fbpx

Catalin Maruta: Probabil copilul meu va face din mine tot ce vrea

de

Catalin Maruta, vedeta ProTV cu audienta intimidanta, a fost capabil sa-si urmareasca visul cu insistenta, sa nu-l scape din ochi. Sfidand miturile, Maruta a izbutit magistral sa-si implineasca si iubirea, si profesia, deopotriva. Singur la parinti, tenace, ghidat de intuitie si imaginatie, a ajuns in topul personalitatilor TV si in pragul unei ipostaze duioase: va fi tata la iarna. Apoi isi doreste mai multi copii, pentru a compensa melancolia prunciei, cand a vrut frati si nu i-a capatat.

Marea Dragoste / Tango: Cu ce te indeletniceai in copilarie, cu ce fapte, cu ce visuri?
Catalin Maruta: Uitandu-ma la ce se intampla azi cu pustii astia, imi dau seama ca am avut o copilarie foarte ferici­ta. Primele mele vacante tin minte ca le petreceam la bunicii din partea mamei, unde faceam aproape toate nebuniile pe care le faceau copiii atunci, ma cataram in pomi, mergeam la pescuit, jucam fotbal pe maidan… Plus ca, acum vreo 25 de ani (eu acum avand 32), daca ieseam in fata blocului, jucam Frunza, Sotron, Verde-Stop, jocuri de-astea, adica nu stateam degeaba afara, alergam, jucam De-a v-ati ascunselea, Tara, tara, vrem ostasi, alea erau jocuri adevarate. Spre deosebire de toti copiii astia din ziua de azi, care abia asteapta sa se duca la mall sa-si cumpere ultimele parole de la nu stiu ce jocuri pe calculator.
Marea Dragoste / Tango: Nici nu mai sunt copii pe langa blocuri, ai observat? Tu ti-ai mai lasa copilul in ziua de azi sa se joace in fata blocului?
C. M.: Si asta e adevarat, cred ca n-as mai avea curajul sa-mi las copilul sa se joace langa bloc, la cate auzi in ultima vreme… Si nici nu mai sunt locuri de joaca in cartiere. Pe vremuri, stiu ca la noi, la Tg. Jiu, erau mesele alea de ping-pong intre blocuri, erau mese de beton. Sau erau terenuri de fotbal, de tenis, aveam unde sa ne jucam.
Marea Dragoste / Tango: Apropo, ai facut vreun sport, ma refer la sportul la un club, adica supravegheat?
C. M.: M-am apucat de foarte multe sporturi cand eram mic, dar nu m-am tinut de niciunul foarte mult. Le-am incercat asa, pe toate… De exemplu, am facut karting mult timp, si eram foarte bun, imi placea, numai ca parintilor mei le era teama sa nu fac vreun accident, fiindca avusesem o tentativa, sa zic asa, odata era cat p-aci sa ma accidentez grav si de-atunci nu m-au mai lasat, de frica. Dar eram bun la karting, mergeam la concursuri, ajunsesem la faza nationala… imi placea foarte tare. In rest, ce sa zic, mi-aduc aminte de ceva foarte interesant: cand eram la scoala, jucam handbal cu fetele, eram singurul baiat din clasa care juca handbal cu fetele. Si cand erau meciuri de fotbal pe terenul scolii si se strangea toata lumea acolo, eu eram foarte revoltat ca nu voiau sa ma bage in echipa, ca daca nu ma antrenam niciodata cu baietii, ziceau „pai cum sa te bagam pe tine in echipa?!“. In fine, pana la urma, prindeam rol de portar, tin minte ca aveam niste manusi din alea ca de sudor, asa erau, si o tinuta de fotbal foarte ciudata, cu pantaloni scurti… foarte lungi, cu tricou foarte lung, mi le cumparasem de la Valcea, ca fusesem intr-o excursie. Aveam genunchiere facute din buret si cotiere la fel, aratam ca un super-portar, dar intotdeauna, dupa prima repriza, eram schimbat, fiindca daca ramaneam pana la final, pierdea echipa. Ma durea sufletul ca, atunci cand erau meciurile astea, eu nu jucam, fiindca acolo se strangea toata scoala si veneau inclusiv toate fetele si stateau pe margine si…
Marea Dragoste / Tango: Aha, iti placeau fetele, deja. Chiar voiam sa te intreb de ce jucai tu handbal cu fetele…
C. M.: Da, pai cele mai multe glume de care avea parte mama mea erau ca „fiu-tau n-o sa ajunga nici la 18 ani fara sa
se-nsoare, sa vezi tu… Sau o sa vina vreuna acasa insarcinata, sa-ti bata la usa…“. Fiindca vecinii si colegii de serviciu ai maica-mii ma vedeau prin fata blocului si eu intotdeauna eram cu colegele, cu fetele…
Marea Dragoste / Tango: Deci nu erai genul baietos…
C. M.: Ba da, eram genul baietos… dar numai pana aparea un grup de fete!
Marea Dragoste / Tango: Si cand te-ai indragostit tu de o fata, pentru prima oara?
