Angela Drăghicescu, pianistă, profesoară și promotoare dedicată a muzicii de cameră, cu o carieră internațională ce îmbină activitatea interpretativă cu cea pedagogică la cel mai înalt nivel, este pregătită să pornească la drum în cadrul turneului internațional BrancuSING, un proiect interdisciplinar creat de soprana Rodica Vică având-o ca invitată specială pe doamna Doina Lemny, cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la nașterea marelui artist plastic român Constantin Brâncuși.
Angela Drăghicescu are peste două decenii de experiență artistică în care a primit recunoaștere pentru rigoarea stilistică, sensibilitatea colaborativă și capacitatea de a construi dialog muzical autentic în repertoriul cameral. Din 2019 este Profesor Universitar de Muzică de Cameră la University of Delaware, unde coordonează activitatea de acompaniament și pregătește tineri pianiști pentru cariere profesionale, lucrând în mod constant cu studenți instrumentiști și cântăreți. În paralel, este Profesor Asociat la The Juilliard School din New York, unde colaborează cu artiști aflați în formare la cel mai înalt nivel internațional, fiind apreciată pentru contribuția sa la dezvoltarea repertoriului cameral și pentru promovarea constantă a creației lui George Enescu. Este invitată regulat ca profesor și pianist colaborator la festivaluri și academii internaționale precum Rocky Ridge Music Center, Interlochen Summer Arts Academy, Seattle Conservatory of Music sau Starling-DeLay Symposium de la Juilliard. Activitatea sa concertistică a dus-o în numeroase centre culturale din Europa, America de Nord și America de Sud, în festivaluri și săli de prestigiu. De-a lungul carierei, Angela Drăghicescu a fost pianist oficial în cadrul unor competiții internaționale majore, între care Concursul Internațional George Enescu, Concursul Ceaikovski și Concursul Regina Elisabeta, colaborând cu numeroși artiști de prim rang ai scenei muzicale internaționale. În paralel, dezvoltă proiecte educaționale și serii de concerte dedicate muzicii de cameră, contribuind activ la formarea noilor generații de interpreți. https://angeladraghicescu.com
Alice Năstase Buciuta: Încep, cu permisiunea dumneavoastră, cu o întrebare nu despre muzică, ci despre arta lui Brâncuși. Aveți o primă amintire legată de Brâncuși sau o amintire pregnantă despre întâlnirea cu creația sa și ne-o puteți împărtăși?
Angela Drăghicescu: Am avut plăcerea să mă ,,întâlnesc” cu creația lui Constantin Brâncuși când eram elevă la liceul ,,George Enescu”, actualmente Colegiul Național de Muzică ,,George Enescu”. La orele de istorie susținute de domnul profesor Sbârnă -când ne vorbea de marii artiști și marile personalități din istoria României, ne-a adus și câteva albume cu imagini din creația marelui Brâncuși; pentru mine ca adolescentă, a fost un moment cu totul unic, m-am simțit transfigurată în mod special la vederea coloanei infinitului. Atâta simplitate, precum și atâta profunzime… Mai târziu am avut ocazia să văd creații ale altor artiști internaționali influențați de Constantin Brâncuși; mi-a revenit în minte vizita din Norvegia a parcului Vigeland din Oslo în care am admirat sculpturile /operele lui Gustav Vigeland, contemporan cu Brâncuși, aparținând aceleiași concepții sculpturale moderne. Mi-a revenit imediat în memorie Complexul de la Târgu Jiu al marelui Brâncuși. Trebuie totuși să precizez că cel mai emoționant moment trăit de mine recent a fost concertul aniversarii centenarului României din 2018, cu minunatul violonist Alexandru Tomescu, în cadrul turneului Stradivarius – recital pe care l-am intepretat chiar lângă Coloana Infinitului.
Marea Dragoste – Revista Tango: Cu atât mai mult, având atâtea amintiri prețioase, cum a rezonat în dumneavoastră invitația de a fi parte a acestui turneu creat de Rodica Vică, dedicat omagierii lui Brâncuși? Ați avut vreo ezitare în a accepta?
Angela Drăghicescu: Nu a fost nici o secundă de îndoială că ar fi pentru mine o adevărată onoare să fac parte dintr-un astfel de proiect; care artist ar putea avea vreo ezitare a se alătura unui astfel de proiect?! M-am simțit copleșită de emoție și bucurie că Rodica Vică, o excepțională soprană, m-a integrat Proiectului, urmând să lucrez și alături de extraordinara doamnă Doina Lemny, o personalitate proeminentă a culturii românești și expert în arta marelui Brâncuși.
Marea Dragoste – Revista Tango: Am citit într-un interviu că, la un moment dat, în copilărie, v-ați gândit să renunțați la pian, înțelegând că este un drum foarte greu. Slavă Domnului, n-ați renunțat, dar, dacă totuși ați fi făcut-o, către ce alte arte sunteți atrasă, există o altă zonă artistică unde v-ați fi putut așeza cu aceeași dăruire?
