Este cel dintai doctor in educatie acvatica din tara si managerul clubului de educatie acvatica Baby Spa. Dar este ea insasi instructor, coordonator de programe si mamica a a doi copii care inoata ca pestii. Anca Grecu a absolvit Academia Nationala de Educatie Fizica si Sport, sectia natatie, are un masterat in Antropologie motrica si si-a luat in 2011 doctoratul in educatie fizica si sport. Insa, dincolo de diplome si acreditari, este un om plin de suflet, care-si face meseria cu pasiune.
Marea Dragoste / Tango: Copiii de azi sunt foarte diferiti de copiii care am fost noi. Sunt mai informati, mai rapizi in gandire, mai abili, dar fac mai putina miscare. De ce copiii nostri nu mai seamana cu cei de acum o generatie sau doua?
Anca Grecu: Relatia dintre parinti si copii s-a schimbat foarte mult. Si, desi sunt si eu in culpa, ca mama foarte ocupata, recunosc ca o mare parte din vina o au parintii pentru lipsa de activitate fizica din viata copiilor. Parintii nu mai au timp pentru copii. De fapt, explicatia tine de tumultul vietii de azi, de goana dupa bani, de o existenta in care totul este conditionat de job si de obtinerea unui venit cu care sa ne satisfacem trebuintele materiale. Dar, facand asta, uitam de esential, de lucrurile simple care aduc adevarata valoare in vietile noastre.
Marea Dragoste / Tango: Parintii nu mai stiu sa-si indrume copiii? Nu le mai pasa de forma fizica a copiilor lor?
ANCA GRECU: Ba da, stiu, stim cu totii ce ar trebui sa facem. In primul rand pentru ca avem modelul parintilor nostri, dar nu mai avem timpul pe care il aveau ei. Nu mai avem timp sa ne jucam, sa vorbim, sa interactionam cu copiii nostri atat cat ne-am dori si cat poate ar fi necesar pentru dezvoltarea lor optima. Parintilor sigur le pasa de felul in care arata copiii lor, dar aici intervine si maniera in care ne alimentam copiii, care devine tot mai defectuoasa. Se fac foarte multe greseli, pentru ca traim intr-o societate de consum, suntem influentati de tot ce apare in mass media si nu avem timp sa ne informam corect, sa alegem. Totusi, sunt parinti care fac eforturi mari de timp si materiale astfel, incat copiii lor sa aiba acces la diverse forme de miscare care sa-i apere de obezitate sau de o dezvoltare defectuoasa.
Marea Dragoste / Tango: Cand ar trebui sa inceapa preocuparea noastra de parinti pentru conditia fizica a copiilor nostri?
ANCA GRECU: Din fericire, incepe sa apara si la noi conceptul de educatie timpurie. Exista pentru fiecare copil un bagaj genetic care contine diverse predispozitii, inclusiv la obezitate. Din momentul in care copilul e conceput ar trebui sa existe aceasta preocupare, care sa tina seama de predispozitiile din familie, de alimentatia mamei in timpul sarcinii si apoi de educatia si ingrijirea pe care o primeste nou-nascutul.
Marea Dragoste / Tango: Un bebelus poate face sport?
ANCA GRECU: Singurul sport pe care un copil il poate face mai devreme de 3 ani este miscarea fizica in apa.
Marea Dragoste / Tango: Si care ar fi beneficiile?
ANCA GRECU: Beneficiile apar in intreaga sfera a dezvoltarii psihice, somatice, functionale… Sunt nenumarate! Exista studii care arata ca activitatea acvatica stimuleaza hormonul de crestere, hormonul somatotrop, care asigura cresterea in lungime a oaselor, ducand la o crestere frumoasa in inaltime a copiilor. Datorita pozitiei corpului in apa si a presiunii asupra cutiei toracice se ajunge la cresterea musculaturii respiratorii, o mai buna respiratie inseamna o mai buna oxigenare, iar o mai buna oxigenare inseamna o capacitate vitala mai mare. Activitatea acvatica stimuleaza metabolismul energetic, care devine mai complex prin arderea unui numar mai mare de calorii. Inotul e sportul cel mai complex, pentru ca angreneaza intreaga musculatura a corpului, spre deosebire de alte activitati care implica doar grupe de muschi… De aceea e recomandat sa se practice de catre toate categoriile de varsta.