C. M.: Pai… prin clasa a doua, atunci am simtit prima emotie, chiar daca era un sentiment copilaresc. O chema Oana pe fetita, Oana Anghel, ma bateam cu un coleg de clasa, care sa stea cu ea in banca. Si intr-o zi ne-a trimis cu clasa la teatru si a fost prima data cand mergeam doi cate doi de mana, aliniati, iar eu fiind cu ea in banca, trebuia sa ne tinem de mana, sa traversam strada, mi-aduc aminte cu mare placere de povestile de genul asta… Dupa aia, pe masura ce am crescut, am tot avut idile firesti cu fetele. Terminasem clasa a opta cand am inceput sa inteleg ce inseamna o iubita adevarata, era o fata mult mai mare decat mine. Varul ei mi-a spus: „Si vara-mii ii place de tine si ar fi bine ca in seara asta sa te opresti langa ea si sa-i ceri prietenia!“ – ca eram in sat la bunica-mea, in vacanta de vara, ne duceam la un bal, numai ca nu intelegeam eu ce inseamna asta cu cerutul prieteniei. Zice: „Adica s-o intrebi daca vrea sa fie prietena ta“. „Si-atunci ce-o sa zica?“. „Pai ea o sa spuna da“. „Pai si asta ce inseamna?“. „Pai inseamna ca ai s-o poti pupa!“. Asa a fost, tin minte si-acum ce emotii am putut sa am! Era intuneric, ne-am asezat pe un podet din ala, cum sunt la tara, si am intrebat-o: „Vrei sa fii prietena mea?“. Si raspunsul ei a fost in franceza: „Oui…“. M-a luat prin surprindere, dar pentru mine, „oui“-ul asta a fost garantia ca putem sa ne pupam! Ceea ce am si facut. A fost foarte frumos. Mi-aduc aminte ca saraca bunica-mea, Dumnezeu s-o ierte – bunica din partea mamei – in fiecare seara venea disperata acasa la fata respectiva,  acolo unde pierdeam eu vremea vesnic, si se ruga de mine sa mai vin acasa, ca s-a facut tarziu si intuneric… A fost doar o iubire de-o vara, cum se intampla la varsta aia, dupa care au urmat iubirile din liceu, din facultate…
Marea Dragoste / Tango: Si cum te-ai decis sa mergi la Facultatea de Drept, te-a influentat profesia tatalui tau?
C. M.: Taica-meu era judecator, acum a iesit la pensie, dar pe vremea cand profesa, imi placea foarte mult ce facea, ma du­ceam des la el la serviciu si ma uitam ceasuri intregi la ce se intampla acolo, in sala de judecata. Si pentru ca imi placea si istoria, m-am hotarat sa dau la Drept. Numai ca supararea, indignarea lui tai­ca-meu a fost ca nu m-am dus la facultatea de stat, ca eu am dat admitere la facultate la Titulescu, am luat examenul si dupa aia am plecat la mare. Si taica-meu, pentru faptul ca nici macar n-am vrut sa incerc sa dau la stat – atunci inca mai erau prejudecatile alea cum ca numai fa­cultatea de stat e buna de ceva – mi-a zis clar: „Sa nu te astepti ca-n astia patru ani sa trec pe la tine pe la facultate!“. In gandul meu, „cu atat mai bine“! Si tin minte ca-n primii ani de studentie, mai ales in primele doua luni, nici nu stiam unde-i facultatea, pentru ca era in ’96 si erau alegeri. Si-atunci, eu impreuna cu cel mai bun prieten al meu, Codita, am inceput sa impartim pliante electorale prin Bucuresti, ca sa castigam bani. Eram oamenii-sandwich, aveam pe fata un banner si pe spate un alt banner, stii? Si umblam asa, prin oras, si imparteam pliante. Si pentru ca eram foarte seriosi si ne verificau, ne dadeau sa impartim pliante pana la 10 seara. Asa am invatat Bucurestiul, in primele doua luni il stiam pe dinafara.
