Ce vrea romanul? Sosete si circ

Are you sure? (Unfortunately, you are)

Concret: Cristina Stanciulescu, redactor-chipurile-sef al revistei Viva, s-a inflamat dupa ce-a citit rubrica „Tango degeaba“ din editia trecuta, pentru ca am cutezat sa-mi expun o parere despre editorialul pe care-l toarce cu o mindrie demna de o cauza mai buna. Retorica ei puerila, precum si cliseele unei banale exaltari cu iradiatii ipocrite mi-au smuls, ce-i drept, citeva comentarii ciulinoase. Las la aprecierea celor care-i citesc margaritarele din Viva daca am avut sau nu vreun temei de sarcasm. Dar nu despre asta voiam sa va vorbesc.
Cristinei Stanciulescu nu-i ajunge ca redacteaza la minima rezistenta, dar purcede si la ciupeli penibile. Dumneaei simtea probabil ca se ineaca fatalmente cu saliva revoltei, asa ca s-a apucat sa-i scrie prietenei mele, Alice Nastase, un sms, cum s-a priceput si ea – las intacte topica, ortografia si zeama mesajului: „Spune-i te rog simonei catrina ca, inainte de a-i critica pe altii, ar trebui sa corecteze subtitlul textului sau. Nu e „you don’t“ ci „don’t you“ pt ca asa se pune intrebarea in limba engleza. Dar cine sunt eu s-o corectez pe ea? E ca si cum m-as lua de tine ca-ti plingi nefericirea cu aceleasi cuvinte in fiecare editorial. Si asta nu se face.“
In primul rind, a spune despre Alice Nastase ca scrie „cu aceleasi cuvinte“ mereu e o dovada ca petitionara GSM retine un anumit calup de termeni – citi incap in camarutele ei cenusii, acolo – iar de la un punct i se intuneca zarea si nu mai pricepe nimic. Zumzetul de fond i se pare o uniformitate lexicala, prin urmare catapulteaza o parere savanta, ridicola in lipsa ei de sens. Fireste, atunci cind nu intelegi ce ti se spune, toate sunetele iti par la fel.
Sincer, pina acum am considerat ca nu merita deranjul, dar as putea sa monitorizez limbajul de cherestea al editorialistei de la Viva – asa, ca sa fie in camara, ca nu se stie niciodata la ce ne trebuie statistica asta.
Iar in ceea ce priveste „greseala“ mea de limba engleza, ha, ha, ha, nici nu stiu de ce-mi bat capul sa-i raspund doamnei care inca mai are pe degete urme de pasta rosie, dupa ce m-a corectat nervoasa. Pai cum sa spui, papusa, „are you sure don’t you want to send this to the recycle bin?“ – cum sustii cu bizara batosenie? Dumitale iti suna bine? Titlul meu era o parafraza dupa repertoriul Windows din computer, care te intreaba pisalog: „are you sure you want to send this to the recycle bin?“. Ei, cum o sa asezi „don’t“ inaintea lui „you“, in acest context?! Suna ca dracu. 
Cristina Stanciulescu a citit, pare-se, in cartea de clasa a treia, ca interogatia negativa incepe cu „don’t“, iar  de-atunci n-o mai intereseaza nimic, i-a pus tovarasa un zece mare, iar ea a inchis ceaslovul si se declara sigura pe situatie. Draga mea, eu locuiesc de citiva ani in Canada anglofona, unde lucrez in televiziune -  iar aici, la noi, pasamite vorbim ca mirlanii, nu ne ridicam la nivelul eruditiei dumitale. Dar iti spun la ureche: ssssttt, sa nu te mai auda cineva cu gogorita asta, ca e pacat, esti redactor-sef, pina una, alta. Iti mai spun un secret, cu toate ca ma cam grabesc, fiindca „time is money“ (am scris corect sau trebuia sa scriu „the time the money is“?): in engleza vorbita – si mai ales in contextul de mai sus – mai ia-te si dupa mine, ca n-o sa-ti para rau.

