Am crezut mereu ca intr-o iubire mare si rotunda nu doar sentimentele se impart aproape egal, ci si drepturile, ci si grijile. Din coltul singuratatii mele, din care scrutam constiincios perspectivele fericirii, proiectam jumatati de obligatii si felii atent masurate de bucurii care, adunate intr-o singura dragoste, sa dea gustul si rostul perfect al unei vieti implinite.
Am avut nevoie de cateva despartiri, n-am avut nevoie de cateva rauri de lacrimi ca sa inteleg ca, in niciuna dintre sferele mai mult sau mai putin perfecte ale iubirii, matematicile nu s-au asezat cu docilitate. Nu iubim la fel si nu trudim in egala masura. Nu ne rugam cu aceeasi evlavie pentru dragostea noastra si nici nu construim cu aceeasi migala planurile pentru viata si pentru eternitatea in doi. Nu iertam la fel de lesne, nu uitam la fel de profund lucrurile care tulbura sau pangaresc, de-a lungul timpului, apele curgatoare ale dragostei. Si tot la fel de inegal ne impartim ranchiunile, drepturile si indatoririle atunci cand, cu voie sau fara de voie, ne despartim.
La divort, unul ia copiii si celalalt pensia alimentara. Unul pretinde pentru tot restul vietii si dreptul de a fi intretinut ca si mai inainte, in virtutea unei inertii intrate in oase si in conturi, iar celalalt poarta pentru totdeauna vinovatia faptului ca n-a mai rabdat sa munceasca si sa ierte mai mult. Unul ia amintirile tandre, iar altul istoriile cu iz de neputinta. Unul ia numele si altul ia casa si masina. Si abia tarziu, cand toate se uita si se vindeca, nu prin voia noastra, ci prin miracolul sortii, suntem in stare sa luam dragostea de la inceput. De data asta, stiind ca nimic nu se imparte si nu se inmulteste egal.
O iubire mare si rotunda e aceea in care nu conteaza cine iubeste mai cu foc si cine munceste fara avant. Ci aceea in care clipele de fericire sunt congruente. Tristetile sunt impartasite. Orgasmele sunt in numar egal. Bucuriile sunt la fel de inalte. Iar ispitele alungate cu aceeasi forta, cu aceeasi deznadejde, cu aceeasi indarjire si dintr-o parte, si din cealalta. O iubire mare si rotunda e aceea in care ceea ce imparti se inmulteste, iar obligatiile devin drepturi de pret, care nu vor putea fi niciodata nici masurate, nici cantarite, nici luate, nici cedate. O iubire mare si rotunda e aceea in care matematica se imblanzeste si devine poezie. Iar dincolo de ultima rima, vine superba, linistitoarea tacere in doi.