Marea Dragoste / Tango: Dar pana la urma ai terminat Dreptul cu bine…
C. M.: Da, sigur, am absolvit Dreptul si mi-am dat si definitivatul, asa ca am fost capabil sa vin in fata tatalui meu si sa-i spun ca sunt avocat cu drept deplin de practica. Nu mi-a fost usor sa-mi urmez si scoala, si munca, dar din fericire sunt o fire ambitioasa si am reusit.
Marea Dragoste / Tango: Revenind la pliante, castigai bine din asta?
C. M.: Castigam foarte bine pentru un student, asta de fapt a fost ambitia mea, fiindca ai mei zisesera „ma, baiatule, cata vreme esti la facultate, noi trebuie sa avem grija de tine, dupa aia, e treaba ta“. Doar ca pe mine chestia asta m-a ambi­tio­nat si-am vrut sa-mi castig singur banii. Voiam sa fiu eu pe picioarele mele. Si castigam bine. Doar ca nu apucam sa merg la cursuri. Odata, eu si prietenul meu Codita ne-am dus la un moment dat pe la Tg. Jiu, acasa. Si ne-au intrebat pa­rintii despre facultate – tatal lui era po­litist, avea si el cunostinte pe la Drept – ne-au intrebat ce materii avem, ce profesori, cum ii cheama… Si atunci a fost pri­mul soc, ca noi nu stiam cum ii cheama pe profesori. Noi nici nu stiam unde-i fa­cultatea… Si ca sa scap, am inceput sa inventez nume de colegi pe care ii avu­sesem in scoala generala. Taica-meu mi-a zis: „Ma, speram totusi sa fie o facultate serioasa, dar nu cunosc niciun profesor din astia…“.
Marea Dragoste / Tango: Stateai la camin?
C. M.: Da, stateam la camin in perioada aia, era o viata destul de grea, dar si interesanta, ca trebuia sa-ti gatesti singur… Plus ca stateam de fapt la un ca­min de nefamilisti, il alesesem pentru ca era mai aproape de facultate, iar acolo era dezordine multa, era un camin mai nein­grijit. Nu stiu, eu sunt si cam meticulos in privinta asta, cateodata sunt chiar exagerat, si nevasta-mea imi spune ca exagerez cu chestiile astea. La mine-n casa gasesti de exemplu tricourile asezate strict pe modele si culori, aici cu guler, aici fara guler, aici cu buzunare, aici cu ancheor, aici rosii, aici albastre…
Marea Dragoste / Tango: Vai, esti groaznic, de obicei rolurile sunt exact invers…
C. M.: Stiu, dar eu asa am fost invatat, asta mi se trage de la maica-mea, ca eu cand veneam de la scoala, aveam obiceiul prost sa-mi arunc hainele peste tot si eram dezordonat, dar venea maica-mea dupa mine si, de cate ori gasea lucrurile in alta parte decat la locul lor, luam doua palme, asa ca m-am invatat.
Marea Dragoste / Tango: Cred ca-i multumeste Andra mamei tale, in ziua de azi… Si ce-ai facut mai departe, in timpul studentiei?
C. M.: M-am angajat la radio, la Europa Nova, ca eu in camin aveam un radio vechi, care prindea un singur post, Europa Nova. Si am auzit un anunt intr-o seara, ca fac angajari la radio. Mi-am fa­cut rost de-un sacou din camin, de la un alt coleg din Brasov, un tip Andrei, mi-aduc aminte ca era si cam mare de mine sacoul ala, si m-am prezentat la radio, sa ma angajez. Numai ca aia aveau un post pe marketing de fapt, eu nu intelesesem asta, cred ca nu auzisem anuntul de la inceput. Zic: „Si n-aveti nevoie si de-un om care sa realizeze emisiuni, programe, sa fie DJ, ceva…?“. Zice „Nu…“, doar ca, in timp ce stateam noi de vorba acolo, a venit redactorul-sef si-a zis ca au nevoie totusi urgent de cineva pe weekend, ca tipul care facea emisiunea nu putea veni. Si-asa m-am angajat eu la radio! Le-a placut foarte tare ce-am facut, aveam emisiune in fiecare duminica noapte, pe urma mi-au dat emisiune in fiecare zi, program de linie, iar in sase luni am devenit redactor-sef. Era foarte frumos radioul atunci, de fapt toti oamenii care au lucrat atunci la Europa Nova lucreaza la ora actuala in cele mai mari radiouri din Bucuresti.
