Carmen Voinea-Raducanu: Cand am inteles ca exista iubire si pentru mine, deja n-o mai asteptam sa vina

Carmen Voinea-Raducanu: Am cunoscut-o intr-o seara de iarna, la biroul firmei de productie tv unde lucram, Contera. Ea venise cu fostul ei sot, Stefan Banica Jr, sefii mei ii propusesera sa prezinte un nou format de televiziune, “Duminica in familie”. Imi amintesc ca toti colegii mei s-au imbulzit sa o vada pe viitoarea vedeta a emisiunii, pe nevasta lui Banica. Eu nu. Ca mi-era jena sa ma duc in biroul sefilor, fara nicio treaba, si sa ma holbez la ea. Sigur ca mi-as fi dorit si eu sa o cunosc, dar imi era rusine, nu-s genul care sa dea buzna chiar daca plezneste de curiozitate sau admiratie. Emisiunea a pornit si am cunoscut-o si eu, eram colege doar. Eram insarcinata cu diverse treburi pe langa ea si intr-o zi m-a invitat sa bem o cafea. M-am dus, numai ca ea a intarziat foarte mult si m-am gandit ca nu mai vine. A aparut totusi, si nu oricum, ci de dupa un buchet imens de flori. Nu o sa uit nicicand: erau mov si foarte, foarte multe, un camp intreg. Am ramas muta. Atunci lucram cu ea, nu pentru ea. Ca sa o luam cronologic, intai am lucrat cu ea, apoi ne-am imprietenit si abia dupa aceea am inceput sa lucrez pentru ea.

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Dar ti-ai pastrat si in prezent colaborarea cu televiziunea? Sau lucrezi numai pentru ea? Esti PR Manager, ai o firma? Sau ea are o firma? Explica-mi un pic mai clar…
Carmen Voinea-Raducanu: De ani de zile lucrez doar cu Mihaela, chiar si acum, dupa plecarea ei din tara; lucram strict pe proiectele pe care le are ea cand vine aici, sunt un fel de interfata intre ea si cei care au nevoie de ea. Sa zicem, un fel de asistenta, agent, PR. Sunt si directorul firmei ei, suntem asociate in firma ei de productie tv “Mihaela Radulescu SRL.” Intre timp am cochetat cu presa scrisa.

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Si cum de ai ramas in relatii cu Mihaela atatia ani? Ce calitate a ta, a ei, ce potriveala a voastra v-a facut sa ramaneti impreuna atat de multa vreme?
Carmen Voinea-Raducanu: Eu cred ca meritul ii apartine Mihaelei. Cand spun asta, sigur ca nu-i o nota buna pentru mine, e pentru ea. Mi s-a intamplat de doua ori in toti acesti ani sa ma supar pe ea, ea habar nu are nici azi de ce, si daca in acele momente nu ar fi tinut cu dintii de prietenia dintre noi, eu as fi renuntat, ca-s capoasa in cel mai urat sens al cuvantului. Mihaela este de cursa lunga, un om pentru o viata. Si mi-a spus-o la ultima discutie – sa tot fie vreo 10 ani de-atunci – “ nu stiu ce ai de te tot superi pe mine, eu nu m-am suparat niciodata pe tine, tu esti sora mea, uiti? Surorile, orice-ar fi, raman impreuna pana la capatul vietii. Termina cu prostia asta cu suparatul pe mine, hai inapoi, am nevoie de tine in viata mea.” Asta e Mihaela. Un om la care nicio suparare nu tine etern, iarta mult, inchide ochii la pacatele tale si te iubeste definitiv. Si nu te iubeste pentru ca ai fi nu stiu ce tezaur sclipitor descoperit de ea in pestera de pe insula lui Monte Cristo, te iubeste exact pentru cine esti, bun sau mai putin bun. Eu sigur am invatat asta de la ea si nu m-a ajutat doar in relatia dintre noi, m-a ajutat sa vad raportul dintre oamenii altfel, poate chiar mi-a salvat viata de la mizeria ideilor marginite. Ce ne-a mai facut sa ramanem impreuna? Foarte multe, in primul rand pentru ca eu o iubesc si pentru ca ea ma iubeste. Dupa aceea, modul in care nu trebuie sa-mi spuna ceva ca sa inteleg ce gandeste sau ce simte. Noi nu schimbam vorbe siropoase despre simtaminte, dar stiu daca-i este rau si ea la fel despre mine. Cateodata ma gasesc la linia de demarcatie dintre dezastru si normalitate si, fara sa-i spun nimic, face un gest care ma duce departe de greu. In rest, crede-ma, si eu sunt curioasa de ce e langa mine de-atata amar de vreme, ca nu-s ceva de nemaigasit pe lumea asta. Dar stiu exact de ce-s eu langa ea si de ce imi doresc sa raman acolo pana la sfarsit. E un suflet-pereche, asta daca se poate spune asa ceva intre prieteni.

