Andreea Esca: Nu a existat nicio perioadă în viața mea în care să nu iubesc sau să nu fiu iubită

ANDREEA ESCA: M-am gândit, la un moment dat. Eram în liceu, aveam o trupă de teatru și țin minte că am pus în scenă o piesă de teatru de Oscar Wilde în engleză, la care a fost regizor Răzvan Rădulescu. Îmi plăcea foarte mult. Mi-aduc aminte și de un casting pentru un film pentru copii unde era nevoie de figurație. După aceea m-a văzut Geo Saizescu, m-a întrebat de ce nu vin să fac meditații cu el, ca să dau la teatru. Mama mi-a zis: mergi, dar vin și eu cu tine. Ne-am dus acolo și până să spună Saizescu ceva, mama i-a zis: uite care e treaba, fata mea nu o să dea la niciun teatru, pentru că eu mi-aș dori să aibă un serviciu la verticală, nu la orizontală. Eu știu care e treaba cu teatrul, nu sunt venită de azi, de ieri, și eu vreau să facă dragoste cu cine îi place ei, nu cu ce regizor trebuie, ca să prindă vreun rol. Am plecat și nu m-a mai văzut la nicio meditație. După ani de zile, l-am întâlnit pe Geo Saizescu, era rector la Universitatea Hyperion. Mi-a zis: „Ce mai face mama?”…

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Și ce ai ales până la urmă?

ANDREEA ESCA: Am dat la ASE. Economie politică știam bine. Problema este că, după ce am învățat discursurile lui Ceaușescu și ce te mai puneau să înveți, Ceaușescu a murit. Am dat după aceea în 90 la Finanțe-Bănci, și nu am luat, așa că am plecat în vacanță, că era vară. Tata a înnebunit de nervi, cum să plec dacă nu am intrat la facultate?! Așa că m-a chemat acasă și mi-a zis: vezi că s-a înființat prima facultate particulară în România, se cheamă Athenaeum, tu ai să te duci acolo și ai să dai la drept. Când am ajuns acolo, alături era Facultatea de Jurnalism. Și nu știu să spun de ce, la asta m-am înscris. Și nu știu să spun nici de ce am ales secția de televiziune…

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Așa era scris în stele… La Soti cum ai ajuns?

ANDREEA ESCA: Când eram în anul întâi, un coleg din liceu mi-a zis că se face o televiziune particulară și se caută reporteri. Așa am ajuns la Soti. Vartan Arachelian făcea interviurile cu jurnaliștii. Îmi era frică, mi se părea sever și foarte serios. Mi-a zis să merg să dau o probă în camera de alături. Acolo mi-au dat un ziar, m-au pus la o masă și mi-au zis: citește. Am citit ca la serbare. Când am ieșit, era Marilena Rotaru pe hol, ea era producătoarea din seara aceea. M-a întrebat: tu ai fost acum înăuntru și ai dat probă? Poți să rămâi diseară să ne prezinți și nouă știrile? Și așa am început. Eu eram venită de acasă, cu un pulover de la mama, pe gât, cu părul lung, nu mă coafam, nu mă fardam. Așa am intrat și am prezentat știrile prima dată în viață.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Și aveai douăzeci de ani.

ANDREEA ESCA: Nouăsprezece ani aveam! La ora douăsprezece noaptea m-a pus la o masă cu alți oameni, toți ca la plenară și fiecare zicea câte ceva, ca la o serbare… Pe urmă ni s-a spus că o să ne sune cineva și eu am plecat, convinsă că nu mă mai sună nimeni. Dar a doua zi m-au sunat și, din ziua aceea, asta fac.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Tu ți-ai explicat până la urmă ce s-a întâmplat atunci?

ANDREEA ESCA: Da, mi-am explicat. Totul este despre niște întâlniri esențiale în viață. Faptul că în secunda în care eu am dat proba Marinela Rotaru era în fața regiei a schimbat totul. Fiind un om de televiziune de atâția ani de zile, probabil că simțea când cineva trecea sticla. Dacă nu era ea acolo, atunci, nu știu ce ar fi fost. Dacă băiatul care mi-a zis „hai, Andreea, să dai și tu o probă”, nu era acolo, nu știu ce ar fi fost. Dacă eu nu mă duceam unde m-a trimis tata, la Facultatea de Drept, ca să aleg altceva, nu știu ce ar fi fost. Cred că este o soartă și ceva de făcut pentru fiecare om pe lumea asta. Indiferent ce și-ar dori el să facă, el va face în final ce trebuie. Cred că fiecare dintre noi are o misiune de la Dumnezeu. Mai departe a fost la fel…

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Tot o întâlnire esențială a fost cea cu Adrian Sârbu, probabil.