Marea Dragoste / Tango: Nu prea avea bafta scoala sa te prinda pe-acolo, vesnic era ceva, jobul cu pliantele, apoi incepusesi radioul…
C. M.: Incepusem chiar si televiziunea, ca radioul asta avea si-o televiziune, Europa Nova, care avea acoperire maxima in Rahova, mai departe de Rahova nu cred ca batea. Nu ne stia nici dracu’ in restul Bucurestiului. Aveam o emisiune de dedicatii muzicale, ca la un moment dat, in toata televiziunea, eram trei oameni: eu, regizorul de emisie si un sunetist. Mi-aduc aminte ca era pe vremea mirajului Florin Calinescu si-am facut rost de numarul lui de telefon si l-am sunat sa-l bagam in direct: „Buna seara! Domnu’ Florin Calinescu?“. Zice: „Da!“, omul nestiind ca e in direct la o emisiune. „Ce faceti?“ – l-am intrebat. Zice: „Beau, mananc si ma f** ca masina de cusut!“. Ma rog, a fost epocal, atunci nu era cu CNA, nu te amenda nimeni… A fost frumoasa perioada aia, am multe amintiri faine.
Marea Dragoste / Tango: De-acolo ai plecat direct la TVR?
C. M.: Da, s-a dat concurs la TVR…
Marea Dragoste / Tango: Am aflat ca te-ai dus  acolo gata batut, cu nasul spart. Ce s-a intamplat atunci, de fapt?
C. M.: Povestea e mai lunga. Caminul meu era in zona Vitan-Barzesti, si in perioada aia, mergeam cu celebrul autobuz 102. Aveam o sensibilitate pentru persoanele mai in varsta, eu am fost crescut de bunici si cred ca de-aia imi pare rau de persoanele in varsta care sunt neajutorate. Si odata, niste golani din 102 lucrau o batrana la portofel. Si eu am sarit si-am atentionat-o, ei, si-atat mi-a trebuit, ca golanii m-au luat la ochi imediat. Bineinteles ca m-au amenintat, dar nu mi-a pasat de ei. Bine, abia mai tarziu am aflat ca astia tin intre degete niste jumatati de lame, asa, si-ti trag una peste fata, din mers, iti fac fata praf, fiindca
te-ai bagat peste ei si le-ai stricat invarteala. Dar eu de unde sa fi stiut asta atunci, eu eram baiatul naiv din provincie care le purtam de grija batranilor. 
Marea Dragoste / Tango: Dar cand ai fost agresat?
C. M.: Intr-o experienta similara, dar mai grava, asta a fost chiar inainte de a merge la TVR, cum ai zis, cand mergeam cu troleul prin dreptul Universitatii. Si acolo s-a urcat un domn foarte aranjat, cu geanta diplomat, si-a inceput sa-i umble unei batrane in geanta. Dar eu, nestiind atunci ce se intampla, zic: „Mamaie, ai grija ca ai geanta deschisa, sa nu-ti cada buletinul!“. Atat mi-a trebuit, ca a si sarit ala la mine, ca de ce ma bag. Zic: „Cum de ce ma bag, pai ii cad femeii actele!“. Eu tot n-aveam habar ca ala era hot, nu-mi trecea prin cap ca un tip asa elegant si cu geanta diplomat putea sa fie asa nemernic. Si s-a repezit si mi-a dat un cap in nas… Mi-a strambat si nasul, m-am dus la Urgente, mi-au pus banderole incrucisate pe nas. A fost rau, ca dupa ce m-a lovit ala si m-a umplut de sange, tineam asa mainile caus si-mi curgea sange in palme, eram totuna, si mi-aduc aminte cu amaraciune ca oamenii din autobuz, desi vazusera toata faza, se dadeau la o parte, sa nu-i murdaresc de sange… Iar apoi, la prima statie, am avut noroc, ca asta care m-a lovit a coborat, si pe urma devenisera viteji toti, tipau revoltati; „Opriti sa-l prindem p-ala, ce s-a intamplat, nenorocitul…“. Dar pana atunci tacusera, nu sarise nimeni, n-au intervenit…
Marea Dragoste / Tango: Din pacate, e tipic romanesc, regret s-o spun…
C. M.: Asa e, am avut un gust amar. Era sentimentul asta de neputinta, adica au stat toti nepasatori, ca sa nu pateasca ceva, iar dupa ce ala a coborat, au fost foarte curajosi, dintr-o data… Mi-era scarba si am realizat ca de fapt eu fusesem cel care voiam sa ajut pe cineva si am incasat-o si nimeni n-a facut un gest. Am fost deci la Urgenta, mi-au indreptat nasul cu niste bandaje speciale, si-acum il mai am un pic deformat…
Marea Dragoste / Tango: Nu se vede.