Am suta de ani, dar ma simt inca voluntar

Avantaje scapa tasta pe dinaintea logicii: „Accesoriile asortate – pareo, fusta mini, rochia de plaja – completeaza fiecare tinuta“. Daca rochia de plaja e „accesoriu“, as vrea sa stiu care e „tinuta“, de fapt… Ma rog, fleacuri. Mai important si abisal suna ceea ce urmeaza – selectie din aceeasi revista: „Voluntariatul este o stare de spirit care se deprinde inca din adolescenta si dureaza o viata intreaga“. De unde si vorba: tusea, dragostea si voluntariatul nu se pot ascunde.
Am inceput cu o usoara incalzire pentru ca urmeaza ceva maret, tot in Avantaje: „Piinea este pentru mincare cam cum sunt sosetele pentru incaltaminte: daca sosetele nu sunt rosii, cel mai probabil ca privirea si discutia se vor axa pe pantofi“. N-am cuvinte, pur si simplu – ceea ce mi se intimpla cam rar. Oricum, cind aud in aceeasi fraza cuvintul „mincare“ si cuvintul „sosete“, deja am o colica. „Piinea buna trebuie sa o cauti cu luminarea“, mai spune autorul acestei epopei gastrice de lina pieptanata. Da, caut-o cu luminarea, dar vezi sa nu dai foc la redactie, ca ar fi pacat. Sincer, mi-ar lipsi enorm aceasta fermecatoare revista. De altfel, Avantaje peroreaza interesant si scamosat pe marginea luptei cu talentul si curentul: „Succesul proiectelor depinde de resurse, strategii si, nu in ultimul rind, de felul in care se integreaza in trendul general“. Misto! Totusi, hai sa ne ancoram in sinergia faptelor fara a eluda meandrele concretului, vreti?
Beau Monde dedica un material unei cauze alarmante la nivel mondial: „Cresterea si descresterea unui tricou“. Am citit aceasta carte, dar sa stiti ca de fapt e o trilogie: dupa crestere si descrestere, urmeaza si hirtoaga a treia: decolorarea imperiului otoman. Aceeasi publicatie sustine ca burtica „e cea mai problematica zona a anatomiei unei femei“. Citind aceste frumoase rinduri, descopar ca totusi cea mai problematica zona a anatomiei unei femei e creierul. Si continua delirul: „Fardurile acestui sezon se intrec pe ele insele in capturarea fiecarei raze de soare de la rasarit pina in amurg“. Pai deci dar inchideti pleoapa, turcii ma-nconjor.
Ca-nseamna ca vi se bronzeaza ochii nefast. Parca-i Acatistul Sfintului Antipa de la Calapodesti: „Bucura-te, geana’nchisa peste’a vazului trezvie“. Sa ne bucuram, asadar.
Beau Monde mai efectueaza si studii etnico-lingvistice: „Elwira e din Polonia, dar are nume romanesc“. ~sta-i nume romanesc? In acest spirit, si Alexander e nume romanesc, doar ca noi ii spunem Sandu. Si weti wedea ca awem motiwele noastre. (Sau dublu-vi-ul e o eroare banala, cum e „innota“-ul ala pe care l-am depistat in alta pagina?…).