Marea Dragoste / Tango: Se simte diferenta intre un copil care a inceput sa aiba activitate fizica in apa si altul care nu a facut sport?
ANCA GRECU: Prin practicarea inotului, toata sfera psihomotricitatii e accelerata. In dezvoltarea lui, copilul trebuie sa parcurga anumite etape cheie: statul in sezut, mersul, vorbitul, ambidextria… Inotul si activitatea acvatica stimuleaza aspectele senzorialitatii si copilul reactioneaza mai bine la mediul terestru. Studii facute in occident arata ca un copil care practica cu regularitate activitatile acvatice va merge voluntar mai repede decat un copil care nu a avut acces la asemenea activitate.
Marea Dragoste / Tango: Si conteaza, intr-adevar, daca merge cu o luna mai devreme sau mai tarziu? Pana la urma, toti copiii ajung sa mearga, chiar daca mai tarziu…
ANCA GRECU: Mersul ii da copilului acces la informatie si cunoastere cu mult mai repede. Mersul biped ne-a diferentiat fata de celelalte vietati, o luna sau doua in dezvoltarea unui copil inseamna enorm! Pentru un adult, o luna poate nu inseamna nimic, dar pentru un copil la varsta aceea si in etapa aceea a dezvoltarii inseamna foarte mult. Prin inot, apare un transfer al achizitiilor motorii acvatice in plan terestru. Stimuland copilul intr-un mediu nefamiliar, isi dobandeste un bagaj de achizitii motrice care il ajuta in tot ceea ce face in plan terestru: stat in fundulet, mers, maniera in care apuca sau combina jucariile.
Marea Dragoste / Tango: Dar latura afectiva este influentata?
ANCA GRECU: Categoric. In mediul acvatic, copilul castiga o anumita independenta foarte importanta. In mediul terestru este in permanenta ajutat de mama sau de cei din jur sa faca tot ceea ce face: sa se deplaseze, sa manance, sa se joace, absolut totul. In schimb, in apa, pe distante mici de timp si spatiu, copilul reuseste sa fie independent si fata de parinti, si fata de profesorul care-l instruieste. Iar in momentul in care constientizeaza aceasta independenta, aceasta posibilitate, capata curaj sa faca si sa initieze foarte multe lucruri. Apoi, copiii intra in contact cu alti copii. In mod obisnuit, mai ales pentru copiii care sunt primii la parinti, in jurul celui mic nu sunt decat adulti: parintii, bunicii, vreo bona… Intra in contact cu alti copii doar sporadic, in parc, in timp ce aici, la Baby Spa, interactioneaza cu alti copii, iar relationarea este absolut speciala. Asa cum si mama isi linisteste bebelusul la contactul piele cu piele, si aici relatia se stabileste la acela si nivel, copiii sunt dezbracati, se pot atinge, e un contact cu totul special. O ora de activitate acvatica presupune o infuzie de stimuli, de culoare, de stimuli tactili, de zgomote, copilul vede in jur copii care sunt exact la fel ca el, se identifica si interactioneaza cu ei, schimba jucarii si invata sa fie generos sau, cel putin asa ne place noua sa credem, ca stimulam si latura asta a personalitatii…
Marea Dragoste / Tango: Sunt copii care nu vor nici sa se spele, atat de groaza le este de apa. Ce faceti cu copiii, mai mici sau mai mari, care nu pot suporta apa si de unde le vine, de fapt, aceasta teama?
ANCA GRECU: Teama de inot este o teama ancestrala. Asa cum mostenim nasul, ochii, inaltimea parintilor, si fobiile se mostenesc. Exista anxietate fata de apa, fata de inaltime si, din experienta mea minima, pot sa spun ca sunt mostenite. Am avut copii care au intrat in contact cu apa foarte devreme, au venit la antrenamente in cadita – dar au urlat din toti rarunchii, fie ca aveau o luna, fie ca aveau 7 luni, cand incepe sa se manifeste in mod obisnuit anxietatea. Si am avut si copii care s-au acomodat perfect de la prima sedinta. In cazul celor dintai, am avut parinti care au zis ca nu-l mai aduc. Argumentul lor a fost ca pierd si timp, si bani, ca ei platesc o activitate recreativa care, insa, nu-l distreaza deloc pe copil, dimpotriva. Iar eu spun ca asemenea atitudine e complet gresita. Activitatea acvatica nu este o activitate recreativa, e un program de educatie, in care se urmeaza anumiti pasi, se urmaresc anumite obiective, intre care acomodarea copilului cu apa este cel mai important. Noi luam in calcul faptul ca nu toti copiii vin cu inima deschisa, fie ca au o luna sau au 5 ani. Dar noi convingem copilul prin mijloacele noastre, care sunt absolut diferite de la caz la caz. Joaca, discutiile, maniera in care profesorul incearca sa determine copilul sa se implice in activitati este strict individuala. Nu exista reguli. Ca profesor, testezi, tatonezi, prinde ceva pana la urma… Iar eu cred ca, o data adus copilul la noi, problema este in procent de 90% rezolvata. Noi vom gasi metoda cea mai buna si cea mai placuta sa facem copilul sa evolueze.
