fbpx

Eine Kleine Nachtmusik – cea mai frumoasă metaforă a singurătății

de

Nu știu să descriu Eine Kleine Nachtmusik decât prin intermediul emoțiilor mele diafane, uimite, răzvrătite. Prin faptul că am redevenit copil spunând în gând, în timpul spectacolului, cum făceam atunci când încă aveam credința că timpul nu curge din ceasuri, ci din suflete: “Nu vreau să se termine, nu vreau să se termine, nu vreau să se termine!” Și că, apoi, când, totuși, spectacolul a ajuns la aplauze, am plecat fericită, beată de catharsis și recunoștință, gata să declar la poligraf că n-am văzut niciodată un alt spectacol mai frumos de atât.

Fotografii de Paul Buciuta

M-au întrebat prietenii mei cum e Eine Kleine Nachtmusik și le-am răspuns cu un singur cuvânt: Divin. Mi-au cerut să le spun mai mult, dar le-am dat linkul cu bilete pentru următorul spectacol de la Unteatru, pe 10 ianuarie 2020. Și le-am dăruit câteva comparații elocvente, pentru oameni mari care “nu pricep niciodată nimic şi este obositor pentru copii să le dea întruna explicaţii.”. Că Lari are ochi albaștri și bicepși ca Thor și mișcări de Nureyev, iar poezia lui Gigi Căciuleanu, intercalată între bucăți compuse de Mozart, e la fel de profundă ca a lui Shakespeare și la fel de uimitoare ca a lui Nichita Stănescu.

Tot n-au priceput exact. Nici nu se poate, până la urmă, teatrul bun e o experiență ezoterică. Dar acum sunt sigură că vor merge la Unteatru să vadă Eine Kleine Nachtmusik. Despre Mozart, despre Gigi, despre poezie, despre Lari și despre alte miracole.

 

Lari Giorgescu: Când lucrezi cu Gigi Căciuleanu trebuie să ai puterea să renunți la tine

 

L-am întrebat mai întâi pe Lari câte ceva despre Eine Kleine Nachtmusik. Și apoi l-am rugat chiar pe creator, pe Gigi Căciuleanu, să îmi răspundă la câteva întrebări la care, însă, cele mai bune răspunsuri le veți afla singuri, mergând la spectacol.

Cum te-ai întâlnit, Lari, cu poezia lui Gigi Căciuleanu și ce înțelesuri ți-a deslușit ție personal poezia sa?

Lari Giorgescu: M-am întâlnit cu poezia lui Gigi Căciuleanu  încă de când am lucrat prima dată. Așa repetă el, inventează poezii, imagini,  folosește repere culturale, se muncește mult, se transpiră mult. În 2007 când încă nu absolvisem facultatea de teatru, atât eu cât și colegii mei am fost contaminați de acest mod de a repeta.

Ați colaborat la coregrafia de la Eine Kleine Nachtmusik sau și mișcările sunt gândite integral de domnul Căciuleanu?

Lari Giorgescu: Gigi Căciuleanu este un creator adevărat, când lucrezi cu el trebuie să ai puterea să renunți la tine, să te pui în slujba creației lui. Sunt cinci spectacole pe care le-a lucrat cu mine și în fiecare sunt un alt om. Nu sunt un colaborator, ci mai de grabă un instrument cu ajutorul căruia ideile lui prind viață.

În scena cu mingea mi-am amintit că ai iubit fotbalul și mi-am amintit de toată copilăria ta, a mea, de tot universul, căci într-adevăr, mingea noastră e lumea lui Dumnezeu. Ce simți într-o asemenea scenă?

Lari Giorgescu: Asta știe Gigi să facă foarte bine, să folosească abilitățile oamenilor cu care lucrează și să le dea valoare artistică. Așa a fost și în această situație. E una din scenele care s-au născut, pur și simplu, dar, în același timp, deloc simplu. După ce m-am jucat cu mingea a urmat o perioadă de cizelare a jocului și a devenit unul dintre momentele mele preferate. Este una dintre poeziile cu care am vibrat din momentul în care am citit-o prima dată.

E un spectacol greu? Cum te simți la sfârșit?

Lari Giorgescu: Nu cred că am vreun spectacol despre care să pot spune că e ușor, toate mă costă, mă consumă și, în același timp, sunt o mare bucurie și îmi dau foarte multă energie. La sfârșitul spectacolului Eine Kleine Nachtmusik simt că pot să o iau de la început, dar, în noaptea de după, adorm greu, sunt încordat, iar dimineața când mă trezesc mă simt de parcă am fost călcat de un camion.

