Ce ascultăm pe 30 august în Festivalul Enescu? Agenda zilei a treia de festival

De la ora 19.30, pe scena Sălii Palatului va urca Orchestra Simfonică din Londra, sub bagheta aceluiași magistral Sir Simon Rattle care a dirijat concertul serii anterioare, și având-o ca solistă pe mezzosoprana Magdalena Kožená, soția dirijorului, interpretând în primă audiție o lucrare scrisă special pentru vocea ei de către compozitorul ceh Ondřej Adámek. Despre concertul din Sala Palatului a scris pentru site-ul oficial al festivalului Cristina Sârbu:

ORCHESTRA SIMFONICĂ DIN LONDRA

Sir SIMON RATTLE dirijor

MAGDALENA KOŽENÁ mezzosoprană

Ondřej Adámek Where are You?, lucrare compusă special pentru Magdalena Kožená și Sir Simon Rattle (primă audiție)

Ludwig van Beethoven Simfonia a VI-a în Fa major op. 68, Pastorala

1. Allegro ma non troppo Trezirea unor sentimente senine atunci când ajungi la tară
2. Andante molto mosso Scene la pârâu
3. Allegro Când te veselești împreună cu țăranii
4. Allegro Furtuna
5. Allegretto Cântecul păstorului. Sentimente de mulțumire și bucurie, după furtună

Ondřej Adámek, compozitor ceh născut în 1979 la Praga. A studiat compoziția la Academia de Muzică din orașul natal și la Conservatorul Național Superior din Paris. În 2010  ajunge la Berlin cu o bursă de artist în rezidență și de atunci, capitala Germaniei i-a devenit a doua casă. Muzica pe care o scrie se remarcă prin sonorități originale datorate, în mare măsură, și noilor instrumente pe care muzicianul le creează/ imaginează. O solidă formă arhitectonică, ritmuri pregnante și diverse, ca și un puternic suport dramatic caracterizează creația lui Ondřej Adámek, compozitor confirmat și recompensat de cu numeroase prestigioase premii internaționale, printre care și Premiul de compoziție GEORGE ENESCU obținut în 2011.

Where are You? (Unde ești tu?) este o lucrare scrisă pentru  Magdalena Kožená soția lui Sir Simon Rattle care, – o declară dirijorul însuși într-un interviu televizat – întrebând în lumea muzicală care dintre compozitorii de sub 50 de ani scrie cea mai interesantă muzică, a aflat numele Adámek, …„ pe care, spre rușinea mea, nu îl cunoșteam. Am început deîndată să cercetez și am constatat că Adámek este pentru generația sa ceea ce György Ligeti a însemnat pentru generația noastră. Când, apoi, ni s-a sugerat să facem ceva, toți trei împreună, am fost încântat. Adámek a ascultat toate înregistrările Magdalenei. Când a venit în casa noastră și a cunoscut-o personal, a fost profund impresionat de vocea ei deosebit de gravă – mai gravă chiar decât a mea, un bărbat – și a hotărât că pentru aceste sonorități pline, grave, joase, cu totul speciale ar dori să scrie o lucrare. Magdalena a fost șocată când i-a cerut să cânte note în registrul grav, atât de joase cum nu mai cântase niciodată și nici nu își putea imagina că le-ar putea cânta. Mai adaug că textul este scris în șapte limbi diferite spunând povești din șapte culturi diferite. De aici, un univers sonor neobișnuit, extraordinar, de o fantastică varietate coloristică, la care participă în substanțială măsură și ansamblul orchestral”.

Multe dintre lucrările lui Ludwig van Beethoven au titluri, cea mai mare parte dintre acestea vin de la prieteni sau de la cei cărora partiturile le-au fost dedicate.  Sonata lunii, Furtuna, Appassionata pentru sonatele de pian; nume ca Arhiducele Rudolf, Contele Razumovski, Contele Waldstein apar pe primele pagini ale unor partituri pe care aceștia le-au comandat numărându-se printre consecvenții suporteri financiari ai compozitorului. Simfonia a VI-a este una dintre lucrările cărora Beethoven însuși a dorit să le dea un nume. Titlul complet era Simfonia pastorală sau Amintiri din viața la țară. Compozitorul mărturisea că a dorit ca muzica lui să fie „o expresie a naturii”. Beethoven era cunoscut pentru bucuria cu care făcea plimbări lungi în jurul Vienei, ca și pentru faptul că își petrecea des vacanțele la țară. În programul primei audiții, compozitorul a notat că simfonia lui conține „mai multe trăiri și impresii decât imagini picturale concrete”. Din schițele lui aflăm ceva mai mult: „Ascultătorilor trebuie sa le fie permis să descopere ei înșiși situațiile și să invoce propriile amintiri din viața de la țară. Orice intenție descriptiv-ilustrativă a muzicii își pierde sensul dacă este dusă prea departe. (…) Muzica se declară mai mult ca un putător al sentimentelor decât al picturii cu sunete”. Și Beethoven nu uită să adauge : „Nimeni nu poate iubi viața la țară mai mult decât o iubesc eu!”

Prima parte a Pastoralei, Trezirea unor sentimente senine atunci când ajungi la țară  este scrisă conform unei lungi tradiții a muzicii pastorale, desigur în limitele și cu intervențiile impuse de mintea și sufletul unui compozitor revoluționar pentru timpul său. În partea a doua, Scene la pârâu, răsună celebrele – astăzi – cântece ale păsărilor : flautul imită privighetoarea, oboiul sugerează strigătele prepeliței, iar două clarinete intonează semnalele cucului. Cea de a șasea simfonie beethoveniană este alcătuită din șase părți dar ultimele trei se află cumva unite prin acțiunea pe care titlurile lor o evocă : Când te veselești împreună cu țăranii (Allegro) și, deodată,  vine Furtuna (Allegro) după care se aude Cântecul păstorului. Sentimente de mulțumire și de bucurie, după furtună (Allegretto). Desigur, cântecele populare germane au furnizat generoase surse de inspirație pentru aceste pagini.

Articol realizat de Cristina Sârbu