Bianca Mărgean: Sunt foarte fericită acum…

de
soprana Bianca Margean

Finalul de an 2017 ne va da ocazia să o vedem și revedem în Boema, în Aida, în Don Giovanni, iar în noiembrie a cântat în China, alături de tenorul Mario Zang, un concert de arii și duete… Abia a împlinit 30 de ani, a fost mireasă la sfârșit de septembrie, iar toate porțile fericirii și ale marelor teatre îi sunt deschise în față. Soprana Bianca Mărgean are o incredibilă poveste de viață și de curaj și o voce fără seamăn.

Bianca Mărgean poartă o rochie de mireasă Aryanna Karen

Fotografii de Paul Buciuta

 

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Aţi avut multe roluri principale, roluri grele, în ultima vreme. Cum vă simţiţi, din perspectiva carierei?

BIANCA MĂRGEAN: Mă simt pe val, acesta e cuvântul, mă simt foarte apreciată. Și îmi place foarte mult ceea ce fac, de aceea, nimic din ceea ce am făcut nu mi s-a părut greu. Nu știu dacă pare o lipsă de modestie să spun asta, dar adevărul este că tot ceea ce fac fac cu atâta dăruire și cu plăcere, încât nu mi se mai pare dificil. Am și un respect extraordinar pentru doamna Beatrice Rancea şi orice m-ar pune să joc în viaţa asta, oricât de greu ar fi, eu tot aş face-o cu mare drag.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ați fost și la Iași, practic acolo ați avut primele roluri…

BIANCA MĂRGEAN: Da, după o perioadă în care, oricât mi-aș fi dorit, nu primeam niciun rol…

Marea Dragoste/ revistatango.ro: De ce?!

BIANCA MĂRGEAN: Avusesem, înainte să ajung la Iași, aproape 110 kilograme. Nu voia nimeni să colaboreze cu mine, fiincă nu le plăcea cum arăt. Pur și simplu nu puteam trece de niciun casting, oricât de bine aș fi cântat.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Trăim, într-adevăr, vremuri în care opera modernă pune mare acces pe înfățișarea artiștilor.

BIANCA MĂRGEAN: Cu siguranţă nu aş fi putut să fac rolurile pe care le-am făcut, dacă aș fi rămas la greutatea aceea.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Dar de cântat tot ați fi cântat, acesta v-a fost drumul, dintotdeauna, nu?

BIANCA MĂRGEAN: Eu provin chiar dintr-o familie de muzicieni, bunicul meu a fost dirijorul ansamblului Ciocârlia, tatăl meu este saxofonist, mama mea a terminat Liceul de muzică la harpă, iar bunica mea a fost pianistă. Am crescut înconjurată de muzică, iar eu, tot timpul, am cântat. Și părinţii mei şi-au dat seama că nu există altă variantă decât să studiez ceea ce îmi plăcea cel mai mult. Doar că eu preferam muzica ușoară, cum fac mai toate fetele, însă pentru că la liceul de muzică nu există secţie de muzică uşoară, am avut de ales între canto popular şi canto clasic. Și am ales canto clasic, şi aşa am descoperit că acesta îmi va fi drumul. Prima mea profesoară de canto mi-a zis: “Fetiţo, tu o să aduci saci de bani acasă!”. Exact așa s-a exprimat. Dar eu n-am crezut-o, mai ales că nici nu mi-a plăcut de la început, însă cu timpul am descoperit pasiunea și genul acesta de canto a ajuns să îmi placă extraordinar de tare, enorm…

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Deci lucrurile au fost simple, de la început. Ați terminat liceul, ați intrat la Facultate…

BIANCA MĂRGEAN: Am terminat la București liceul de muzică, Dinu Lipatti, am intrat la Conservator direct, ca premiantă la Olimpiada Națională de Canto – a fost chiar primul an în care s-a intrat la Conservator fără admitere pentru premianții de la Olimpiadă – , am ajuns la clasa doamna Slătinaru, iar apoi… n-a mai fost așa de simplu.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: După absolvire?

BIANCA MĂRGEAN: Nu, mă refer chiar în facultate. La un moment dat, m-am oprit. Decisesem să renunț și am abandonat pentru un an, de fapt, credeam că am abandonat de tot.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ce v-a determinat atunci să renunţaţi, totuși, ce s-a întâmplat, ca un asemenea talent să dea înapoi?

BIANCA MĂRGEAN: Nu ştiu exact… Cred că mi se părea că nu sunt suficient de bună. Tot timpul mi se părea că se poate mai mult, mai bine, iar eu, nereuşind în ceea ce îmi doream, îjunsesem să cred că poate nu acesta este drumul meu.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Eraţi, totuşi, foarte la început, abia începeaţi studiile, ați fi avut nevoie de cineva care să vă susțină, să vă încurajeze!