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Ai invatat multe de la ea? Ce a invatat ea de la tine?
Carmen Voinea-Raducanu: Eu am invatat sa zbor. Concret? Sa-mi doresc si sa muncesc pentru a avea. Am invatat sa apreciez si sa laud oameni care merita, sa plec de langa cei care nu-s de-o simtire cu mine. Am invatat sa nu fiu lasa, sa fug cat mai departe atunci cand sa raman este lipsit de sens, sa risc si sa ma bat pentru mine si cei dragi. Am invatat televiziune: sa montez, sa filmez, sa concep programe. Sa fac presa si cum sa ma port cu presa. Inca invat sa fiu buna, sa fiu generoasa, macar putin inteleapta, sa fiu femeie, sa mananc mereu la micul dejun si mai ales sa fiu om. Si sa rezist durerii, sa depasesc infrangerile zambind. M-a invatat sa cred ca iubirea va veni in viata mea si mi-a mai spus ca trebuie sa gandesc intr-o zi “nu pot sa traiesc fara love” si sa stiu asta pana la capatul vietii.
Ce-a invatat Mihaela de la mine? Sa sparga zidurile cu capul atunci cand are mainile frante si picioarele inerte, cred. Sa-si gaseasca rostul intr-o lume aparent goala. Dar cel mai important, cred ca a invatat de la mine sa doarma singura. Si-mi pare rau, unele lucruri n-ar trebui sa le aflam niciodata (rauvoitorilor le zic ca-i o metafora, Mihaela a inteles ce vreau sa spun).

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Poti sa razi de mine, dar eu nu inteleg… Sa doarma singura?!!! Adica sa ia propriile decizii singura? Sau…
Carmen Voinea-Raducanu: Mihaela nu intelegea cum pot trai singura, imi spunea ca ea ar muri sa fie singura, ca mine. Azi e singura la Monaco, (e adevarat, cu copilul ei), dar traieste o relatie la distanta. Deci, doarme singura…

Mihaela si-a scris singura fiecare virgula din carte, nu eu, nu mama ei, jur pe Dumnezeu!

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Trebuie sa te intreb si asta, desi eu stiu raspunsul… Cu cat au succes mai mare cartile Mihaelei, cu atat mai dese sunt acuzatiile rauvoitorilor, necredinciosilor – spune-le cum vrei- care sustin ca nu si le putea scrie singura. Iar intre acuzatiile astea absurde am auzit din cand in cand si banuiala ca ai fi tu aceea care-i scrie Mihaelei textele… Hai sa lamurim asta o data pentru totdeauna…
Carmen Voinea-Raducanu: E un lucru care ma ucide de ani de zile si pentru care tot ani de zile nu am scris, desi muream sa o fac, ca sa nu mai aud asta. Iti dai seama cat de rau ma simteam si eu si Mihaela? Uneori mi-era teama ca asta va  lasa un fel de perdea intre noi, ma gandeam sa nu creada vreodata ca eu am lansat astfel de zvonuri, desi stie ca nu as face asa ceva niciodata. Mie tot imi era frica, nu stiam ce sa-i zic in fata unor astfel de rautati. Mihaela si-a scris singura fiecare virgula din carte, nu eu, nu mama ei, jur pe Dumnezeu! Si-un om ca mine nu jura aiurea. Si scriem diferit! Ea radea la un moment dat si-mi spunea:”Cita, pune mana si scrie, ca poate doar asa vor intelege ca nu tu mi-ai scris cartea.”… Asta e ca aceea cu producatorul care-i soptea in casca Mihaelei ce sa zica in emisiuni. Lucru imposibil, crede-ma. Cu Mihaela. Pentru ca are vorbele la ea, are creier din belsug si este prea bine pregatita pentru munca de televiziune. Asa si cu scrisul, are tot ce-i trebuie ca sa o faca singura. Tu stii ca-i asa, orice ar zice lumea.