C. M.: Nu? In fine, cam asta a fost experienta, mai aveam o saptamana si intram pe post. Fusese concurs pentru niste posturi de moderator in TVR. Cand eram inca la radio, prietena mea de-atunci, Augusta (Dumitrascu, actualmente Lazarov, n.r.), a auzit ca e concurs si-a zis: „Hai sa mergem sa dam si noi concurs!“ – si ea era tot din Tg. Jiu, dar noi ne-am cunoscut in Bucuresti. La inceput, eu nu prea voiam, ma simteam bine acolo unde eram, ajunsesem redactor-sef la radio, dar ea a tot insistat si pana la urma m-am dus… Au fost vreo 600 de candidati, din care ulterior mai ramasesera vreo 20 in calcul…
Marea Dragoste / Tango: In ce-a constat concursul?
C. M.: Era un juriu format din oameni foarte exigenti, Ioana Bogdan, Sanda Visan, Aurora Andronache, Ilie Ciurascu, oameni care stiau ce inseamna televiziu­nea adevarata si grea. Si ne-au dat proba de vorbit in fata camerei si ne filmau, apoi proba de spontaneitate, iti spuneau: „Uite, acum prezinta evenimentul asta!“, proba de interactiune cu un partener, au fost multe etape si probe complicate. Si, dupa trei saptamani, (oricum imi luasem gandul de la concursul ala, eu m-am dus numai de gura Augustei), am primit telefon de la TVR ca am fost selectat intre cele 20 de persoane care urmau sa alcatuiasca Trupa DP2. Bine, interesant era ca in timpul asta, ei ne pregateau pentru stiri. Doar ca la pregatirea asta eu mereu ieseam ultimul, fiindca nu eram in stare sa vorbesc liniar, cu intonatia specifica stirilor, eu eram mai viu, mai agitat, la radio prezentam muzica, pai cum era sa merg acum sa prezint stiri? Si am vrut sa renunt, le-am zis ca mie-mi place divertismentul si ca nu am cum sa fac stiri. Si atunci, mi-au zis asa, ca peste doua zile urma sa fie nu stiu ce eveniment in Piata Constitutiei, un festival al Bucurestilor, ceva de genul asta, si m-au pus sa prezint eu. Urma sa fie transmis de TVR, in direct. Era prima mea intrare in direct la o televiziune nationala. Le-a placut foarte mult, si atunci m-au pus la Trupa DP2 in permanenta, ceilalti colegi se tot roteau. Era o perioada in care naivitatea noastra profesionala ne facea sa credem ca suntem mai buni daca vorbim unii peste altii, era un balamuc in emisiune, eram obositori… In fine, iar dupa asta m-am extins, am prezentat si Tip Top Minitop, apoi Festivalul Mamaia, apoi Callatis, dopo-festivalurile Callatis, ceva din culisele Cerbului de Aur, au fost multe, multe ocazii… A, si Eurovision, unde am prezentat si concursul de cateva ori… si in culise. Ma atragea sa fiu fata-n fata cu artistii.
Marea Dragoste / Tango: Iar la ProTV cum ai ajuns? Stiu ca fusese un vis vechi si constant.
C. M.: Au mai fost cateva etape. A urmat Tonomatul DP2, pe care il prezentam singur. Acolo, aveam curajul sa le spun artistilor din generatia mai coapta lucruri de genul: „Dar acum nu mai puteti sa cantati, nu?“. Si nu le venea sa creada ca la TVR, unde erau vesnic omagiati si li se faceau atatea medalioane duminicale, un pusti obraznic le punea asemenea intrebari. Ii chestionam: dar nu mai aveti voce, nu mai puteti canta cu orchestra live, nu mai sunteti in forma de altadata, nu va mai adaptati curentului, nu? Erau numai o parte din intrebari, gaseam ceva incomod pentru fiecare.  Au fost foarte multe conflicte in perioada aia.
Marea Dragoste / Tango: De exemplu?
C. M.: Mi-aduc aminte ca a venit odata in emisiune domnul Benone Sinulescu. Si auzisem ca in tinerete o placuse pe Irina Loghin si-am inceput sa-l incoltesc eu cu asta, vaaai, si-a iesit taraboi, a sunat Irina Loghin foarte suparata atunci, era indignata…
Marea Dragoste / Tango: Nu te-a dat in judecata? Ca ea asa face, de cate ori nu-i convine ceva…
C. M.: A vrut sa ma dea in judecata de cateva ori, m-a amenintat, in fine… dar dincolo de asta, eu o respect pentru ce-a facut pentru muzica populara. Altadata, m-am gandit sa-i impac pe Benone cu Ion Dolanescu, ca stii ca erau certati de-o viata. Si-am vorbit cu Benone si-a intrat in direct peste noi in studio, cand eram cu Ion Dolanescu. Nu se astepta, si-au strans ei mainile de complezenta, dar lui Dolanescu nu-i convenea ca venise Benone in direct in emisiune si s-a luat de el: „Gata, Benone, poti sa ma lasi acum, ca eu sunt invitatul emisiunii!“. Am fost foarte mandru ca, dupa 35 de ani de conflict, si-au strans mainile la mine-n emisiune.