BIANCA MĂRGEAN: Probabil că mama mea, dar ea este foarte critică, foarte critică! Întotdeauna când cântam şi se întâmpla să nu fiu în cea mai bună formă, nu era genul de om care să spună: nu-i nimic, mama, dar, uite, acolo a fost ok. Ea spunea: ştii foarte bine ce ai greşit, ştii că mai trebuie mult! Și simţeam că nu am nicio susţinere şi că eu nu am puterea să merg mai departe.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Deci, într-un fel, poate fi un dezavantaj şi să creşti într-o familie de muzicieni

BIANCA MĂRGEAN: Da, pentru mine a fost un mare dezavantaj. Și, în continuare, mama mea este cel mai mare critic al meu, îi bate pe toţi!

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Cu siguranță vă vrea binele.

BIANCA MĂRGEAN: Da, așa este…

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Și totuși ce v-a întors din drumul renunțării, ce v-a făcut să reveniți la muzică?

BIANCA MĂRGEAN: După acest an în care nu am cântat absolut deloc, într-o zi am simțit nevoia să mă duc la Conservator şi să cânt … Am stat acolo și am cântat, am studiat, îndelung, și mi-am dat seama atunci, acolo, că mi-a fost foarte dor de mine, foarte dor de vocea mea… Am sunat-o pe doamna Slătinaru – pe care nu o mai sunasem de un an – şi dumneaei mi-a spus, aproape plângând, că ar fi un mare păcat ca România să piardă o voce ca a mea. Atunci am reluat studiul. Am repetat anul doi, dar am terminat cu bine Conservatorul şi apoi am ajuns la master, la doamna Eleonora Enăchescu.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Și în continuare, după ce ați terminat masterul, cum s-au aşezat lucrurile?

BIANCA MĂRGEAN: Am terminat masterul, dar… Nu s-a întâmplat absolut nimic. Nu aveam niciun angajament, nu îmi găseam loc nicăieri. Și odată m-am dus la un master class la Sibiu, pentru că aveam o mătuşa acolo și puteam să stau la ea, și a fost aşa, ca o ultima încercare, să văd dacă aş putea să mai învăţ ceva. Iar acolo am întâlnit oamenii care au fost îngerii mei păzitori şi în continuare sunt şi astăzi: pe Liora Maurer, corepetitor la Metropolitan Opera, pe Ludfi Ardner, dirijor şi profesor şi pe Ira Stif, care a făcut foarte multe parodii şi în continuare transmite spectacolele de opera de la Metropolitan, vorbeşte despre ele la radio. Veniseră în România prin Classic for Pleasure – cred că se numea, un festival care este şi acum, mi se pare, la Sibiu, veniseră prin intermediul lui Laurenţiu Dascu. M-au întrebat unde cânt, iar eu le-am spus că nicăieri. Asta se întâmpla în 2013. Şi au făcut nişte ochi foarte mari şi au spus : tu, dacă trăiai în America, sigur cântai acum, nu exista aşa ceva, cum se poate să nu cânţi nicăieri?! Şi imediat m-au trimis la un concurs de canto în Italia, am câştigat acolo premiul doi, apoi m-au chemat în America să studiez cu ei, iar totul s-a întâmplat extrem de repede. Pe mine, pe care nu mă ajutase nimeni până atunci m-au ajutat enorm nişte oameni care practic erau niște străini, doar pentru că m-au auzit, s-au îndrăgostit, efectiv, de mine, și ei au plătit tot, căci eu nu îmi permiteam absolut nimic la momentul acela, nu aveam nici un serviciu, nimic, n-aș fi putut să mă duc nicăieri! Dar ei s-au ocupat de toate, ei m-au trimis la concurs, au făcut nenumărate ore cu mine şi, în continuare, când au timp, fac ore cu mine pe skype. Sunt nişte oameni extraordinari!

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Cum aţi privit norocul ăsta, şansa asta?

BIANCA MĂRGEAN: Mie abia întâmplarea asta mi-a certificat clar că acesta e drumul meu în viață. Atunci mi-am dat seama că, oricât de ocolit ar fi fost drumul, m-a condus în același punct.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Și apoi s-au așezat toate, și aici în țară?

BIANCA MĂRGEAN: După aceea a urmat iarăşi o perioadă în care, deşi lucram cu ei, şi făceam tot ce se putea, în România nu se întâmpla nimic legat de cariera mea. Mergeam la castinguri, la audiții, câștigam premii la concursuri, am câștigat și concursul Hariclea Darclée, dar roluri tot nu primeam. Iar în noiembrie 2015, mama mea, uitându-se pe net, a văzut că există o audiţie la Iaşi. Deja mă operasem și începusem să slăbesc…

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Deci v-ați operat? Îndrăznesc să vă întreb dacă n-a fost, totuși, o operație scumpă…

BIANCA MĂRGEAN: Şi acesta a fost, iarăşi, un noroc fantastic. Operaţia a fost făcută de un om care ştia problema mea, știa că nu mă angajează nimeni şi că nimeni nu doreşte să colaboreze cu mine din cauza greutăţii mele. Un om bun. Doctorul Octavian Dumitru Unc m-a chemat la Constanţa şi m-a operat gratuit. Doar mi-a pus și condiţia să îl invit la Scala peste 20 de ani! Și mi-a spus că nu a ales perioada asta pentru că n-ar avea încredere în mine și n-aș ajunge mai repede la Scala, ci pentru că el știe că va trăi mult și atunci va avea mai mult timp. Am întâlnit nişte oameni chiar extraordinari!

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Cineva, acolo sus, chiar vă iubește!

BIANCA MĂRGEAN: Şi eu gândesc la fel…

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Cum v-aţi simţit după operaţie, aţi putut să cântaţi imediat după aceea?

BIANCA MĂRGEAN: Eu nu am avut absolut nici o problema, pentru că nu mi-am făcut micşorare de stomac, ceea ce mi-a făcut doctorul este o altă operaţie, un fel de bypass intestinal şi nu am slăbit atât de repede. Slăbind treptat, corpul a avut timp să se obişnuiască cu greutatea, să se adapteze. Iar operația nu e foarte grea, ba chiar este reversibilă, m-am simțit bine chiar imediat după aceea.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Când ați făcut-o?

BIANCA MĂRGEAN: În martie s-a întâmplat operaţia, iar în noiembrie am ajuns la audiţie în Iaşi. Cchiar mă gândeam pe drum, în avion, că dacă tot am slăbit şi dacă nu voi lua această audiţie, o să mă fac însoţitoare de zbor, stewardesă. Eram din nou hotărâtă ca, dacă nu o să iau audiția, să mă reprofilez.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Dar n-a fost nevoie…

BIANCA MĂRGEAN: M-am dus la Iaşi şi m-au angajat exact în ziua aia!

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Cum a fost proba, vă amintiţi ?

BIANCA MĂRGEAN: Eu iniţial am cântat Tosca, dar ei mi-au dat Turandot – dacă vă vine să credeţi, eu care nu cântasem niciodată pe scenă Turandot! Nu am avut niciodată prejudecăţile astea că trebuie să începi cu Mozart, sau că trebuie să ai o anumită vârstă ca să faci un anumit rol, eu dacă pot să îl cânt, îl cânt! Şi am cântat aria şi ei au spus că sunt potrivită pentru principesa Turandot… Am dat audiţie şi pentru Tosca, apoi am aşteptat vreo 4-5 ore după care a venit doamna Rancea să semnez contractul şi să mă mut la Iaşi. Şi peste câteva zile eram deja mutată la Iaşi.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ați câștigat apoi castingul pentru Bal mascat, aici, la București. A fost debut?

BIANCA MĂRGEAN: Da, a fost debut, mai făcusem doar două spectacole la Iaşi de Boema, atât, deci Bal mascat a fost al treilea în toată viaţă mea.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Şi ce succes a fost! Apoi ați jucat și aici în Boema, în Don Giovanni…

BIANCA MĂRGEAN: Chiar acum, în octombrie, am Boema pe 7 octombrie, pe 14 octombrie urmează Don Giovanni, iar pe 27 debutez în Aida.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Cum au mers lucrurile în paralel, în viața personală? Tocmai v-ați cununat, ați fost o mireasă superbă… Soțul este tot din domeniul muzical?

BIANCA MĂRGEAN: Nu pot să mă laud și să spun că am vreun soţ doctor docent, deși oamenii în meseria noastră, în general, îşi aleg pe cineva din aceeași branșă. Dar eu pot să mă laud că am un om extraordinar lângă mine. Soțul meu este şofer de taxi și este un om pe care pot să mă sprijin oricând am nevoie şi care mă iubeşte ca pe ochii lui din cap. Nu există să am nevoie de ceva vreodată şi să nu fie acolo! Suntem împreună de şapte ani, el m-a ţinut în Conservator, el îmi dădea 15 lei pe zi, ca să am la facultate, el este omul care chiar m-a susţinut din toate punctele de vedere, e un om extraordinar de bun.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Cum v-ați dat seama că el este, cum aţi ştiut că asta e povestea de dragoste pentru totdeauna?

