====–La un moment dat, la o răscruce de trai, probabil am fost puși să alegem între sexul romantic și sexul eficient. Pentru unii, ambele variante sună utopic și caută variante mixte, în ideea că-și vor astâmpăra ambele pofte. Când s-a întâmplat asta și de ce? De când erotismul împroșcat cu petale de trandafir a devenit un kitsch? Adulții se comportă, mai nou, ca niște adolescenți cărora le e rușine să recunoască vreodată că le place ”Nopți albe în Seattle”.
Iubitule, calmează-te! Sunt flori, nu șoareci mov!
Am fost odată în Turcia cu iubitul meu de atunci. Previzibil, ne-am luat vouchere pentru un all-inclusive la un hotel de patru stele, pe malul Mediteranei. Când spun ”ne-am luat”, mă exprim corect nu doar gramatical, ci și administrativ: fiecare și-a plătit excursia, deși eram împreună de câțiva ani și toată lumea credea că am primit vacanța asta cadou. Așadar, latura profund romantică a evadării noastre începuse din prima clipă a demersului.
Când am intrat în camera de hotel, eu am lăbărțat o gură până la urechile de care-mi atârnau niște cercei exotici: totul era superb, iar patul gemea de orhidee zvârlite în toate direcțiile. M-am uitat la iubitul meu, pregătindu-mă să-l pup și să țopăi. Dar m-am oprit când i-am văzut mutra și, sincer, în prima clipă am crezut că șakșuka pe care o halise în holul hotelului îi ajunsese în sfârșit la mațe și acum creease o diversiune cu crampe. Aveam să constat că de fapt se strâmba. Așa își manifesta el părerea despre dezmățul horticol din pătuceanul matrimonial. ”Ce-i porcăria asta chicioasă?”. Era o întrebare retorică sau chiar nu-și dădea seama că sunt orhidee? M-am abținut să-i dau consultații botanice, în condițiile în care era clar că avea nevoie doar de consultații psihologice.
Oamenii ăia știau că suntem un cuplu și au vrut să ne fie bine, să iște un romantism afrodiziac, să ne parfumeze și să ne decoreze cuibul în așa fel, încât dacă vom concepe un copil acolo, să-i spunem toată viața că le datorează turcilor accesul la această planetă. Dar iubitul meu nu vedea așa lucrurile. Nici nu știu dacă le vedea în vreun fel, dar mă rog. Mi-am adus aminte cum plânsesem cu sughițuri și de Valentine’s Day, când intrasem cu el într-un mall, iar acolo făcuse, tot așa, o față ca la refluxul acid gastro-esofagian: ”Ursuleți, inimioare, bleah, ce porcărie mai e și sărbătoarea asta…”.
Revenind la sejurul din stațiunea otomanilor, totul a continuat așa cum începuse. Nici unul dintre efectele romantice dăruite de băștinași nu i-a înmuiat expresia. L-am surprins într-o seară cum saliva cu ochii gogonați către niște prăjituri de ciocolată (știam că erau genul pe care le preferă și din care, dacă nu-l vedea nimeni, ar fi mâncat până ar fi plesnit la propriu). Dar nu s-a servit, fiindcă erau tăiate în formă de inimă. Și nu era de demnitatea lui să fie văzut prostindu-se ca o elevă îndrăgostită, din regnul celor înscrise la licee cu profil uman.
În aceste condiții gastro-psiho-turistice, scenele noastre de amor s-au manifestat corect și cam atât – nimic surprinzător, nimic memorabil, cu preludii care conțineau mai mult aranjamente de decor decât atingeri mătăsoase. Ne-am despărțit la relaxant de scurt timp după această vacanță minunată. Și poate n-aș fi făcut asta, dacă într-una din zile iubitul meu nu i-ar fi dat bacșiș cameristei, ca să nu cumva să ne mai umple patul cu buruieni.
Povești fierbinți și adevăruri reci
Bărbații susțin cu încăpățânare o inepție foarte convenabilă pentru ei: numai filmele sunt de vină că noi, femeile, avem capul îndopat cu utopii sexuale. Producțiile cinematografice zaharisite, romantice și pline de scene erotice artistice promit femeilor plăceri care în viața reală nu există. Scenele pasionale din filme sunt ca niște cecuri fără acoperire, în defazata lor opinie.
Asta îmi înșira odată un tip care căuta să mă convingă să renunț la ideea de lumină difuză, amor seminud și săruturi mai lungi decât un strănut. I-am explicat că prin ”difuz” înțeleg totuși și ceva beculețe aprinse, când spun ”seminud” nu mă refer la faptul că aspir să rămân cu puloverul de lână pe mine, iar când am semnat petiția pentru sărutări mai lungi, n-am avut pretenția să dureze cât ai fierbe un ou tare.
De câte ori mi se pune o armă la gât – sau măcar un rânjet sarcastic – și sunt somată să admit că erotismul romantic e doar o legendă, scot carnețelul în care mi-am notat contraargumentele. E plin de compuneri vehemente și pline de elocință, un fel de pledoarie finală, de avocat al diavolului. De exemplu, mi-am notat că o prietenă se laudă mereu că iubitul ei e cel mai sofisticat amant pe care l-a prins vreodată prin patul ei (și prinsese destui, cred că montase un năvod undeva în drumul ei). Că dumnealui e de-o tandrețe și de-un romantism care ar descalifica orice superproducție roz de la Hollywood, ăia din Endless Love și-ar face seppuku. Interlocutorul meu m-a ascultat și, clipind rapid și condescendent, m-a întrebat dacă am văzut eu cu ochii mei toate astea. I-am spus că încă nu mă invitaseră să le arbitrez prestația, dar aș putea să fac o aluzie cum că-mi place să mă uit. Amicul s-a făcut că nu pricepe ironia și a săltat umerii brusc, credeam că are un atac de ceva. N-avea decât un puseu de prostie.
Aud ce vreau, sărut ce pot
Ceea ce m-a scos din mințile mele și m-a aruncat în mințile altora e că aud și multe femei care, din dubioase motive, au renunțat să mai aștepte nopți în care tandrețea e ingredientul principal, iar toate celelalte elemente sunt doar urmări firești și fierbinți.
Mi-a spus o tipă odată că s-a străduit trei ani să-și convingă soțul că ea are și ochi, nu doar sâni. Că are și buze, nu doar buric. Și că are și gât (cu muuulte puncte erogene, mai degrabă un întreg ogor erogen), nu doar fese. Începuse să creadă că a înnebunit și vorbește doar în gândul ei, că poate i se pare că articulează, dar în realitate își mestecă sunetele și la bietul consort nu mai ajunge nimic. El își vedea liniștit de repezelile lui, atingea și mușca numai ce avea chef, ca și cum nevastă-sa era un platou cu mezeluri, nu un trup ispititor și cald. Ca să-i testeze auzul, i-a șoptit în dubitabila lui ureche că, în aceste condiții vitrege, ea va deveni lesbiană. El s-a oprit brusc din scormonit pe sub blugii ei, semn că unda sonoră ajungea la timp în grota capului. A ridicat căpățâna – era prima oară când se uita în ochii ei, de când făceau amor pe scoarța terestră. ”E cumva o binevenită aluzie că ești deschisă către amorul în trei?”, a articulat plin de nădejde. Tot ce-a mai simțit după aceea a fost palma ei peste gură. S-a făcut întuneric, erecția a oftat și s-a dus în treaba ei, iar apropiații lor spun că psihologul cu care fac de-atunci consiliere maritală nu prea face progrese, deși au trecut vreo cinci luni.
Nu întâmplător industria erotică a împărțit producțiile video și revistele de profil în mai multe categorii: sexy, super-sexy, porno, super-porno și alte coduri similare. Cele sexy sunt destinate femeilor care, de multe ori, preferă sincer un preludiu reușit urmat de un final anorgasmic. Este și motivul pentru care, dacă și-ar pune mintea, o femeie ar putea rămâne virgină până la 30 de ani. După câte-o jumătate de oră de sărutări și mângâieri de foc, ea se poate întoarce pe partea cealaltă și e capabilă să toarcă fericită până la ziuă, în timp ce bărbatul se uită în ceafa ei delicată și, de disperare, simte cum i se ridică părul de pe ceafa lui nedelicată.
Intre vis si realitate,,,sa fie doar dezamagire?