Cum iti asterni sutienul, asa dormi

Cosmopolitan minte de ingheata apele piscinei: „Ca orice alta piesa vestimentara, costumul de baie te poate ajuta sa acoperi micile probleme de silueta“. E ca si cum ti-ar spune sa vopsesti repede masina pe care-ai facut-o armonica, fiindca n-o sa se mai cunoasca nimic. Daca si costumul de baie acopera colaceii, inseamna ca Mos Craciun a primit scrisoarea mea, in sfirsit.
Cosmo mai are si alte solutii de echipament extrem: „Dormi intr-un sutien fara intarituri – asta ca sa impiedici lasarea sinilor“. Nu va suparati, dar de ce sa dormim cu sutien? Ca tot n-am inteles… Aaaa, „intr-un sutien“. E decomandat, macar?
Revista Glamour cinta la aceeasi scripca, se pare: „Scapa de chinul sandalelor“. Si pe tema asta trebuia scris un articol intreg, ma? Nu-i mai simplu sa scoti sandalele, fara atitea instructiuni de folosire?
Revista mai contine insa si un fel de ghid de maniere atit de elegante, incit habar n-aveam ca exista pe lume atitea delicte de protocol. Spicuim cu sfiala: „Daca iubitul tau, cu care esti de mai putin de trei luni, are probleme cu digestia, trebuie sa te prefaci ca nu ai auzit si nu ai mirosit nimic“. Dar daca avem iubiti de trei luni jumate? Le spunem: pppfffff, iar ai facut pirt, iubi?
Glamour a avut, se pare, o zi nefasta pe plan olfactiv, cind a redactat capodopera, fiindca lista sfaturilor continua: „La toaleta de la serviciu, trebuie intotdeauna sa te prefaci ca nu simti mirosurile pe care le lasa in urma colegii care tocmai au parasit incaperea“. Aha, asta-i valabil numai la serviciu, deci. Si daca intram la veceul mall-ului dupa una care a facut caca, sa inteleg ca putem sa ne manifestam deschis opinia?
Revista Joy are alta grija: „Cum sa agati flirturi noi in aceasta vara“. Cum adica sa agati un flirt?! A, m-am prins, e la fel cum scrii un pix sau gresesti o eroare.
Printre probele de foc la care Joy te invata sa-ti supui partenerul, ca sa vezi daca ti-e harazit, e si asta: „Tinuta ta de casa, formata dintr-o pereche de pantaloni de trening demodati, de pe vremea liceului, si un tricou laliu, plin de pete – iar el sa aiba o supererectie“. Dincolo de propozitia aia fara predicat, eu cred ca, in aceste circumstante vestimentare, si daca are o erectie cam proasta merita pastrat. Stradania spune multe despre atitudinea lui in fata petelor rezistente. Alt test din Joy: „Sa-ti faca sex oral de cinci ori pe saptamina“. Daca-i iese o bubita la gura si nu-ti face decit de trei ori pe saptamina, da-l in ma-sa, ca gasesti tu altul.
„Drew Barrymore nu mai este copilul de altadata“, descopera Joy, cu stupoare. Ce coincidenta, nici eu nu mai sint copilul de altadata. Oare mai sint si altii care infrunta aceasta cutremuratoare situatie? Sintem mutanti?
„Numai cineva care a trecut prin multe experiente poata (sic!) sa priveasca in acest fel aparatul de fotografiat“. Banuiesc ca se refera la experiente fizice: la caldura, ochii se dilata, iar la frig, ochii se contracta, de-aia privesc asa aparatul de fotografiat.
Intrebare (era sa zic la Radio Erevan) in revista Joy: „Esti cintaret, compozitor si actor – exista ceva ce nu poti sa faci?“. S-ar putea sa nu poata sa faca spagatul pe doua scaune, ca Mircea Badea, in rest nu vad ce n-ar putea face.
„Urmeaza o noua etapa excitanta in program: suntem invitati la aniversarea unei familii de localnici“, zice Joy, care trage de par un cuvint englezesc si-l romaniteste cam mult si iese o porcarie. „Exciting“ in engleza inseamna, ce-i drept (numai daca e de acord si doamna Cristina Stanciulescu de la Viva) ceva pasionant, excitant, interesant, placut-palpitant, dar daca-l traduci brutal prin „excitant“ intr-un context nefericit, s-ar putea ca ai nostri sa inteleaga ca ai fost invitat la o familie care-si serba aniversarea printr-o mica orgie.     
„Tori Spelling crede ca, daca are ochelarii de soare, nu-i vom recunoaste limba. Ei, as!“, topaie Joy. Tinea ochelarii de soare pe limba sau cum? Bun, daca-i tinea pe limba (ca nu m-ar mai mira nimic la Hollywood-ul zilelor noastre), de ce n-ati recunoscut-o dupa ochi, nu era mai simplu decit sa va zgiiti prin ochelarii fetei ca sa-i vedeti papilele?

