fbpx

Alex. Stefanescu – Hai!

de

Hai sa ne îmbratisam/
si iata cum:/
Întâi sa asternem pe pat un cearsaf alb,/
apoi sa ne lungim alaturi unul de altul/
ca într-un sarcofag.

Hai sa ne îmbratisam
si iata cum:
Întâi sa asternem pe pat un cearsaf alb,
apoi sa ne lungim alaturi unul de altul
ca într-un sarcofag.
În sfârsit sa ne îmbratisam
cautând, cu zbateri lente, o tot mai intima
completare a corpurilor.
Sa ne anulam reciproc,
iar dupa disparitia noastra
cearsaful sa se netezeasca singur
si în cele din urma sa-si recapete
cutele dreptunghiulare.

Hai sa ne suim în automobil
si sa plecam cât mai departe,
cât mai departe chiar si de departe.
Câte o raza piezisa de soare
va ricosa din când în când în parbriz
corectând drumul masinii
în timp ce noi ne vom privi unul pe altul
la nesfârsit.

Sau, mai bine, fii prozaica si dezamageste-ma
ca sa ma vindec de elanul nefiresc.
Mi-e teama de ceea ce se petrece în sufletul meu,
seamana cu pierderea cunostintei
când te lovesti cu tâmpla
de marmura.
Si totusi, totusi, nu ma dezamagi!
mai bine, hai sa-ti rasfiri parul pe perna,
sa închizi ochii
si sa tii gura întredeschisa
ca sa ma droghez
cu respiratia ta.

Hai sa murim împreuna.
O sârma de cupru subtire
sa o-nfasuram întâi pe inelarul meu
apoi pe inelarul tau
iar capatul liber sa-l legam la o priza.
… Întâi pe inelarul meu
si abia apoi pe al tau
pentru ca electricitatea sa ajunga la tine
îmblânzita.

Hai sa ne privim în ochi
tot mai de-aproape
pâna când irisii
– ca o padure vazuta dintr-nu avion în cadere –
ne vor dezvalui, pentru câte o clipa,
carari întortocheate.

Hai sa ne uitam amândoi la sânul tau stâng,
eu îl voi desena înca o data cu aratatorul,
iar tu îl vei salta putin, ca sa intre
în forma pura.

Hai sa citim manuscrise de-ale tale.
Eu îti voi sta cu capul în brate,
iar tu îmi vei oferi fila dupa fila
urmarind urmarirea de catre mine
a fiecarui rând.
Când voi vrea sa spun ceva
îmi vei închide gura cu un sarut
si cât de fericit am sa consimt
la aceasta reprimare a spiritului critic!

Hai sa ne descriem unul pe celalalt.
Voi începe eu spunându-ti
ca ai inima în partea stânga
adica deplasata spre mine
si sexul – inima negativa, cu puls spasmodic –
în unghiul cel mai greu accesibil.
Ochii tai, întotdeauna contrariati,
te fac sa semeni cu propria ta fotografie
luata în momentul aflarii vestii
ca am murit.
Poate tocmai de aceea când ma privesti
simt ca ma proiectezi foarte departe
în timp.

Hai sa trecem unul pe lânga celalalt
ca si cum nu ne-am cunoaste,
sa facem un pas, doi, trei
marind distanta dintre noi
si dintr-o data sa ne smulgem din acest joc nemilos
si sa ne aruncam unul la pieptul celuilalt
cu lacrimi în ochi.

 

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *