Ramane unul dintre cei mai iubiti artisti ai nostri. Are un palmares impresionant de melodii care, cu ani in urma, se aflau pe buzele tuturor, iar refrenele slagarelor sale ne sunt si azi la fel de dragi. Intr-un interviu pe care ni l-a acordat recent, Adrian Daminescu ne-a povestit despre muzica si scoala sa de canto pentru copii, despre planurile si nemultumirile sale si despre principiile care l-au condus inca de cand a debutat, si de la care n-a abdicat nici pana astazi. In plus, artistul ne-a oferit cadou o colectie de fotografii deosebite, din arhiva personala, multe dintre ele publicate in premiera de Marea Dragoste / www.revistatango.ro
Marea Dragoste / Tango: Daca deschidem ziarele, putem citi despre tot felul de personaje colorate, la televizor e la fel… Despre dumneavoastra si alti artisti din aceeasi garda de ce nu auzim mai des?
Adrian Daminescu: Probabil ca nu imi place mie ce le place lor, acesta ar fi unul dintre motive. Niciodata nu mi-a placut sa ies in fata prin moda, prin porcarii din astea care vand azi. Eu am iesit mereu atunci cand am avut ceva de prezentat, ceva de spus. Daca ma vor asa, bine, daca nu… Eu nu vreau sa fiu celebru si sa-si aduca lumea aminte de mine pentru ca m-am certat cu nevasta-mea sau pentru ca am facut nu stiu ce nenorociri. Asa am fost toata viata, si cand eram tanar eram la fel, nu ma bagam in fata cu orice pret, numai ca sa apar si sa ma vada cineva. Nici lumea asta nu-mi place… Eu nu ma mai recunosc in nimic. Ma recunosc in foarte putinii prieteni pe care ii mai am. Am incercat sa cladim o punte de intelegere si de armonie si cred ca am si reusit. Altfel, eu ies foarte rar. Sotia mea trage acum de mine, sa mergem pana la magazinul Cocor, sa ne uitam dupa niste smochinguri, pentru ca eu am ramas fidel acestei vestimentatii.
Marea Dragoste / Tango: Pentru scena?
Adrian Daminescu: Nu numai, imi place sa-l port si cu alte ocazii. Mi se spune “purtatorul regal de frac” (rade).
Marea Dragoste / Tango: Ce proiecte va ocupa cel mai mult timp acum?
Adrian Daminescu: Eu ma ocup de copii, am o scoala de canto si vreau sa fac un spectacol de Craciun cu acesti copii ai mei. Avem melodii mai vechi, reorchestrate si speram sa facem un spectacol foarte frumos, nu doar pentru cei mici, ci si pentru adulti. Sunt si melodii mai noi, extrem de sensibile si placute, in interpretarea lor.
Marea Dragoste / Tango: Va e dificil sa lucrati cu copiii?
Adrian Daminescu: Atunci cand ii iubesti si esti foarte aproape de mintea lor, adica daca te pui la mintea lor (zambeste), iti redescoperi foarte usor copilaria si lucrezi foarte usor cu ei.
Marea Dragoste / Tango: Proiectul acesta este si o afacere sau e vorba, mai degraba, de o satisfactie sufleteasca?
Adrian Daminescu: Ce tine de arta nu tine si de afacere (rade). Mai vin la mine parinti, cu copii, sa-i testez si sa vad daca au ureche muzicala. Unii nu au ureche deloc, iar eu le spun parintilor: “Domnilor, puteti sa fiti foarte, foarte bucurosi! Copilul dumneavoastra poate ajunge miliardar!”. Daca te ocupi de muzica, n-o sa fii niciodata miliardar! (rade)
Marea Dragoste / Tango: Credeti ca-i chiar asa?
Adrian Daminescu: Asa e. Sigur, cu exceptiile cunoscute.
Marea Dragoste / Tango: Dar un artist ca dumneavoastra, care are notorietate castigata de multa vreme, traieste asa cum isi doreste?
