Nu sunt de acord deloc cu perpetuarea această permanentă a tradiţionalului prost înțeles într-o relaţie de cuplu. Noi, femeile, ne-am obişnuit să creştem cu obsesia statutului marital tăcut și rigid, obligatoriu de-mplinit în termenul prestabilit de către părinți cu rigurozitate… În aceeași ordine de idei, tot ei, părinţii, ne formează de mici principii conservatoare, în ceea ce priveşte sexul și sexualitatea noastră, insistând cu prea puțini de “aşa da” și cu o mulțime de teorii cum că “aşa, nici vorbă! niciodată”!
Ni se pare firesc să nu care cumva să vorbim după aceea cu partenerul nostru de viaţă, despre chestii inedite ce ne-ar ajuta probabil să scăpăm, măcar pe alocuri, de rutina unui act sexual de cuplu, ce va duce spre banal, dacă nu-l evoluăm un pic de-a lungul anilor petrecuţi în doi. Aceiaşi noi doi. Să nu avem inițiativă și să nu acceptăm inițiativele mai curajoase…
Totuși, prinde bine niște îndrăzneală şi-n sex, de ce nu?! Un plus de excitaţie psihică ne va umple, ne va bântui și ne va gâdila orgasmic diferit. Altfel pulsezi în punctul culminant sexual dacă vei scrie o poveste nouă între voi, dacă vei face jocuri sexuale noi și… ah…
Eu cred că cel mai important pentru un cuplu, pentru a fi longeviv în fericirea erotică şi pentru a fi împlinit pe termen lung este să se păstreze curios sexual. Să aibă încă un secret, mereu şi tot mereu de împărtăşit, să fie inovator în toate cele și să nu-şi uite deloc flirtul.
M-a sunat zilele trecute una dintre cele mai bune prietene. Plângea. Voia să vină la mine să vorbim negreșit și n-am putut s-o refuz, chiar dacă abia mă trezisem şi eram un pic cam buimăcită încă – deşi era, pare-mi-se, un 12, cam pe la prânz…
Maria, prietena mea, pare una dintre femeile cele mai fericite şi împlinite din lume, are doi copii superbi, o căsnicie reuşită, este o femeie frumoasă, fără probleme de viaţă esenţiale. N-a avut necazuri mari ori ghinioane ţinute lanţ de capul ei și nici plângând nu cred că am văzut-o eu vreodată, de zece ani de când o ştiu.
Nici n-am apucat bine să fac cafeaua, pe care personal mărturisesc că n-o beau în nicio dimineaţă, că a şi ajuns Maria, zgâlțâindu-mi uşa cu bubuieli ce prevesteau nerăbdarea de a se confesa mai rapid…
„Nu poţi să-ţi imaginezi ce-am păţit! Nici nu visezi, n-ai efectiv o şansă minimă ca să ghiceşti! Sunt tristă rău şi simt şi teamă, o apăsare cred că e…!” bâiguia către mine, cu lacrimi mari şiroindu-i obrajii traşi de supărare și nesomn.
După ce am liniștit-o puțin, au început să curgă fraze încâlcite în care încerca să întregească câte-un sens, dar nu reuşea deloc; nu-i ieșeau decât propoziţii multe și toate fără noimă.
Abia într-un final, am înțeles!
Soţul îi propusese ceva “extrem de jignitor”… ceva ce-a bulversat-o.
…nu m-aş fi gândit vreodată că un film pentru adulţi ar putea naşte atâta dramă. Ce-i așa de grav să ai preludiu, după enșpe ani de căsnicie, cu un film xxx în surdină?!? Chiar încurcă cuplul o scenă mai lascivă în derulare pe tv, care, pe de altă parte, observi că pe el îl ajută să se încarce sexual?
Pentru un start mai acătării, se pare că bărbaţii preferă vizualul, iar femeile literatura erotică.
Dar cum să facem noi atunci? El să schimbe canalul de desene animate al copilului, câtă vreme noi mai citim un capitol din cartea lui Anaïs Nin? Şi-apoi, satisfăcuţi pe rând sau separat, să deschidem larg şi uşa dormitorului pentru împreunarea săptămânii? Nu sună chiar bine, hai, recunoaște, nu-i aşa?
Şi totuşi, atâta drama să faci după atâţia ani de relaţie în parteneriat şi copii împreună şi confesiuni, încât să fugi de acasă, doar pentru că soţul a îndrăznit să-ţi ofere un preludiu televizat?!
Eu am trimis-o acasă cu zâmbetul pe buze. Cu o singură explicaţie. Aceea că ar trebui să fie fericită că soţul ei s-a adaptat atâţia ani introversiei sale sexuale, atât de rigide…
Nu știu dacă tuturor le este ușor să vorbească deschis și prietenește cu partenerul despre sex și deprinderi sexuale de cuplu. Dar așa ar trebui.
Dacă eu, iubita ta, simt brusc azi vreun chef mai… sofisticat, un pic mai avansat ori diferit, e bine să-l încerc. Dar chiar vreau să te surprind astăzi! Am voie, nu-i așa? Nu-i normal să avansăm cumva şi sexual, deşi parteneriatul rămâne tot în noi?
I-am spus Mariei că este un picuț rigidă și prea conservatoare. I-am explicat şi motivele şi i-am argumentat.
Și m-a crezut. În ziua aceea, s-a întors acasă râzând, cu două filme pentru adulți, pe care le-am cumpărat împreună ziua în amiaza mare de la un private shop.
Ea a cerut un stil preferat de poveste, care-i plăcea în fanteziile sale ascunse. A cumpărat şi vinul roşu preferat al soțului.
… și-a doua zi m-a sunat veselă, fără chef de vreo confesiune plânsă.
Habar n-am cât de bine a decurs întâlnirea erotică cu soțul ei.
Cert e că, de atunci, n-a mai simţit nevoia în nicio dimineață să ia urgent un taxi către mine.
Sau poate nu i-a plăcut cafeaua mea expirată şi fără cofeină?…
Pe Adina Banea o puteți citi pe PitchMe by Adina Banea.