Angela Drăghicescu: Nu cred că există un artist care să nu-și fi pus problema la un moment dat în cariera sa, dacă a ales domeniul potrivit; arta este un drum pe care îl parcurgi din dragoste, credință, și cu conștiința că există și sacrificiu. Nu ai niciun moment certitudinea că vei avea numai succese, dar ai clar înțelegerea că orice emoție sau moment mai dificil îți vă aduce mereu satisfacții și lecții de viață neprețuite. Din acest motiv, mărturisesc că aș alege tot muzica și dacă m-aș naște din nou.
Marea Dragoste – Revista Tango: Trăim într-o lume în care cei mai mulți dintre noi ne dorim că granițele să se desființeze sau să fie mereu deschise, totuși, există încă mari diferențe între societăți, iar aici aș dori să vă întreb ce a reprezentat pentru devenirea dumneavoastră, ca om și ca artist, plecarea și reașezarea în America.
Angela Drăghicescu: A reprezentat deplina mea formare artistică ; am plecat la vârsta de 19 ani și, după atâția ani petrecuți acolo, mărturisesc că sunt foarte convinsă că am făcut la momentul respectiv alegerea cea mai potrivită pentru a-mi desăvârși formarea muzicală. Această experiență mi-a arătat că America este tara în care mulți se luptă, însă foarte puțini sunt cei care ajung în vârf și care reușesc să se mențină; este o competiție acerbă, iar această competiție este de fapt lecția cea mai frumoasă a unui muzician: aceea de a fi inspirat de cei din jur .
Marea Dragoste – Revista Tango: Privim azi cu îngrijorare către Statele Unite și politica oficială de acum, cât de mult vă poate influența ca artistă această apăsare și cum reușiți să o depășiți?
Angela Drăghicescu: Din păcate, trăim la nivel global niște vremuri extrem de tulburătoare care ne încearcă din multe puncte de vedere. Statele Unite din păcate – mai ales ca o mare putere politică- dau momentan tonul unor fenomene mai puțin plăcute (ca să mă exprim diplomatic). Însă pentru orice lucru mai puțin frumos, trebuie să creăm mereu ceva și mai frumos, și acel lucru este arta. Cât mai multă artă, cât mai multă lumina. Așadar, încerc să mă cufund în pasiunea mea, care să mă poate duce în altă lume…este un refugiu perfect, extraordinar.
Marea Dragoste – Revista Tango: Sunteți o persoană implicată în societate, o activistă; cum reușiți să transpuneți în muzică deopotrivă loialitatea față de compozitor și mesajele artistice actuale pe care le aveți de transmis?
Angela Drăghicescu: Acest lucru nu reprezintă o problemă. Muzica este perenă, muzica este atemporală. Nu este o modă. Sentimentele pe care le transmite muzica sunt aceleași de sute de ani: iubirea, tristețea, curajul, libertatea, fericirea, credința… Cine-l ascultă pe Mozart acum se bucură, îi place foarte mult, și așa va fi și peste 50 de ani. Bineînțeles, la fel este și cu oricare alt compozitor sau compozitoare.
Marea Dragoste – Revista Tango: Dincolo de mesajele curajoase și luminoase ale oricărui mare artist, cum așezați iubirea și respectul pentru Brâncuși și creația lui sau, în general, iubirea pentru cultura din care ne tragem, în tot ceea ce dați mai departe către public și către studenții dumneavoastră?
Angela Drăghicescu: În primul rând sunt româncă și apoi sunt pianistă. Port în inimă și am în casă nu numai tricolorul românesc, ci și cultura românească reprezentată de personalități precum George Enescu, Ciprian Porumbescu, Al.Ioan Cuza, Carol I, Mihai Eminescu, George Enescu, Constantin Brâncuși ….
Marea Dragoste – Revista Tango: Chiar dacă sunteți profesoară, de unde și cum învățați în continuare și dumneavoastră?
Angela Drăghicescu: De la studenții mei. Ei mă învață în permanență lucruri noi, mă provoacă să gândesc în mii de feluri, să-mi reevaluez umanitatea și să îmi pun întrebări fascinante. De asemenea, sunt pasionată de cercetarea de arhivă, de biblioteci, de descoperirea de surse inedite… de memoria partiturilor, de memoria paginilor muzicale.
Marea Dragoste – Revista Tango: Ne puteți împărtăși un moment de fericire și recunoaștere artistică pe care l-ați trăit în ultima vreme? Cum îl păstrați în suflet ca să nu-și piardă din strălucire, cum poate un artist care trăiește clipe unice să nu risipească bucuria irepetabilă a întâlnirilor, și ele irepetabile, cu locuri, oameni, energii unice?
Angela Drăghicescu: Unul dintre momentele cele mai emoționante îl reprezintă acela în care am descoperit un manuscris al compozitorului Gideon Klein, scris cu trei ani înainte să fie omorât la Auschwitz. Este printre foarte puținele documente din Holocaust care a supraviețuit și care creează o legătură directă cu viața muzicala a deținuților din lagărele de exterminare. Acest om a dorit ca arta sa supraviețuiască mai presus decât viața sa. Acest moment a fost de curând, în 2025 în decembrie, alături de violistul Elias Goldstein și a dat naștere unui proiect intitulat Trubadurii Rezistenței. Dar întrucât muzica este 90% emoție și 10% bucurie, mi-a prilejuit multe momente de acest gen, unele mai frumoase ca altele.