Marea Dragoste / Tango: E mai greu daca copilul incepe activitatea mai tarziu? Unii parinti asteapta sa implineasca copilul 4, 5 ani ca sa-l dea la inot.
ANCA GRECU: La copilul mic, nou-nascut, e mult mai usor, pe cel mic, desi nu ne place sa spunem asta, il manipulam daca e nevoie, spre binele lui, desigur. Daca asta ii dai, saptamana de saptamana, copilul va intelege, cu ghilimelele de rigoare, ca nu are incotro si ca nici nu e ceva rau. La copilul mai mare e mai greu pentru ca el are deja constiinta pericolului, il sperie faptul ca nu are un sprijin solid, se teme ca apa ii acopera fata si nu mai poate sa respire. Cu un copil care deja a invatat sa mearga, are un an si ceva si ii e frica de apa, e foarte greu. E inca mic ca sa asculte argumente, ca sa inteleaga ce i se spune, si se teme de lipsa de sprijin, pentru ca abia a invatat sa mearga. El are nevoie de sprijin – noi folosim plute, obiecte de care copilul se sprijina in apa, pana cand isi da seama ca nu are ce sa i se intample rau. Dupa ce copiii pricep ca e acolo in permanenta cineva care are grija de el, iar asta e valabil si pentru copilul mic si pentru cel mare, dupa ce inteleg ca nu li se poate intampla nimic rau, lucrurile merg de la sine, iar copiii se pot bucura de placerile inotului. La imersia pana la baza gatului, apa preia 90% din greutatea corpului, iar senzatia este de libertate totala, de independenta, de plutire. Este o stare de bine extraordinara, venita din lipsa de gravitatie, din libertatea de miscare… Mai tarziu constientizezi si alte beneficii. Si eu am constientizat, insa abia dupa cativa ani. Dar e ceva foarte placut, foarte relaxant sa stii ca in apa esti doar tu si gandurile tale, te linistesti si, in acelasi timp, faci ceva foarte folositor pentru tine, pentru sanatatea ta.
Marea Dragoste / Tango: Ai spus ca faceti totul in mod cat mai placut. Noi stiam, in copilarie, ca, daca faci ore de inot, trebuie sa te temi. Ca vei fi luat si aruncat in apa, ca doar asa poti invata…
ANCA GRECU: Asa era, e adevarat. Eu asa am invatat, intr-o gradinita cu program sportiv. Foarte multa vreme am urat inotul. Ce ironie! Am ajuns azi sa invat atatia copii sa inoate, am ajuns sa lucrez de atatia ani in acest domeniu si sa imi placa atat de mult, pornind de la o activitate impusa de parinti, care nu-mi facea deloc placere, dimpotriva. In diminetile in care trebuia sa merg la inot ma ascundeam in dulap, iar eu, desi eram copil de profesori de educatie fizica, urlam cel mai tare in tot bazinul ala. Am invatat sa inot, dar inotam si plangeam. E drept si ca profesorul meu folosea tot felul de metode punitive. Avea un bat lung pe care-l folosea de pe margine. Intr-adevar, cand ai 30 de copii in apa, ii supraveghezi de pe margine, n-ai cum sa stai in apa – dar el cu batul ala imi mai si dadea peste mana, ca sa nu mai plang. Sigur ca dezvolti un mecanism de aparare, daca apa nu-ti place, profesorul nu-ti place, metodele sunt agresive, ajungi chiar sa nu mai vrei cu niciun chip sa mergi la inot… Si, in asemenea sitautii, pana la urma si parintii cedeaza, metoda cu luatul si aruncatul in apa ii indeparteaza si pe parinti – iti sta si tie inima-n loc cand vezi ca sange din sangele tau e supus la asa tratament…
Marea Dragoste / Tango: Ce conteaza, deci, atunci cand alegem un bazin de inot pentru copilul nostru?
