Andreea Tocan: Aşa este, seamănă destul de bine şi asta mi se datorează, în mare parte. Le îmbrac asemănător, pentru că îşi doreau acest lucru… până de curând, şi le aranjez părul aproape identic. Dar sunt caractere total diferit şi sarcinile au fost la fel. Dar le-am parcurs cu aceeaşi emoţie, dragoste şi nerăbdare. Thea a fost micul nostru glob de cristal, centrul Universului întregii familii, primul copil, primul nepot şi grija pentru ea a fost mare, să nu se lovească, să nu mănânce prostii, dulciuri, să nu răcească etc. Iar ea nu avea nicio grijă, dorindu-şi parcă să ne pună răbdarea la încercare. Este un copil cu reale aptitudini sportive, extrem de inteligentă şi un pic cam prea încăpăţânată, care-şi face însă temele singură, din clasa I. Acasă. Merge la o şcoală de stat din cartier, aceeaşi la care va începe şi Anna clasa zero.
Apariţia Annei a fost o surpriză totală şi nu credeam că suntem pregătiţi să o luăm de la capăt. A fost însă una din întâmplările foarte fericite ale vieţii noastre. Nu ştiu când a crescut, când a trecut timpul, dar ştiu că am fost mult mai relaxaţi, mai ales în ceea ce priveşte programul primilor ani.
Marea Dragoste/ RevistaTango.ro: Ai născut natural?
Andreea Tocan: Am născut natural de fiecare dată, a două oară chiar fără anestezie peridurală şi, dacă ar fi să o mai iau de la capăt, nici nu aş concepe să aleg altceva. Ambele fetiţe au avut circulară de cordon, prima… chiar dublă. Situaţia se ştia şi era în permanenţă sub control. Nicio secundă nu m-am simţit în pericol. Pentru că am vrut să nasc, iar alternativa este doar o operaţie. Culmea, habar nu aveam că sunt o persoană rezistentă la durere, deci surpriza a fost cu atât mai mare. Am luat mult în greutate la prima, foarte puţin la a doua, dar nu mi-am pus vreodată problema că asta ar conta în vreun fel. Am iubit lunile sarcinilor mele, aşa cum iubesc tot ceea ce le priveşte pe fetiţele care mi-au schimbat viaţă. Nu mi-a fost frică, nu mi-a fost silă, nu am avut superstiţii şi nici nu am făcut caz din ceva… atât de sublim.
Naşterea naturală este prima şi cea mai importantă declaraţie de dragoste pe care i-o faci puiului tău de om. Este dovada cea mai adevărată şi mai palpabilă că ţi l-ai dorit cu toată fiinţa ta şi că nimic din ceea ce-l priveşte nu te-ar putea speria ori doborî vreodată. Pentru Dumnezeu, viața trebuie să înceapă natural, cu excepţia situaţiilor în care se impune intervenţia chirurgicală. Am şi avut noroc de un medic excelent, dr. Cezara Bucur, care m-a susţinut în permanenţă şi mi-a respectat opţiunea, fiind întrutotul de acord cu mine. Pentru că aşa trebuie să gândească orice medic care aduce pe lume pui de oameni.
Sunt de acord că haina nu reflectă calitatea unui om! Dar îl face să se simtă atât de bine, atunci când este potrivită, frumos croită, curată şi călcată!
Marea Dragoste/ RevistaTango.ro: Ai o familie model, respectaţi tradiţiile, tu eşti o mama frumoasă, elegantă, care pune şi murături, face şi prăjituri, duce şi copiii la şcoală. Da-mi un sfat, spune-mi un secret, pentru femeile care spun mereu că nu au timp…
Andreea Tocan: Nu ştiu dacă familia noastră este model, depinde pentru cine. Dar încercăm să respectăm tradiţiile şi fetelor le place la nebunie să le spun poveşti care încep cu „atunci când eram eu mică…”, ori de câte ori se apropie o sărbătoare importantă. Le învăţ să fie politicoase şi respectuoase, chiar dacă generaţia lor nu mai pune mare preţ pe asta. Le amintesc mereu despre străbunicii lor, îi amintim în rugăciunea de seară, ne uităm la poze, ne amuzăm împreună de trăznăile pe care recunosc că le-am făcut atunci când aveam vârsta lor, vorbim câte-n luna şi-n stele, deschis şi firesc.
Fiecare zi începe furtunos. Thea începe să se desprindă şi să-şi câştige independenţa şi pleacă uneori singură la şcoală (pentru că este aproape), iar pe Anna o duce Cristin, întrucât ea vrea să ajungă la timp, iar eu, care dimineaţa am de cele mai multe ori câte ceva de făcut, de întins rufe ori de gătit unul, două feluri pentru prânzul Theei, reuşesc să ajung la grădiniţă după ora 9.00, nepermis de târziu.