Marea Dragoste / Tango: Si cine s-a mai suparat pe tine?
C. M.: De-a lungul timpului, foarte multa lume.
Marea Dragoste / Tango: Si te-ai mai impacat cu ei?
C. M.: Cu unii da, cu unii nu. In perioada aia, la TVR, l-am pus odata pe Fizz sa citeasca niste note muzicale. Si habar n-avea! A fost foarte suparat atunci. Sau, de ziua doamnei Dida Dragan, am facut un gest efectiv nevinovat, i-am urat „la multi ani“ in emisiune, precizand si in ce an s-a nascut, fiindca asa obisnuiam cu toate vedetele. Si m-a sunat foarte suparata, ca „bai, baiatule, artistii n-au varsta!“, era neagra de suparare ca i-am zis anul nasterii pe post! Cu multa lume m-am certat, si cu Elena Carstea, cand erau problemele cu Eurovisionul… Se spuneau destule lucruri acolo, iar noi – eu si echipa mea – eram foarte bataiosi. Mi-aduc aminte si de fetele de la Elegance, cum le-am inregistrat in timp ce faceau playback si apoi le-am dat pe post si gafaiau… sau fetele de la Heaven, care au venit in emisiune cu CD-ul si le-am intrebat ce piesa le place lor de pe CD… Si am observat ca habar n-aveau ce piese au pe CD! Nu recunosteau asta, deci le-am intrebat care-s piesele lor de pe CD si n-au stiut sa-mi spuna! Zic: „Voi nu stiti ce piese aveti pe CD?!“, iar ele ziceau ca stiu, dar nu puteau sa le numeasca… Ce s-au suparat! Si le-am zis: „Pai voi habar n-aveti ce cantati!“. De-a lungul timpului, au fost multe experiente de genul asta.
Marea Dragoste / Marea Dragoste / Tango: Cu Andreea Balan te-ai mai impacat, pana la urma?
C. M.: E ceva interesant cu Andreea Balan. De cate ori venea la mine-n emisiune, si la TVR, si la ProTV, ea avea impresia ca eu urmaresc sa-i diminuez ei meritele sau calitatile. Isi dadea seama de multe ori ca gresea si spunea: „Bai, Maruta, n-am avut minte-n cap, imi pare rau, dar asa sunt eu, nu stiu ce…“. Si ultima data cand a fost invitata la Happy Hour, zicea: „Nuuu, la TVR erai altfel,
te-ai schimbat!“. De multe ori aud replica asta, ca la TVR eram „altfel“. De ce eram altfel? Si i-am zis: „De ce eram altfel la TVR, Andreea Balan, ca te intrebam daca mai stii sa canti? Aici te-am intrebat daca o sa mai ai vreodata succesul pe care l-ai avut cu André“. Ceea ce mi se parea o intrebare de bun simt si-o minge ridicata la fileu. Asta daca nu te inhibi si n-ai impresia ca zice cineva ca n-o sa mai ai succes, ea asta intelesese, doar ca asta era cu totul alta discutie. Zic: „Iti placea mai mult la TVR, cand iti spuneam toata ziua ca nu stii sa canti?“. Stia ca am dreptate, dar nu stiu ce era cu ea.