ANCA GRECU: Copiii se uita mai mult daca bazinul e curat, daca e cald, dar conteaza enorm si daca profesorii sunt buni, sunt temeinic pregatiti, daca au metode, daca incearca mai multe variante, daca au rabdare… Pana la urma, omul sfinteste locul. Poate sa fie un loc oricat de modern, de elegant, dar daca nu sunt oamenii potriviti nu va fi locul cel mai bun pentru educatia copilului. Sigur ca aici avem conditii absolut exceptionale, care nu se regasesc la niciun bazin din tara. Fiind un spatiu destinat copiilor, nou-nascutilor, prioritatea este siguranta lor si totul a fost gandit si creat din aceasta perspectiva, pornind de la sistemul de tratare si filtrare a apei, sistem care nu este pe baza de clor, ci de sare. Clorul are impact negativ asupra pielii copiilor, mai ales ca ei sunt foarte sensibili, delicati, multi sufera de dermatita atopica sau au un teren alergogen, asa ca aici am ales un sistem de electroiza salina, care elibereaza clorul din sare, dar nu in aceeasi cantitate si cu acelasi impact. Pentru a nu nu exagera cu pastilele de sare, prin eliberarea de clor, se foloseste si o lampa cu ultraviolete dimensionata pe cantitatea apei din piscina. Acest lucru duce apa spre o apa apropiata de cea de baut, spre apa microbiolgic pura, pentru ca cei mici au imunitate scazuta, sunt in formare, iar noi nu vrem, in niciun caz, sa fim declansatori. Si, in plus, avem si profesori exceptionali, instructori cu studii superioare de specialitate, cu rabdare, cu dragoste, instructori care au beneficiat si beneficiaza in permanenta de pregatire, de cursuri cu formatori din strainatate…
Marea Dragoste / Tango: Spre deosebire de alte piscine, aici accesul se permite numai dupa ce copiii si adultii aduc un set destul de complex de analize medicale…
ANCA GRECU: Este un lucru pe care nu l-am facut de la inceput, dar acum ma felicit ca am impus aceasta restrictie. Este acel check up de bun simt pe care ar trebui cu totii sa-l facem macar de doua ori pe an. Eu asa le cer clientilor nostri, de doua ori pe an, primavara si toamna, cand exista o incidenta crescuta a bolilor. Sigur ca intre timp se poate schimba ceva, dar eu imi restrictionez clientul si il constientizez ca locul e aparte, ca ceea ce fac eu are consecinte asupra copilului meu si a celorlalti copii din jur. E un semnal de alarma.
Marea Dragoste / Tango: De ce crezi ca sunt inca atatia oameni care nu stiu sa inoate? Adulti, mai ales femei, care nici nu vor sa faca nimic ca sa schimbe handicapul asta.
A.G. Nu avem cultura pentru asa ceva. In alte tari nu exista copil care, pana intra in clasa intai, sa nu fi invatat sa inoate. La noi in tara sigur ca e mai greu, chiar si in prezent, nu orice copil are acces la un bazin sau la o piscina. Pe vremuri era si mai greu, nu ne duceau mama, tata, daca traiam la tara nu aveam aproape nicio sansa. Dar sunt multi oameni care, nici dupa ce au ajuns sa-si permita sa practice inotul, nu si-au mai dorit sa schimbe ceva. Si e pacat. Oriunde te-ai duce in vacanta, gasesti o piscina, fie ca e vara, fie ca e iarna. Ar trebui sa ne dorim cu totii sa stim sa inotam, pentru ca e placut si e extraordinar de folositor. E singurul sport pe care il poate practica si un bebelus de cateva luni, si un batran de 70, 80 de ani, care nu mai poate juca baschet sau nu mai poate schia, dar poate inota cu usrinta cate o jumatate de ora… Intri in bazin si intreaga musculatura lucreaza, maniera in care corpul se intinde pe apa e o maniera corectiva, aceea e pozitia, corecta, altfel nu poti sa inoti, efectul asupra coloanei vertebrale e miraculos. Dar, cum spuneam, noi nu avem cultura pentru asa ceva. Si foarte adesea uitam de lucrurile simple, care ne-ar putea aduce multa valoare in viata. Inotul este unul dintre aceste lucruri.