 

Gigi Căciuleanu: Prin acel gest i-am sărutat de fapt mâna lui Mozart

 

Ați fi putut interpreta chiar dumneavoastră Eine Kleine Nachtmusik, dar l-ați preferat pe Lari, de ce?

Gigi Căciuleanu: Îl invidiez foarte mult pe Lari pentru că „i-am cedat” locul în acest spectacol… Glumesc, bineînțeles. Am căpătat curaj, atunci când un foarte bun prieten comun, Dan Pascariu, (de fapt prin acest fapt căpătând și titlul de „naș” al evenimentului) deodată, hodoronc-tronc, într-un context total diferit, îmi trântește: e extraordinar cât de mult aduce Lari a Mozart…

Cum s-a născut ideea acestui spectacol și cât v-a luat să îl puneți în scenă?

Gigi Căciuleanu: Spectacolul acesta îl port în mine, îl coc, de foarte multă vreme. De fapt, de când m-am îndrăgostit de Mozart. Adică de mic copil. «Doar în Mozart fericirea a atins o adâncime» se pare că zice Cioran vorbind despre el. Iar, pentru mine, pe (o vai cât de) BUNĂ DREPTATE!!! “Gravid” fiind de acest spectacol, cu cât sarcina a fost de o durată foarte mare – ani? decenii? – cu atât eliberarea, nașterea s-a făcut într-o stare de urgență miraculoasă.

A fost, deci, greu? Dinafară, prin talentul și firescul lui Lari, pare ușor, dar…

Gigi Căciuleanu: Faptul că Lari dă impresia firescului este cu atât mai demn de admirație. De fapt, Lari se muncește necontenit, se ia de la început de fiecare dată, se auto-chinuie. Spectacolele mele cu el se tot cizelează. Și astfel, de la o dată la cealaltă, Lari capătă treptat aparența firescului. Lucrând cu Lari am impresia unui joc de Lego. L-am sculptat pe Lari mușchi cu mușchi, silabă cu silabă, gând cu gând… Mă rog lui Dumnezeu ca Lari să integreze, cu timpul, tot ceea ce „am pus” în acest spectacol ca mișcare, vorbă, proză, poezie, metaforă, referințe muzicale sau culturale, frânturi de viață…

V-am văzut la final sărutându-i mâna lui Lari. Maestrul sărută mâna elevului său. Cine-a mai văzut așa ceva, așa ceva atât de frumos?

Gigi Căciuleanu: Prin acel gest i-am sărutat de fapt mâna lui Mozart într-un fel de personală și păgână eucharistie… Însă, în același timp, chiar și mâna lui Lari, interpretul, cel care dă viață gândurilor mele celor mai ascunse…

Ce reprezintă Lari pentru dumneavoastră?

Gigi Căciuleanu: Cred că de acum încolo ce contează mai mult este ceea ce reprezint eu pentru Lari…

 

Eine Kleine Nachtmusik

Teatru Coregrafic
Un spectacol de Gigi Căciuleanu
Muzica: W.A. Mozart

Cu Lari Giorgescu
One-man-show

Texte: Gigi Căciuleanu şi un fragment de scenariu original de Comedia Dell’Arte aparţinând lui W.A. Mozart

Scenografia: Vladimir Turturică
Light Design: Dragoș Mărgineanu

O coproducţie: UNTEATRU, ARTPRODUCTION FOUNDATION & GIGI CĂCIULEANU ROMANIA DANCE COMPANY.
Spectacol finanțat de AFCN

“…Mozart pe drum de seară…
EINE KLEINE NACHTMUSIK este o metaforă a “singurătăţii creatorului de cursă lungă”.
Cea a unui solitar Om–Artist, Artist–Om, fără vârstă, Veşnic-Copil, dar în acelaşi timp, şi dintotdeauna:
Bătrân-Filozof-Înţelept, Jongleur şi Alchimist… Aici şi Nicăieri, Acuma şi Oricând…
Între James Dean şi Pitagora, personajul piesei Eine kleine Nachtmusik nu e (numai) Mozart, Amadeus, sau Wolfgang… E o metaforă.”
Gigi Căciuleanu

 

 

 

Categorii:
Teatru

Comentarii

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.