Vino odată, dulce himeră,
Firule-de-nisip-princiar,
Și-n trupul meu cu iluzii de sferă
Implantă lancea ta de cleștar.
În nămol, sub o tijă de nufăr,
Te-aștept zi și noapte, te-aștept;
Se-nroșește apa când sufăr,
Perla lunii îmi sângeră-n piept.
Confundă mlaștina cu oceanul.
Între liane, moluște și pești,
Trece ziua, săptămâna și anul
Și-mi subție credința-n povești.
Îndurerează biologia mea visătoare,
Sângerosule, tandrule Cavaler,
Să-mi curgă carnea spre-ascunse tipare
De dor, de-armonii și mister.
Pune în ordinea mea firească o altă
Ordine, decât în coralii comuni –
Să se cutremure mediocra apă din baltă
De puterea nemaivăzutei minuni!
Din volumul Cafeneaua Nevermore, Arcadie Suceveanu, Editura Știința, Chișinău, 2011
Categorii:
Cea mai frumoasa poezie