Marea Dragoste / Marea Dragoste / Tango: Si sa revenim la drumul spre ProTV…
C. M.: La un moment dat, cam toate televiziunile din Romania voiau sa mute Tonomatul DP2 la ele, ca format. Primul care a vrut sa ma ia de la TVR a fost Serban Huidu. Eu ii datorez destul de mult lui Serban, din acea perioada, fiindca el prelua in Cronica Carcotasilor toate nebuniile pe care le faceam eu in emisiu­ne, inclusiv cand m-am agatat cu capul in jos in studio, deci prelua tot ce era trasnit si promova automat si emisiunea mea, fiindca ei aveau mare audienta. Pe urma, mi-a propus Antena1 o emisiune de vara, urmand sa-mi dea un matinal din toamna, doar ca eu atunci ma simteam bine la TVR si trebuia sa plecam si cu echipa la mare, abia asteptam, asa ca n-am acceptat nicio mutare din asta. Dupa aceea, au venit cei de la Realitatea, care m-au convins sa merg la ei… Dar imediat ce am inceput sa lucrez acolo, am realizat ca facusem o alegere gresita. Era un post de stiri, aveau un anumit gen de public, nu era genul meu de target. Aduceam inclusiv politicieni in emisiune, dar ei se asteptau sa vina acolo sa-si aduca platformele si principiile politice cu ei, eu de fapt ii puneam sa deseneze sau trageam rubrica in zona divertismentului si ei erau uimiti, nu stiau ce sa creada, erau derutati. A venit odata Mircea Geoana in emisiune. Si l-am intrebat: „Domnu’ Geoana, sunteti prieten cu domnu’ Iliescu? Hai sa-i dati un bip acum, in emisiune, sa vedem daca va suna inapoi, vreti?“. Asta faceam, adica erau pusi in alte ipostaze. Dar mi-am dat seama ca aproape nimic din ceea ce faceam acolo nu era pentru sufletul meu. Era o emisiune vesnic intrerupta de Breaking News… Nu ma simteam bine la Realitatea, desi castigam foarte multi bani. Atunci chiar am avut o discutie cu Vantu si i-am spus ca nu sunt multumit, ca vreau sa plec, fiindca eu vreau sa fac divertisment, vreau sa fac altceva. Si m-a intrebat: „Nu esti multumit de bani?“. Nu-mi venea sa cred ca ma intreaba asta.
Marea Dragoste / Marea Dragoste / Tango: Castigai mult, nu?
C. M.: Castigam foarte mult la Realita­tea, aveam foarte multi bani, nu-mi venea sa cred ca ma intreaba daca vreau mai mult de-atat! Eu nu castigasem niciodata atat de multi bani. Stiu ca atunci i-a che­mat pe mai multi de la Realitatea si le-a spus: „Mai, vedeti? Asta e singurul care nu sta aici pentru banii mei, asta are inca sufletul nealterat!“. Refuzasem orice oferta materiala, i-am spus ca vreau sa plec inapoi la TVR. Oricum, la Realitatea aveam un contract foarte avantajos, puteam sa fac emisiune sau sa stau acasa, dar cat timp eram angajat, castigam sute de mii de euro si fara sa fac absolut nimic! Dar eu nu asta voiam, voiam sa ma simt bine si sa-mi placa ceea ce fac! Adevarul e ca, inca de cand dadusem concurs prima oara la TVR, visul meu a fost sa ajung la ProTV. Unii ma banuiesc ca spun asta ca sa magulesc postul unde lucrez, dar nu e asa, asta am spus dintotdeauna, iar acum eu chiar n-am motive sa lingusesc un post unde sunt bine mersi de aproape 4 ani, deci ce motiv as avea sa spun asta? Dar mi-aduc aminte ca-mi placea dintotdeauna ProTV, de la bun inceput, stiam toate emisiunile, toate grilele lor de programe, ii urmaream cu atentie, nu-mi scapa nimic, ii spuneam asta si directorului meu de programe de la TVR2, ma duceam cu grafice, cu caiete scrise, eram foarte atent la tot ceea ce se petrece la ei. Aveam o superstitie, pe vremea aia: intotdeauna, cand plecam din casa, inchideam televizorul pe ProTV.
Marea Dragoste / Marea Dragoste / Tango: Si a functionat…
C. M.: Stiu si ce campanii umanitare fantastice faceau ei atunci, blocasera Iancului cu camioane, si ma duceam si eu camuflat pe-acolo, eram inca la TVR, nu ca m-ar fi recunoscut cineva, ca eram la inceputuri, dar ma duceam si ma uitam ce fac, ma atragea mirajul ala… Il ascultam pe Andrei Gheorghe si mi se parea fascinant ca in anul 2000 era cineva la radio care te injura in fata sau iti inchidea telefonul, era cu totul altceva decat ce stiam pana atunci. Si, dupa al treilea sezon cu Plaja lui Maruta, emisiunea mea de la mare, de la TVR, am primit o propu­nere de la ProTV sa vin sa fac acolo o emisiune de dupa-amiaza. Am facut mai intai o emisiune-pilot, apoi am avut o discutie cu domnul Sarbu, in care m-a convins foarte frumos ca merita sa vin la Pro TV si mi-a spus ce urma sa fac acolo. Si-am zis: fie ce-o fi, chiar daca povestea asta va tine doar o zi, tot merita sa incerc, fiindca visul meu dintotdeauna a fost sa lucrez aici… Si a functionat, emisiunea Happy Hour a intrat in al patrulea an si… Doamne-ajuta sa fie ok in conti­nuare!