ANDREEA ESCA: Am vorbit întâi cu Andrei Boncea, el mă sunase să vin la televiziunea lor. El mi-a prezentat despre ce este vorba și m-a trimis să vorbesc cu șeful lui. Eu nu îl cunoșteam deloc pe Adrian Sârbu. Știam doar că are Pro FM-ul. Mi-a explicat că vor să facă o televiziune, că deocamdată au doar Canal 31, care este un canal de sport, dar că o să fie cea mai bună televiziune, cea mai mare, o să revoluționăm media din România, iar eu o să fiu Claire Chazal… Eu mă uitam la el și mă gândeam că e complet nebun, dar am spus Bine, și am ieșit din birou. Ce îmi povestea mi se părea un film science-fiction, ei aveau Mediafax-ul într-un bloc care aproape cădea, în care se bloca liftul. Ce îmi povestea el era CNN la puterea a zecea și eu veneam de la CNN, fiindcă fusesem acolo cu o bursă Soros… Dar cred că mi-a plăcut felul în care a povestit, m-a hipnotizat. Mi-am dat demisia de la Soti, unde aveam un job în fiecare zi, și am plecat… nicăieri. Cred că un an de zile nu am mai apărut pe post. Dar, de la 1 decembrie 1995… Restul este istorie…

Mi-a găsit mama printr-un dulap un jurnal de când eram în liceu și am râs cu Alexia o seară întreagă. Scriam: „Am fost la petrecere la nu știu cine. Eu arătam cel mai bine”. „Am fost nu știu unde. Aveam cei mai frumoși pantofi”. Nu eram antipatică, eram foarte normală și prietenoasă.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Cum a mers viața ta personală în paralel? Nu te-ai îndrăgostit și tu la facultate, la liceu, nu ai plâns?

ANDREEA ESCA: M-am îndrăgostit de multe ori, am plâns nu chiar de atât de multe ori, iar când am început cu jurnalismul, în perioada de început, nu prea mai aveam timp de altcineva. Dar nu a existat nicio perioadă în viața mea în care să nu iubesc sau să nu fiu iubită. Cred că sunt dependentă de emoții de orice fel. Așa cum, de exemplu, nu pot să trăiesc fără jurnal pentru că mi se pare că îți dă o emoție anume. Așa și în relații. Mi se pare că retrăiesc acum cu Alexia toate lucrurile pe care le-am trăit atunci și mi se pare extraordinar când aștepți să vezi dacă te sună, dacă nu te sună…

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Aveai succes, te plăceau băieții?

ANDREEA ESCA: Da, sincer, da. Am avut norocul că dacă îmi plăcea cineva îi plăceam și eu lui.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Te-ai gândit de ce? Erai frumoasă?

ANDREEA ESCA: Eram o fată oarecare, nu știu dacă eram frumoasă. Dar eram simpatică, prietenoasă, dansam foarte mult. Și eram sigură pe mine. Mama mea îmi spunea în fiecare zi că sunt foarte frumoasă, că am picioare frumoase, nici nu știu ce îmi mai zicea, dar eu chiar credeam. Când crezi asta, o transmiți fără să faci vreun efort, oamenii simt asta. Dacă tu ești nesigur, atunci nu ai cum să cucerești pe cineva. Aveam vreo douăzeci de ani și mi-a zis un iubit: „nu cred că ar trebui să fie genunchii așa, cred că ar trebui să ai genunchii puțin mai înguști, că așa sunt genunchii frumoși”. I-am răspuns: „nu, ești foarte prost, eu am niște genunchi superbi, mi-a zis mie mama”. Ai fi putut să capeți un complex în momentul în care îți spune cineva asta, dar eu eram atât de sigură pe mine, probabil datorită relației pe care am avut-o cu mama, încât mi se părea că nu poate să știe nimeni mai bine decât mama mea. Mie nu îmi trecea nicio secundă prin cap că o mamă poate spune niște lucruri pentru că ești copilul ei.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: N-ai avut parte și de invidii din cauza asta, să te invidieze fetele?

ANDREEA ESCA: Nu le spuneam lor, în față, asta doar transmiteam. Și gândeam (râde). Mi-a găsit mama printr-un dulap un jurnal de când eram în liceu și am râs cu Alexia o seară întreagă. Scriam: „Am fost la petrecere la nu știu cine. Eu arătam cel mai bine”. „Am fost nu știu unde. Aveam cei mai frumoși pantofi”. Nu eram antipatică, eram foarte normală și prietenoasă. Lucrurile astea care nu știu de unde plecau, probabil de la faptul că cineva mi le tot spunea, m-au ajutat.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Așa o înveți și pe Alexia? Să fie sigură pe ea? Așa se face acum, așa e parentingul modern, dar pe vremea aceea nu era așa.

ANDREEA ESCA: Ți-am spus că mama era o avangardistă. Sunt convinsă că ea spunea pentru că așa credea, deși este o persoană foarte critică și foarte corectă. De exemplu, când eram mică, îmi spunea că aveam picioarele foarte subțiri și mă îmbrăca numai în pantaloni, că zicea să nu ies cu bețele astea de picioare să mă vadă lumea și tot timpul zicea că nu știe cum o să mărite pe mine cu picioarele astea. De mică aveam cearcăne, dacă nu dormeam, mă umflam, eram ca un chinez. Iar dacă aveam cearcăne, nu ieșea cu mine pe stradă. Și acum mă sună și îmi zice: nu ți-a stat bine azi, de exemplu. Altădată zice: ai fost foarte frumoasă, ți-a stat bine și părul, ți-a stat bine cu sacoul acela. E destul de corectă, nu laudă ca nebuna, non-stop, nici asta nu cred este o idee bună.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: De ce nu ai rămas cu primul băiat pe care l-ai întâlnit?

ANDREEA ESCA: Pentru că mi-a plăcut al doilea (râde). Dar de fiecare dată proiecția a fost definitivă, atunci când eram prietenă cu cineva, îmi imaginam cum mă mărit și o să am copii cu el. Până într-o zi când l-am întâlnit pe cel cu care nu am crezut că o să mă mărit vreodată, dar cu acela m-am măritat și am făcut copii.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Dar de ce ai crezut asta?