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Cum te-ai repliat dupa acel an? Cristian Lupsa scria ca atunci Mihaela a devenit familia ta… De ce crezi ca a facut asta? De fapt, chiar s-a intamplat asta?
Carmen Voinea-Raducanu: Da, exact asta s-a intamplat. Mihaela m-a tinut de mana si mi-a dat curaj sa merg mai departe. Probabil ca in sufletul ei se intreba cum de mai pot, dar eu nu am simtit nimic in afara de increderea ei in forta mea de-a merge inainte. A fost langa mine, si cand am cazut m-a ridicat. A avut o rabdare infinita cu sufletul meu ratacit, cu durerile mele nestrigate. De ce a facut asta? Simplu, pentru ca e un om bun si pentru ca stia ca am nevoie de un echilibru. Ea a fost echilibrul meu. Nu vreau sa nedreptatesc pe nimeni, Mihaela nu a fost singura mea prietena. Dar a fost cea mai aproape de mine si cea care nu a obosit nicio clipa. Nu s-a indepartat cand era fericita, nu m-a alungat cand am fost rea. Si nu s-a lepadat de mine cand am devenit inutila. De ce n-ai crede ca a fost asa, ca familia ei a devenit si o familie pentru mine? De ce te miri? Pare o poveste? Nu e, e o parte din viata mea. Iar Mihaela, cea atat de expusa judecatii publice, crede-ma, e o necunoscuta pentru foarte multi oameni. Pe mine nu a venit mai nimeni sa ma intrebe cum e Mihaela, daca tot ce se zice despre ea nu e cumva minciuna. Mai ales ca am lucrat si lucram impreuna, mai ales ca stiu cine e si profesional. Iar dintre cei putini care au facut-o, si mai putini m-au crezut. “Eh, o iubesti tu pe Mihaela, de aia zici asa.” Sigur ca o iubesc, dar care e legatura? Faptele ei m-au facut sa o iubesc, felul in care am vazut-o zi de zi, ani in sir, consecventa in a fi langa un om care avea nevoie disperata de ea. Atunci nu aparuse inca Ayan, eu eram copilul ei. Din pacate, cand iubim un om, il iubim si “pentru ca”, atat de egoista e dragostea noastra. Iar eu stiu cate a facut Mihaela pentru mine. Mihaela este cea pe care ti-am descris-o. Iar ca sa ti-o descriu profesional, mai stii ce spunea Ionel Teodoreanu in Lorelei? Mihaela e ca “o minge de sare lucrata in ocne. Cine nu cunoaste truda si setea inchise intr-un bulgare de sare sa stea la o parte.”
Poate ca o sa o doara ca am dezgolit-o in fata cititorilor tai. Stii de ce? Pentru ca stie ca anumite lucruri sunt inutile, natura umana este… asa cum este, si ea o cunoaste prea bine, dureros de bine.

E complexa treaba asta cu dragostea la peste 40 de ani.  Dar pana la proba contrarie, si pana la sfarsitul iubirii, merita incercat, ce se poate intampla?

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Dupa multi ani de singuratate, in care te-am intalnit eu si te-am cunoscut, asa, frumoasa, blonda- un pic trista, chiar daca foarte vesela – aud ca te-ai recasatorit. Ti-ai schimbat si numele… Cum l-ai cunoscut pe sotul tau de acum? De fapt, a mai fost un sot inainte?