BIANCA MĂRGEAN: Nu am ştiut, în nici un caz nu am ştiut… Ba chiar am avut multe momente, din cauza prejudecăţilor oamenilor, pentru că oamenii sunt foarte răi, în care ajunsesem să cred că poate nu este omul care trebuie să fie lângă mine. Mă gândeam că eu sunt cineva şi că lumea o să mă judece. Însă pe oamenii ăştia care mă judecau pe mine îi vedeam cum vorbesc și cum se poartă ei cu soţii lor sau cu soțiile lor. Și nu există termen de comparaţie. Mi-am dat seama că eu nu am nevoie de aşa ceva, de aparențe… Eu am nevoie, în primul rând, de un om, lângă mine, pentru că nu stăm să citim poezii noaptea, eu am nevoie de un om pe care să mă bazez, pe care să îl ştiu eu acolo când am nevoie! Oricum, există un snobism fantastic în lumea asta, dar eu am nevoie de linişte când ajung acasă, eu acasă vreau să mă eliberez de toată falsitatea asta care există la cote maxime. Iar noi doi, împreună, putem să creştem, împreună putem să facem lucruri multe.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Cum v-aţi readaptat la frumuseţe, la noua siluetă? Cum e viaţa acum?

BIANCA MĂRGEAN: M-am schimbat total şi percep lumea altfel. Nu neapărat că mă simt mai frumoasă, dar am mai multă încredere în mine, tot ceea ce fac acum vine datorită acestui fapt, că am căpătat foarte multă încredere în mine. În momentul când ieşeam pe scenă, înainte, eram convinsă lumea n-o să mă placă, că o să mă judece, acum am în mine o încredere fantastică. Încă mai merg puțin cocoșată, probabil vine complexul ăsta de când eram grasă, dar încerc să repar. Și sunt mult mai veselă, sunt altfel, mai ales că avem o singură viaţă și chiar nu are rost să fim graşi!

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Şi aveţi mai multă putere de muncă, energie?

BIANCA MĂRGEAN: Înainte respiram mult mai greu, dar de când am slăbit, şi respiraţia este mult mai bună la cântat. Toată lumea crede că dacă eşti gras câţi mai tare, cânţi mai bine, în nici un caz, nu are nici o legătură!

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Cum a fost la nuntă? Au venit colegii, v-au cântat?

BIANCA MĂRGEAN: Nici nu credeam că sunt aşa de iubită, nu credeam că o să vină atâta lume. Au cântat superb, Alin Stoica, Liviu Indricău, Lucian Corchis, chiar nu mă aşteptam să se bucure alături de mine… Și nașii noștri minunați au fost alături de noi, Olga și Florian Suditu. A fost superb!

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Aţi plâns de emoţie?

BIANCA MĂRGEAN: Am plâns! În biserică am plâns, mai ales că biserica unde m-am cununat e biserica în care cânt și eu… Am început să cânt în cor în perioada aceea când nu aveam nici un serviciu, nu aveam nici un ban şi corul bisericii era singura mea sursă de venit, câștigam 250 de lei pe lună. Aşa am stat cred că vreo doi ani… Îmi făcusem şi o rată şi aveam 150 de lei rată, iar cu 100 trăiam.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Când o să cântaţi numai la Scala şi la Metropolitan şi o să câștigați saci de bani, cum vă spunea profesoara, o să râdeți amintindu-vă cum era când trăiaţi cu 100 de lei în România… Ați avut și o rochie foarte frumoasă, v-ați comandat-o?

BIANCA MĂRGEAN: Nu, am cumpărat-o de la o mireasă, care o vindea, chiar îmi era mică atunci când am luat-o, a trebuit să slăbesc ca să pot s-o îmbrac.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: S-a schimbat ceva după ce v-ați căsătorit?

BIANCA MĂRGEAN: Cununia civilă am făcut-o pe 21 septembrie, anul trecut… Nu ştiu dacă neapărat se schimbă ceva, dar parcă te linişteşti, ăsta e cuvântul. Știi că de acum încolo e mai uşor, totul se împarte la doi, nu ştiu ce să spun, e un sentiment de linişte sufletească, de dragoste împlinită. Sunt foarte fericită acum…

  • Credit: PAUL BUCIUTA/ Marea Dragoste
  • Title: soprana Bianca Margean

 

Categorii:
Interviuri

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *