Stau, de o toamna intreaga, cu mintile prinse in capcana. O facatura, intre groapa din Capra cu trei iezi, fara scauies si sarmale, si latul aruncat de o mana iscusita printre ramurile padurii din Sherwood. (Codrul de Semne e plin de tot felul de capcane, caci braconierii sunt multi, iar vanatul, imputinat si famelic…)
Le-am lasat acolo, insangerate, dupa ce am incercat, zadarnic, sa le eliberez. Tot tragand si smulgand, am ramas cu o bucatica in mana, cam cat ai rupe tu, din aluatul de cozonac, ca sa-i dai Izei, sa framante si ea, pe coltul infainat al mesei. Ce era sa fac, am bagat-o in buzunarul stramt de la blugi si am plecat acasa, promitandu-le disperatelor mele minti ca voi reveni, negresit, sa le eliberez. (In treacat fie zis, am asa, un chef, sa treaca moda asta stupida a blugilor skinny si extra, supra, para-slim!)
Cea mai dura admonestare a tatalui meu – si cea mai plastica, sau, cel pu?in, a?a mi se parea mie – era: “Mai, copile, baga-ti mintile în cap!” Le-as fi introdus cu placere în locul indicat daca as fi stiut de unde sa le iau. Nu erau niciodata acolo unde se presupune ca ar fi trebuit sa se afle. De multe ori, eu si mintile mele a trebuit sa improvizam o stransa alianta, sa ne incuscrim ca sa trecem puntea, pastrand, insa, mereu, o atitudine respectuoasa fata de libertatea celuilalt: eu le lasam sa zboare, ele inchideau ochii la hotararile nesabuite (dar cat de dulci!) pe care le luam.
Scot deci, bucatica de minte stalcita din buzunar – are textura maduvioarelor de vitica – si incerc sa ma folosesc cat de cat de ea, la elaborarea acestei improvizate retete din postul Craciunului. Am si eu un sort frumos de bucatarie, verde-mar, cu o vacuta vesela si cu ugerul plin, chiar pe piept. Mi l-a facut cadou soacra mea – Dumnezeu sa o odihneasca!- cedand, probabil, in fata unui mesaj subliminal de care nici ea nu era constienta.
M-am gandit sa gatesc pentru tine o reteta internationala, cu zece ingrediente. Daca le punem pe toate, respectand ordinea si cantitatile, nu se poate sa nu ne reuseasca Tocanita. E scoasa dintr-o carte de bucate faimoasa, care se numeste asa de zornaitor: “Metoda TED pentru vorbirea in public. Secretele conferintelor de succes din lumea intreaga”, de Jeremy Donovan. (Pentru gospodinele care citesc in spaniola: Jeremy Donovan, “Método TED para hablar en público”, Editorial Ariel, Planeta, Barcelona, 2013.)
Am ajuns la ea pe cand pregateam, luna trecuta, prezentarea cartii unei prietene dragi (ghici, ciuperca, cine-i?) In binecunoscutul meu stil Canutian, intai mi-am cumparat potcoavele si abia dupa aceea am asortat calul. Aveam de dus tot greul ceremoniei, caci antevorbitoriii mei enuntau cartea, nu o luminau. (Iata un cuvant de care mintile mele si-au batut joc intotdeauna: “antevorbitor”. Vine la pachet cu adjectivul pronominal posesiv: “Antevorbitorul meu”. Adica, un vorbitor – neaparat al meu – din piele intoarsa. Nu mi-ar placea deloc sa fiu antevorbitoarea (suna si mai crunt, la feminin!) cuiva. Presupun, însa, ca e un lucru inevitabil si ca postvorbitorul meu ar avea tot dreptul sa-mi intoarca, metaforic vorbind, pielea pe dos.)
Mi s-a parut providentiala cartulia aceasta, tocmai intrata in modesta mea biblioteca comunala. O gasesc enorm de folositoare! Inutil sa-ti spun ca am verificat reteta mai inainte, ca o buna prietena ce-ti sunt si te asigur ca tocanita iese cat se poate de gustoasa. Parole d’honneur!
Acesta sunt cele zece porunci ale interventiilor publice:
A. Cu privire la CONTINUT:
1. Vei impartasi ceva extraordinar, minunat, personal, ceva ce nimeni nu a mai dezvaluit semenilor sai.
2. Nu vei recurge la eternul truc al celei mai reusite anecdote din viata ta.
3. Vei spune o poveste.
4. Nu-ti vei vinde, de la tribuna, nici firma ta, nici produsele tale, nici scrierile tale. Nu-ti vei cauta, cu disperare, sponsori. Daca o faci, esti condamnat la intunericul absolut.
5. Îti vei aminti mereu ca rasul este binefacator.
B. Cu privire la PREZENTARE:
6. Vei demonstra pasiune si curiozitate.
7. Vei comenta dupa bunul plac interventiile antevorbitorilor tai (sic!), spre binele conexiunii cu ceilalti si in spiritul unei polemici elegante.
8. Nu te vei lauda. Te vei arata vulnerabil si vei vorbi atat despre reusitele, cat si despre esecurile tale.
9. Nu vei citi discursul. Vei mima spontaneitatea si vei cocheta cu imprevizibilul.
10. Nu vei fura din timpul celorlalti.
Sunt pline de bun-simt, acesta este adevarul, sa recunoastem, Doamna. Le oferim celor care se expun public, in vartejul celor ce se intrec in a atrage atentia celorlalti. Poate le citeste cineva. Poate ajuta cuiva. Poate schimba ceva.
P. S. Cat despre prezentarea cartii prietenei mele, a fost un succes absolut, fara falsa modestie. Si stii de ce? Pentru ca am respectat ca pe litera de lege, prima porunca. Le-am vorbit despre Mine si Ea. Am asezat-o intre mine si ei, ca pe un scut.