. De asemenea Renatta Scotto, Mariella Devia și Nelly Miricioiu. Fără aceste repere construcția unui rol ar fi poate anevoioasă și s-ar încununa mult mai greu. Ascultând diferite variante, te poți inspira și poți identifica vibrația pe care ai dori să o aduci într-un anumit rol. Este adevărat că, după ce învăț un rol, îl ascult în diferite interpretări, iar asta este ca și cum te-ai consulta cu artiștii respectivi în privința rolului.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Te pregătești de mult? Cred că este un rol foarte greu…
Marta Sandu: Am făcut încercări, în timp, l-am studiat în Italia, cu doamna Luciana Serra, și, de asemenea, toată experiența pe care am câștigat-o lucrând la Londra cu Nelly Miricioiu s-a proiectat în acest rol. Nelly este marea regina a belcanto-ului după părerea mea, și cred că ea însăși este Școala de Belcanto, pe care o mai dețin doar câțiva mari artiști lirici din lume.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Te-au ajutat, dincolo de tehnică, și trăirile tale, înțelesurile la care ai ajuns, emoțiile asumate, poate chiar și suferințele trăite, nu-i așa?…
Marta Sandu: Aș putea spune că sunt foarte norocoasă, căci toate căutările, dezamăgirile, eșecurile, reușitele au contribuit în egală măsură la maturizarea acestui rol în mine, din toate punctele de vedere. Cred că atunci când știm să gestionăm anumite stări și emoții care ni se par negative am câștigat, totul se contorizeză și, în timp, efectele nu întârzie să apară. Stima de sine și încrederea sunt atribute esențiale în meseria mea, pe care o iubesc tocmai pentru că reprezintă terenul meu de evoluție din toate punctele de vedere.
