Cercetatorii americani au creat o serie de cipuri electronice cu o durata de viata limitata, care se dezintegreaza dupa ce au fost implantate in organism.
“In general, componentele electronice sunt concepute pentru a fi rezistente si pentru a nu se degrada cu timpul, dar noi am cautat exact contrariul”, a declarat Fiorenzo Omenetto, profesor de inginerie biomedicala la Universitatea Tufts din statul american Massachusetts. “Cipurile electronice pe care noi le producem sunt special concepute pentru a se dezintegra in mod natural in corp dupa un anumit timp”, a adaugat profesorul Omenetto.
Cu ajutorul a peste 20 de savanti de la alte universitati americane, cercetatorul italian a dovedit, potrivit studiului sau publicat in revista Science, ca este posibil sa se implanteze un microcircuit electronic sub pielea unui soarece, cu scopul de a verifica functiile sale vitale, inainte de a se dizolva apoi singur, dupa trei saptamani, in organismul animalului.
Cipurile testate erau foarte simple si aveau rolul de a elibera cu regularitate doze mici de substante antibacteriene peste anumite rani pe cale de cicatrizare. “Ne putem imagina tot felul de senzori si dispozitive electronice implantabile in organism, ca de exemplu un cip implantat in apropiere de o fractura, care ajuta osul sa se sudeze la loc si care permite monitorizarea procesului de vindecare”, a explicat Fiorenzo Omenetto.
Compusii electronici biodegradabili sunt produsi pe baza unor pelicule foarte fine de siliciu, peste care sunt turnate straturi din metale bine tolerate de organism, precum magneziu. “Jongland cu grosimea stratului de metal, putem controla degradarea dispozitivului in timp”, a explicat cercetatorul italian. Intregul circuit electronic este inconjurat cu un strat fin de polimeri obtinuti din matase, ale caror structuri se pot degrada mai repede sau mai lent la contactul cu fluidele din corp. Degradarea matasii poate sa se faca aproape instantaneu sau dupa cativa ani.
Productia acestui tip de matase foarte speciala este specialitatea laboratorului coordonat de profesorul Omenetto. Dizolvand coconul de matase cu multa sare, se poate izola fibroina, principala proteina din structura firului de matase. Astfel, pot fi obtinute apoi pelicule transparente, suple si biodegradabile, ca si fibre optice capabile sa transmita date informatice. Oamenii de stiinta lucreaza deja la o serie de compusi mai complecsi decat cei testati pe soareci si spera sa incheie parteneriate cu diverse companii industriale pentru a lansa alte aplicatii comerciale.