Intilnire cu Joe Black la 9.00, pentru inregistrare album

Editorialul Andreei Esca, din revista The One, e genial. Va servesc cu citeva mostre: „Toate revistele din lume incearca sa faca mereu ceva… Altfel. Ca sa nu ofere cititorilor previzibilul“. Mmm, nu stiu, de exemplu, revistele de apicultura, cele de pescuit si cele porno ar face bine sa nu le faca mari surprize cumparatorilor, sa nu le turteasca expectativa.
Mai departe: „Asa ca, de exemplu, realizam pictoriale in costume de baie iarna“. Va admir foarte mult, stimata Andreea Esca, fiindca iarna va dezbracati in costum de baie, alaturi de echipa dumneavoastra de redactori minunati, si faceti revista in bikini… Va multumim.
De altfel, doamna se felicita singura: „Uau! Ce gaselnita!“. Chiar, asta e o stire pe care NBC ar prelua-o cu voluptate. „De aceea ne-am gindit sa va spunem ca marul e mar si ca, deci, de 1 iunie e ziua copilului“. Acum, daca am aflat deja senzationala dezvaluire, mai merita sa cumpar revista The One? Mai aveti asemenea lovituri de presa, doamna?
Mai au, am mai gasit un snop: „un exercitiu a carui deja se subintelege“ (?!), „prietenii nostrii“ si „fabuloasei nuantei aramii a pielii“, scriu niste redactori carora le place sa puna punctul pe „i“ si „i“-ul in loc de punct. „Doina Spataru a colindat lumea-n lung si-n lat cu vocea ei“, citim. Pacat ca s-au gasit sponsori numai pentru voce, nu si pentru corp, sa fi vazut si ea, saraca, frumusetile planetei…
Sper ca, atunci cind si-a incheiat editorialul din Tabu cu „La multi ani piticilor!“, Catinca Roman n-a pus piticii-n vocativ. Ii doresc sincer sa-i fi facut complemente indirecte. Altfel, lipsa virgulei ar fi fost o grosolanie egalata doar de „Buna seara Romania“ a Andreei Esca.
Tabu trece la atacul paranormal: „Inregistreaza, post mortem, un album de duete cu tatal sau“. La cum e formulat, se intelege ca fantoma s-a dus la tac-su, l-a trezit din somn si, dupa ce ala a fugit o ora cu parul vilvoi si vocea punga, l-a convins sa intre-n studio, oferindu-i un onorariu de-a dreptul exorcizant.
Revista Tabu are contract cu maternitatea, cred: „Nasterea este momentul revelator al fericirii supreme si, treptat, aceasta mentalitate occidentala este asimilata si la noi. Din pacate insa, doar la nivelul formelor fara fond“. Da, occidentalii nasc fericiti, nu cum nastem noi, cu ranchiuna-n git si flacari pe nas. Inca ma mai framinta chestia asta din Tabu cu „formele fara fond“, dar o moasa de la Polizu mi-a promis ca, dupa ce iese din tura, ma lamureste ea.
Tabu mai propune o tema de adinca gindire: „Cum sa-ti smulgi un zimbet in sase saptamini“. Eu cred ca, daca-l legi cu o sfoara de clanta usii, il smulgi in sase secunde, cum si-a smuls stra-tataie maseaua, ca dentistul lui plecase sa lupte-n Muntii Tatra.
E fascinant ce de lucruri interesante poti afla din presa glossy. Editorialul din revista Unica parca e documentar de la
Discovery: „Aerul se compune din mai multe straturi“. Doar ca americanii, cind iti spun asemenea noutati stiintifice socante, au un stil al lor prin care prelungesc suspansul, mai intii te iau cu binisorul si-ti spun cine era criminalul cel singeros si abia pe urma incep cu aerul si troposfera si alte orori.
Din seria „sa ne invirtim in nonsensul acelor de ceasornic pina ametim“, Unica are nevoie de cineva care sa-i repare instalatia de aer conditionat, ca s-au incins realitatile: „Tunsoarea lui e mereu la punct si virgula“. Sau „Parul de pe piept e indepartat cu aceeasi ritmicitate cu care danseaza“. Ori i-a facut Microsoft Word o figura si i-a papat un rind, ori unii se rad pe piept in ritm de samba, oricum, Unica isi justifica numele mai crincen ca oricind, cu o concluzie-bici: „Ce naste din vedeta la fel se imbraca“. Intr-un colt, limba romana bocea-n cosul cu nicio, sunt, niciun, tampenii cu i din a si u din i, laolalta cu topici made in Unica si ortografii Tabu.
Material publicat in revista Tango/iulie 2007