Arcadie Suceveanu: Un poet iubeste si imaginar. Nu stiu, poate toata lumea iubeste si imaginar, dar un poet cu siguranta ca are si niste personaje, un personaj imaginar, imaginat, cu care dialogheaza, pe care il invoca in poeme si la care se raporteaza in poeme, pentru ca nu e neaparat sa te indragostesti ca sa scrii poezii de dragoste, sa te indragostesti la modul asta, real. Eu stiu, sigur ca trebuie sa existe sentiment, o afectiune, dar inca o data, orice om, dar poetul cu deosebire, traieste si o viata interioara, o viata imaginara. Prin aceasta se deosebeste un scriitor de ceilalti oameni. Pentru ca scriitorul mai traieste si in universul sau, intr-o lume imaginara, imaginata, a trairilor lui interioare. Cred ca asta este, El traieste in paralel si in lumea reala si in lumea imaginara, in lumea lui, pe care si-o creeaza el.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Si asta va da o sansa in plus sa fiti mai fericit decat ceilalti oameni sau mai nefericit, cum este capacitatea asta? Avantajoasa din punct de vedere al raportarii la fericire?
Arcadie Suceveanu: Eu consider ca este o fericire, totusi, sa poti sa traiesti si in alte universuri. Si in universuri imaginare, dar si in realitate. Este o aventura a mintii, o aventura a fanteziei si orice carte presupune o asemenea aventura, o evadara din lumea reala si o penetrare in alte universuri, in alte taine, in alte lumi. E o bucurie, o bucurie a cunoasterii in primul rand. Si acum depinde, lucrurile astea iti produc si bucurie si suferinta, bineinteles. Cine spunea, Stendhal mi se pare: “Suferinta gandirii”. Frumos, omul care gandeste este si fericit, dar inhaleaza in el si o doza mai mare de suferinta prntru ca intelege mai profund drama si tragismul fiintei umane. O fiinta fara constiinta poate fi mai fericita, este mai fericita. Prin ce se deosebeste omul de animale, de fratii nostri patrupezi? Prin faptul ca cineva spunea ca animele nu stiu sa se uite la stele, adica nu au constiinta, nu stiu sa traiasca in alte universuri, in alte lumi. Omul are constiinta propriiei lui limite, constiinta imuabilitatii timpului si a limitei spatiului si prin aceasta sigur ca este o fiinta tragica.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Nu va simtiti singur adesea? Se spune ca oamenii care gandesc mai mult decat ceilalti, de fapt din motivul asta sufera, pentru ca sunt insingurati…
Arcadie Suceveanu: Asa este si eu sufar foarte mult pentru faptul ca sunt condamnat, in virtutea functiei pe care o detin de mai multa vreme, sa ma ma aflu mai mult extra masa de scris. Mi-ar placea si as prefera sa am mai mult timp pentru masa de scris, unde exista de toate, dupa cum spuneam. Exista si suferinta, si izolare, ori mie imi place sa fiu singur si izolat. Solitudinea imi place, solitudinea care produce gandire si creatie, solitudinea poetica. Eu acolo ma simt cu adevarat fericit, la masa de scris. Nu stiu, din fericire, din nefericire, acum ma aflu tot mai putin timp la masa de scris, dar ma consolez cu gandul ca ma voi retrage totalmente din toate activitatile mele si ma voi putea concentra mai mult asupra scrisului si atunci voi fi cu adevarat singur, singur, singur, ca-n poezia lui Bacovia.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Spuneti-ne cum a fost prima iubire si daca e importanta in viata unui barbat cea dintai iubire…
Arcadie Suceveanu: Este, este si nu sunt vorbe, chiar este adevarat ca prima iubire te marcheaza pentru totdeauna si te marcheaza profund. De-abia atunci simti vibrand in tine si descoperi acest miracol, intreaga plasma fiintala vibreza in tine cand descoperi acest miracol al dragostei, al atractiei catre o femeie si acest sentiment te marcheaza pentru totdeauna. Bineinteles ca mi-amintesc cu multa dragoste si duiosie. Eram elev in clasa a IX, a X-a, la scoala medie din Carapciu, Bucovina, satul poetului Levitchi, care apoi mi-a fost si profesor si mentor. Aveam 16, 17 ani cand m-am indragostit de o fata, Rodica o chema. Pentru ca eu veneam din satul vecin la Carapciu si traiam la internat, dar aveam bicicleta dupa mine si Rodica era din satul Ropcea, alt sat vecin, o mai duceam acasa cu bicicleta cateodata. Bineinteles ca erau momente foarte frumoase si curate intre noi: cand o duceam, cand ma intorceam din satul ei…
Si apoi, sigur ca au mai existat si alte indragostiri, la Universitatea din Cernauti erau si fete ucraineence, foarte duioase, foarte sentimentale ucraineencele…..si credule…
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Si profitati de credulitatea lor?
Arcadie Suceveanu: Nu, pe atunci inca nu invatasem sa profit…
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Cand ati invatat?
Arcadie Suceveanu: Ei bine, am zis eu asa, dar nu am invatat niciodata…
Poate e mai bine uneori sa tai intr-adevar la o varsta mai tanara, daca relatia nu merge si nu merge. Si daca exista si tradari si neintelegeri, probabil ca este mai bine sa tai si sa reinnozi altceva. Decat sa te chinui si sa ajungi la o varsta in care nu se mai poate face nimic.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Dar o indragosteala mare, mare, una esentiala cand a venit? O iubire dincolo de care s-a schimbat totul?
Arcadie Suceveanu: Una esentiala a venit tot in anii studentiei cand m-am indragostit de actuala mea sotie, Lucica, cu care am ramas toata viata. Iata ca si la aceasta varsta exista, sa stiti, afectiune si exista sentiment. Cand eram tanar auzeam acasta fraza: “Sa stiti ca omul nu imbatraneste”. Acum, si eu, pe masura ce inaintez in varsta, nu zic ca sunt batran, insa cu cat inaintez in varsta ma conving ca sufletul omului, sentimentele lui nu imbatranesc niciodata. Sa stiti si voi, care sunteti mult mai tinere decat mine, ca sufletul omului nu imbatraneste. Lucrul asta e foarte adevarat. Bine, imbatraneste fibra, celula, materia, carnea…
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Si cum ati reusit sa rezistati impreuna, cum ati facut ca iubirea asta sa reziste o viata, cand vedeti ca in jurul nostru toate iubirile trec prin tot felul de greutati: se destrama, sunt divorturi cu rasunet. Cum ati pastrat o iubire o viata intreaga?
Arcadie Suceveanu: Acum nu mai deschidem toate parantezele. Desigur ca intr-o viata de om, intr-un cuplu exista si momente fericite si momente inaltatoare, exista si momente de scadere si de cadere in altceva. Exista de toate, dar pentru a mentine un cuplu conjugal e nevoie de multa rabdare si intelepciune. Trebuie sa stii cand sa cedezi, cand sa faci anumite compromisuri. Daca e nevoie, trebuie sa iti infrangi si caracterul sau sa ti-l remodelezi pe ici, pe colo, pentru ca altfel se impotmoleste totul. Viata este grea, realitatea este dura, de aceea nici nu poti sa mentii acest sentiment doar in forma si formula lui imaculata. Si, inca o data, in viata exista destule… Trebuie rabdare si intelepciune…
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Si iertare? Ce facem, de exemplu, cu tradarile cu gandul, cu fapta? Apar intr-o viata de om…Ce facem, cum trecem peste ele?