Adrian Daminescu: Eu am reusit sa strang, in cursul vietii mele, tot ce am nevoie pentru un trai foarte linistit. Nu luxos, dar foarte linistit. Am venituri cat sa fiu mereu pe linia de plutire. Oricum, eu nu sunt un om caruia sa-i placa sa fie bazait de muste si de vesti proaste, de lucruri urate. Imi cunosc limitele, ma bazez pe ele si incerc sa traiesc in cadrul lor. Nici nu stiu, in cazul in care as deveni maine miliardar, daca mi-ar placea!
Marea Dragoste / Tango: Ei, credeti ca nu v-ati obisnui?
Adrian Daminescu: Cam greu! Pentru ca obisnuinta e a doua natura, iar eu sunt deja obisnuit cu un anumit stil de viata. Ma simt foarte bine, mi-am gasit sotia pe care o doream de foarte multa vreme, un om care ma intelege si pe care il inteleg, nu avem discutii, totul e frumos, totul este o gluma, radem, ne distram si incercam sa inlaturam din viata noastra lucrurile urate.
Marea Dragoste / Tango: Dar e inevitabil sa ne mai intalnim si cu ele…
Adrian Daminescu: Da, ne bombardeaza, dar eu nu sunt atent la ele, eu schimb postul. Ma uit pe desene animate, pe science fiction, filme vechi, acolo unde ma regasesc eu. Acum nu mai e nimic normal, nu vedeti?
Marea Dragoste / Tango: Imi spuneati despre sotia dumneavoastra, ca sunteti fericiti… Care e cheia unei casnicii echilibrate?
Adrian Daminescu: In primul rand, trebuie sa ai un om destept langa tine. Asta este prima conditie, iar urmatoarea este sa te iubeasca. Apoi, la barbati mai ales, tentatiile sunt foarte mari, asa incat foarte important este sa poti rezista tentatiilor.
Marea Dragoste / Tango: Ati reusit mereu sa faceti lucrul asta?
Adrian Daminescu: La inceput, m-am luptat, sigur ca e greu… Dar daca iti pui in cap sa faci asa, poti invinge orice tentatie. Apoi, cu varsta, capeti putina experienta. Inveti ca niciodata n-ai sa poti avea toate femeile din lume, cum crezi cand esti tanar, si inveti ca intotdeauna va aparea una mai frumoasa decat cealalta. Chiar daca ti-ai luat cea mai frumoasa sotie, descoperi maine, poimaine ca exista alta mai frumoasa. Si atunci nu mai traiesti sub semnul crucii, cum traiesti…? Trebuie sa incerci sa renunti la ele, sa le bagatelizezi, pur si simplu si sa fii serios. Asta e valabil in toate relatiile: un om care este serios in relatia lui de casatorie este serios si in cele de business, si cu prietenii. Tine, desigur, si de caracterul fiecaruia.
Marea Dragoste / Tango: Astazi, mai scrieti muzica, mai cantati sau va ocupati doar de scoala?
Adrian Daminescu: Sigur ca da. Dar eu sunt perfectionist, de la mine din studio o piesa pleaca mai greu. Pana nu au toate melodiile un echilibru, pana nu isi gasesc un numitor comun si nu sunt rotunde si frumoase, nu sunt de acord sa le las sa plece. Eu nu fac ca ceilalti, cate cinci compozitii pe zi, si apoi sa le dau drumul in lume. Aia nu se mai numeste muzica, si nici eu nu mai pot sa port numele de Adrian Daminescu.
Marea Dragoste / Tango: Ce anume va lipseste ca sa puteti spune ca traiti fericit in Romania?
Adrian Daminescu: Un presedinte. Eu nu mai pot sa ma identific cu poporul roman, nu mai pot sa ies pe strada si sa vad oamenii suparati, nu mai pot sa vad emisiunile acestea, multe dintre ele impartiale… Nu mai pot sa suport discrepanta aceasta intre oameni. Unii probabil vor alege ca inainte, ca sunt legati de maini si de picioare, vor alege acelasi regim. Ori eu nu ma identific cu acest regim. Eu, inca de cand am venit din Anglia, am spus ca ne trebuia un rege, si nu un presedinte. Pentru ca regele inseamna blazon, inseamna educatie, inseamna altceva, ceva ce noua ne lipseste.
Marea Dragoste / Tango: Dar credeti ca ar functiona Romania ca monarhie acum, astazi?
Adrian Daminescu: Asa cum a functionat si pe vremuri. Atunci s-a inventat insulina, atunci s-au scris cele mai frumoase romane, atunci s-a inventat avionul cu reactie… Noi nu mai inventam nimic, noi traim doar intr-o mare minciuna… Mai tineti minte vorbele acelea: “Se traieste, se iubeste si se moare intr-o cusca inundata de minciuni”?
Marea Dragoste / Tango: Noroc cu muzica…
Adrian Daminescu: Categoric, e singura care ma scoate din realitatea aceasta de multe ori amara.
Mai multe detalii despre proiectele actuale ale lui Adrian Daminescu puteti afla accesand site-ul oficial al artistului, www.adriandaminescu.com.
ACEST MATERIAL ESTE PROPRIETATEA EXCLUSIVA A SITE-ULUI MAREA DRAGOSTE / www.revistatango.ro SI, CONFORM LEGII DREPTURILOR DE AUTOR, NU POATE FI PRELUAT, INTEGRAL SAU FRAGMENTAR, FARA ACORDUL SCRIS AL DETINATORILOR ACESTUI SITE.
contact mareadragoste@revistatango.ro, alice@revistatango.ro
Corina Stoica
Multumesc pentru gandurile frumoase si mi-ar face mare placere sa putem comunica.Eu, Adina, am fost mereu acelasi om, cu nevoile, suferintele si bucuriile mele.Dintre ele toate, numai bucuriile am vrut sa le impartasesc cu ceilalti.Putini dintre ei care au fost interesati de bucuriile mele, iar cand au aflat de necazuri, nimeni n-a sarit in ajutor si la urma urmei te intrebi pentru cine sau pentru ce traiesti.Te astept pe site pentru a putea stabili un nr de contact.Iti multumesc pentru ce ai de gand in privinta Anei, dar nu este necesar.Sunt convins, ca atunci cand va avea maturitatea necesara, va actiona ca atare.Eu am rabdare, astept…Am inteles de la mama ei,acum doi ani, cand ne-am intalnit la evenimentul nefericit de care amintesti si tu, ca ii este bine ,este fericita, sanatoasa si foarte frumoasa.Ce-mi pot dori mai mult.Eu la randu-mi sunt fericit, multumit, implinit, dar ca toate acestea sa si fost desavarsite ar fi fost minunat sa pot avea legatura permanenta si cu fiica mea.Deocamdata astept.Nu-ti umbri relatia ta de familie din pricina mea.TIMPUL REZOLVA TOTUL.Te imbratisez si iti multumesc inca o data si astept un semn de la tine.
Sint perfect de acord cum gindeste ADRIAN! Mi-a placut dintotdeauna de el, ca om ,ca artist…regret ca am avut sansa de a fi chiar "rude" si din cauza Mihaelei aceasta nu a putut fi fructificata1 Intr-o zi, cit mai curind,am sa ma intilnesc cu Ana si am sa-i povestesc, in asa fel ca sa inteleaga,pentru ca altii nu au facut-o, despre OMUL,ARTISTUL….. ADRIAN DAMINESCU.Ma bucur ca esti bine, multumit si fericit.Regret ca te-am cunoscut atit de putin intr-un moment neprielnic (inmormintarea tatalui Mihaelei) Toate cele bune pe viitor, tie si dragei tale sotii,Dana!