Şi… să ştii că fac parte și eu din categoria femeilor care spun că nu au timp. Pentru că aşa este. Dar nu am timp pentru mine şi pentru micile mele plăceri. Nu mai am timp să citesc cât mi-aş dori, muzică mai ascult doar la volan (când nu vorbesc la telefon, deci rar), nu mai am timp să mă văd cu prietenele mele, ele însele foarte ocupate. Şi încerc să-mi dau seama dacă greşesc undeva. Şi dacă da, unde? Profit de pasiunea fetelor pentru bicicletă şi trotinetă şi ne aventurăm prin parc, în patru, în serile în care nu avem alt program, acesta fiind modul în care avem grijă de condiţia noastră fizică. Avem noroc să fim ajutaţi de o bonă minunată, care are grijă de fete şi de casă în lipsa noastră, iar faptul că ne ştim copiii în deplină siguranţă nu este puţin lucru. Dar începând de la ora 18, în majoritatea zilelor trebuie să petrecem câteva ore de calitate cu ele, să ieşim în parc, la vreun eveniment, să mergem într-o vizită, ori pur şi simplu să ne jucăm prin curte. Apoi, absolut fugitiv şi doar uneori, verificăm teme. În tot acest timp, se presupune că am pus ceva la cuptor pentru cină. Inevitabil, liniştea se aşterne în camera lor pe la 10.30. Iar până aranjez prin casă se face 12. De multe ori, este ora la care răspund la mesaje, mailuri şi îmi fac şi refac agenda zilei care urmează.
Habar n-am dacă este ceva în neregulă la mine sau la toate femeile care, mame fiind, povestesc cu lux de amănunte despre câte fac într-o zi obişnuită, incluzând în program vizite la saloane de infumusetare, săli de sport, prânz cu prietenele etc. Dar aş vrea să aflu secretul unei atât de bune organizări, aş da orice!
Marea Dragoste/ RevistaTango.ro: V-am văzut de multe ori în fotografii superbe, îmbrăcate toate elegant, eventual şi alături de un tătic pus şi el la patru ace… Contează cu adevărat eleganţa? Frumuseţea hainelor îşi pune amprenta asupra noastră?
Andreea Tocan: Îmi place să fiu atentă la detalii şi mi-am dorit să existe o armonie şi o măsură în toate, inclusiv în ceea ce priveşte imaginea noastră, ca familie. Sunt de acord că haina nu reflectă calitatea unui om! Dar îl face să se simtă atât de bine, atunci când este potrivită, frumos croită, curată şi călcată! Fetele sunt tare fericite când ne asortăm şi nu mai concep să nu aibă şi tati cămăşi în ton cu ţinutele noastre. Sau măcar o eşarfă…
Marea Dragoste/ RevistaTango.ro: Ce le înveţi pe fiicele tale în speranţa că vor fi mai fericite?
Andreea Tocan: Of, e tare greu! Dar, oricât ar părea de ciudat, să ştii că sunt valabile sfaturile primite de mine când eram la vârsta lor. Le învăţ să le pese. De ceea ce se întâmplă în jurul lor, de cei mai slabi, de cei mai neajutoraţi, de tot ceea ce este viu, de lucrurile făcute cu trudă. Nu-i simplu, mai ales când exemplele din jur sunt atât de diferite. Mi-aş dori să aibă în toate un echilibru şi să discearnă între bine şi rău. Le-am dus de mici pe munte, le-am lăsat desculţe în iarbă, le-am dat îngheţată iarnă şi am dansat în ploaia rece. Le încurajăm să facă mult sport şi să-şi aleagă numai activităţi care le plac. Le învăţ să fie generoase şi să aibă mereu o mânuţă întinsă spre a ajuta. Într-o lume tot mai egoistă, îmi învăţ copiii să nu le pese doar de ei.
Marea Dragoste/ RevistaTango.ro: Dar tu şi soţul tău ce învăţaţi în continuare, zi de zi, ca să va păstraţi dragostea, familia, liniştea?
Andreea Tocan: Evadăm uneori, în doi, nerăbdători să ne plimbam de mână, fără să fim cu ochii pe ceas ori cu urechea lipită de telefon, fără deadline-uri şi ceas deşteptător. Ne mulţumim cu trei-patru zile pe an, în care suntem hai-hui, departe de fete, dar cu gândul doar la ele şi, de dor, cu ochii după fetiţe de vârsta lor. Şi cum în străinătate nu prea sunt fetiţe cu codiţe, realizăm în micile noastre excursii că adevărată noastră fericire este doar acasă şi că agitaţia, uneori dusă la extrem, a fiecărei zile în patru, este singura linişte pe care o cunoaştem şi care ne face pe deplin fericiţi.
Pagini: 1 2