Marea Dragoste / Tango: Pe Andra ai avut-o invitata prima data la TVR?
C. M.: Da, tin minte ca am avut inclusiv o emisiune in care am bagat-o in pat, aveam un pat in studio si oricum acolo faceam tot felul de nebunii in emisiune. La un moment dat, ea fiind cunoscuta ca una dintre cele mai bune cantarete din Romania, am avut-o invitata si i-am zis: „Uite, am adus un pat in emisiunea de astazi, vreau sa vad daca tu poti sa canti oriunde, in orice conditii, in orice pozitie… inclusiv in pat, si stand in picioare, si stand in cap, si sub pat… si pe burta, si pe spate“… Era cu atat mai amuzant, cu cat, in perioada aia, prietena mea de-atunci era in regia de emisie, la TVR! Si-a fost distractiv, nici nu ne gandeam noi atunci ca va fi ceva intre noi, ma refer la mine si la Andra. Pe urma ne-am mai intalnit si la radio, ca a urmat UniPlus, apoi la ProTV, si la emisiunile de la mare… de fapt, de-acolo a cam pornit totul, de la emisiunile estivale…
Marea Dragoste / Marea Dragoste / Marea Dragoste / Tango: Iar acum, urmeaza etapa cea mai frumoasa si cea mai intensa: copilul!
C. M.: Da, asa este… Chiar anul asta ne-am propus pentru prima data concret si serios sa devenim parinti… Iar cand am plecat in vacanta, erau deja semne care indicau o sarcina, doar ca nu am anuntat atunci, voiam mai intai sa avem rezultatele clinice complete. Si ne-am dus in vacanta, ne-am intors, iar in luna a patra de sarcina, cand doctorul ne-a spus ca e totul in regula, am anuntat aceasta veste. Au fost unii care ne-au judecat, ne-au reprosat ca n-am spus din prima clipa. Dar cum sa-i fac sa inteleaga ca nu ni s-a parut normal si potrivit sa sarim i­me­diat ca arsi, agitand testul de sarcina, ca gata, e insarcinata! Voiam sa fim siguri…
Marea Dragoste / Marea Dragoste / Marea Dragoste / Tango: Pana la urma e baiat, intr-adevar?
C. M.: Da, e baiat!
Marea Dragoste / Tango: Dar stiu ca n-aveti nume de baieti pregatite, nu-i asa?
C. M.: Asta e problema, deocamdata nu avem nume de baiat. Ne-am gandit la mai multe, ne place David, ne place Stefan, mai ales ca Stefan il cheama si pe fratele Andrei… In orice caz, ne gandim, in lunile care mai sunt, avem timp sa ne decidem…
Marea Dragoste / Tango: Iar Andra a filmat cel mai recent videoclip fiind insarcinata?
C. M.: Da, dar se simte foarte bine, desi a fost obositor, insa ea nu are nicio pro­blema cu asta, doctorul chiar i-a recomandat sa se poarte normal, fiindca e o femeie sanatoasa, tanara – are doar 24 de ani – nu are motive sa se menajeze excesiv, ca o femeie bolnava, fiindca e doar insarcinata, nu e bolnava. Asta e optica acum, o femeie insarcinata se poarta si traieste absolut normal. Andra isi vede mai departe de concerte, de evenimentele ei, de filmarile la „Romanii au talent“… Apropo de asta, a filmat primele editii cand era insarcinata in cateva saptamani si nu se vedea burtica, acum in decembrie, cand va fi preselectia din Bucuresti, va avea burta vizibila, iar cand o sa se difuzeze show-ul si va fi finala, o sa fie mamica, deci show-ul asta a prins-o in toate cele trei etape!
Marea Dragoste / Tango: Cam ce fel de parinti crezi ca veti fi, genul de prieteni cu copilul, o sa-l luati cu voi peste tot sau veti aborda rolul de parinti si atat, pastrand niste limite? Ca sunt mai multe teorii aici…
C. M.: Eu cred ca vom fi foarte buni prieteni cu copilul nostru, copilul o sa faca din mine absolut ce vrea el, cred ca daca-mi spune sa stau in cap, o sa stau in cap! Intuiesc asta fiindca stiu cum ma port cu copiii prietenilor nostri sau cu copiii cunostintelor, nu pot sa le refuz nimic! Sper sa fie Andra mai pragmatica aici, sa mai echilibram fortele.

  • Credit: Photographer: Victor Doldor

 

Categorii:
Interviuri

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *