Ei, da, ce să-i faci! Mi-e foame, mi-e sete,
Ca sunetul umblu prin lumea cea vie.
Nu cunosc mersul pe-ndelete,
nici sărutul pe datorie.
Lacomă sunt. Și sorb și-nghit și zbor
Și-s mândră că la reveru-mi subțire,
sclipind, mă decorează uneori
rozeta ta de aur, fericire!
Cearta cu haosul, Nina Cassian, Editura Minerva, București, 1993
Așteptare
Te-am așteptat, până-n zori,
noaptea toată.
Vinul lâncezi în urcior,
fu pâinea pe masă, uscată.
{i când a fost zi-ntr-adevăr
– și-așa avea să rămână –
mi-am scos cu o mână bătrână
floarea din păr.
Cădere
Căzând, ca-ntr-un vis cu securi, iată luna
și râul tăindu-mă-n două. Repet:
Cândva am fost una, cândva am fost una!
Partea cu capul mi-o iau și mi-o legăn încet.
Dans
Dansez – și mâinile-mi cad la pământ
ca două ancore. Palidă sunt
pentru că nu mă iubești.
Destin
Se vede că nu mi-a fost dat
decât schimbul inelelor, ploaia, oftatul…
Se vede că nu mi-a fost dat să cad în păcat
lângă trupul tău, mult sărutatul.
Fum
Fumez – și fumul, în panica orei,
mă sugrumă ca eșarfa Isadorei
pentru că nu mă iubești.
Gelozie
O, sunt geloasă pe apa pe care-o bei
și pe cuvântul pe care-l spui,
pe răsuflările tale albastre…
Sunt geloasă pe-aceste nedrepte
pauze dintre gurile noastre!
Gură
Pot să dorm și să visez pe gura ta,
să cânt și să mor pe gura ta,
încă și încă;
gura ta, radă adâncă
în care-nnoptez după drumul cel lung,
în care ajung și nu mă mai satur să-ajung…
Iubire
Iubesc candoarea somnului tău lung
și timbrul suspinat, stârnit de vise
pe care, cu săruturi, le alung,
întipărind pe buzele-ți închise
o floare cu petale străvezii
care dispare când se face zi.
Împotrivire
Un singur gând alung, și-l ocolesc
ca un agnostic, ca un slab de înger.
Mă-mpotrivesc naiv și nefiresc,
de-a presupune (sânger! sânger! sânger!)
că ai muri… curând, sau mai târziu.
Nu știu. Nu vreau. Nu știu. Nu vreau să știu.
Legendă
Vulturul dragostei care ne purta peste-abis
cerea carne mereu. Dar Făt-Frumos
nu și-a tăiat coapsa până la os –
și-am căzut amândoi pe pământul deschis.
Așa e legenda, amintită destul.
Vulturul țipă și-acum, nesătul!
Sărutări
Sărutările noastre,
sute, mii
sau milioane, câte au fost –
niciodată nu le-am știut pe de rost:
fructele mele, veverițele mele, garoafele mele,
izvoarele mele, cuțitele mele!
Somn
Nu pot să cred că dormi
în timp ce sânger
și nici că somnul ți-e vegheat de îngeri.
Nu pot să cred că dormi
când eu mă surp,
atinsă de al lumii zâmbet curb…
Sfârșit
Iată că-ți pun parafa de sfârșit
chiar ție, mare iubire, mare iubire…
Taraful a plecat, paharele s-au golit,
și-am rămas în patul nupțial, fără mire.
Timp
Timpul e iute. Mai am câte un dar
de preț – și caut destinatari sub stele.
S-ar putea să-i caut în zadar;
și-am să mă-ngrop, ca faraonii, cu bogățiile mele.
Vis
Am visat azi-noapte sărutări,
Câmpuri de garoafe zdrențuite.
Soarele cu zveltele-i cuțite
Înjunghiase cele patru zări –
Sânge picura pe sărutări.
