fbpx

Celine Dion – Her heart will go on

de

Are o voce absolut fabuloasa, parfumuri care-i poarta numele si albume vandute pana la ultimul, in fiecare colt de lume. Celine Dion se simte azi fericita si implinita, alaturi de Rene Angelil, sotul, managerul si marea ei dragoste, si de cei trei copii ai lor, dupa un drum de viata si de cariera nu intotdeauna pe placul presei si-al criticilor, dar exemplar pentru publicul care-i iubeste fara rezerve muzica si-i admira caracterul puternic, razbatator.

Al paisprezecelea glas

 

Pe 30 martie 1968, in sanul deja numeroasei familii Dion, a sosit cel de-al paisprezecelea copil, o fetita pe care parintii au botezat-o Celine, inspirati de titlul unei melodii inregistrate cu doi ani inainte de cantaretul francez Hugues Aufray. Desi starea materiala a familiei cu 16 membri nu corespundea prea exact caracterizarii de „indestulatoare“, Celine Dion isi aminteste ca eventualele lipsuri materiale resimtite in copilarie au fost pe deplin suplinite de dragostea pe care parintii o aratau copiilor si muzicii. In micul oras canadian Charlemagne, la 45 de kilometri de Montreal, familia Dion era cunoscuta de localnici ca fiind indragostita de muzica, pe care, de altfel, o si practicau. Mama canta la vioara, tatal la acordeon si, impreuna, transmiteau copiilor aceleasi preocupari artistice. Au format chiar si o trupa care calatorea adesea prin intinderile Quebec-ului, avand spectacole in diferite locatii. Bebelusul Celine lua parte, la fel ca toata lumea, la aceste deplasari, fiind obisnuit din vremuri timpurii cu turneele. Mai tarziu, parintii au deschis in Charlemagne un mic club, un asa numit piano bar, unde, seara de seara, oamenii locului puteau vedea familia cantand. La una dintre aceste reprezentatii, pe cand avea numai cinci ani, Celine a sarit pe o masa si a inceput sa interpreteze melodii din repertoriul vedetei de limba franceza Ginette Reno. Incet, incet, pe scena clubului de familie, copila s-a obisnuit sa cante live si, intre timp, a invatat sa foloseasca pianul si chitara. Pasiunea pentru muzica nu mai putea sa dea inapoi.

La varsta de 12 ani, ajutata de mama si de fratele ei Michel, Celine Dion a compus si a inregistrat o melodie pe care i-a trimis-o apoi spre ascultare lui Rene Angelil, un manager respectat, cel care se ocupase de cariera interpretei Ginette Reno. Banda a stat timp de mai multe saptamani pe biroul acestuia, dupa care Michel a reusit sa vorbeasca la telefon cu Angelil si i-a spus: stiu ca nu ai ascultat inregistrarea, pentru ca daca ai fi facut-o, ne-ai fi sunat imediat. Exact asa s-a si intamplat, familia primind, in aceeasi zi, un telefon de la Rene Angelil, pentru a stabili o intalnire fata in fata cu Celine. Cand pustoaica de 12 ani a cantat in biroul lui din Montreal, puternicului manager i-au dat lacrimile. A promis imediat ca o ajuta sa isi construiasca o cariera muzicala, pretinzand, in schimbul serviciilor sale, controlul complet asupra vietii ei profesionale. Pentru ca nu a reusit sa gaseasca surse de finantare dispuse sa se implice in aducerea pe piata a primului disc semnat Celine Dion, Angelil si-a ipotecat propria lui casa si a facut rost de suma necesara. Intre 1981 si 1987, Celine a inregistrat 8 albume in limba franceza, devenind o celebritate in Quebec. La 14 ani, popularitatea ei a depasit limitele provinciei franceze si a ajuns pana in Japonia unde, cu ocazia participarii la concursul Yamaha World Popular Song Festival de la Tokyo, a fost rasplatita cu premii care au starnit invidia multor muzicieni.

 

Privighetoarea cea urata

 

La varsta de 15 ani, a decis ca singura ei prioritate este cariera artistica si a renuntat sa mai mearga la scoala, pentru ca, spune ea, „ma indeparta de muzica, de fericire, de visele mele.“ Tot atunci, Rene Angelil a divortat de a doua sotie si si-a dedicat majoritatea timpului carierei lui Celine. La 18 ani, in vreme ce ea trecea prin transformarile nabadaioasei varste, atat interpreta, cat si mentorul ei au cazut de acord ca se impune o schimbare de imagine si in plan profesional. Celine nu era o frumusete fara cusur si audienta ei de pana atunci era limitata de faptul ca versurile melodiilor erau numai in limba franceza. Piata muzicala de limba engleza era inca indiferenta la talentul tinerei canadience. Dupa ce l-a vazut, intr-o inregistrare, pe Michael Jackson, in deplinatatea virtutiilor sale artistice, Celine a spus ca vrea sa ajunga la nivelul de profesionalism si faima la care era megastarul. Au urmat mici ajustari fizice, printre care si corectia aspectului dintilor, dublate de lectii intensive de limba engleza. „Cand privesc in urma la mine, asa cum eram in trecut, devin foarte emotiva“, a marturisit cantareata intr-un interviu. „Am muncit din greu si m-am depasit pe mine insami. Nu eram, din punct de vedere al aspectului fizic, asa cum ar fi trebuit sa fiu. Nu eram draguta, aveam probleme cu dintii si eram foarte slaba. Nu corespundeam modelului“. De altfel, spune ca daca s-ar pune problema sa isi inceapa cariera undeva dupa anul 2005, nu ar mai face-o, pentru ca, in climatul muzical recent, o voce iesita din comun este departe de a fi suficienta pentru afirmarea in muzica pop. Atributele fizice si o relatie buna cu presa au devenit cel putin la fel de importante.

Deja cunoscuta si foarte iubita in Quebec si in tarile de limba franceza, in anul 1988, Celine a fost aleasa drept reprezentanta a Elvetiei in competitia muzicala Eurovision, desfasurata la Dublin. Interpretand live melodia „Ne partez pas sans moi“, s-a impus in fata a 600 de milioane de telespectatori care o urmareau in direct si a castigat marele premiu. Acest triumf international de marca a fost urmat in 1990 de lansarea, minutios pregatita, pe piata muzicala americana si, prin extensie, in tarile de limba engleza. Albumul „Unison“ (1990), realizat cu sprijinul compozitorului si producatorului canadian David Foster (care ii va deveni, de altfel, colaborator pe termen lung), a fost salutat de critici drept un debut american de calitate, sofisticat. Reactia publicului si milionul de discuri vandute in lumea intreaga i-au adus tinerei Celine Dion statutul de interpreta pop care impune respect, nu doar in SUA, ci si in Europa continentala si Asia.

In 1991, la 23 de ani, inregistreaza, impreuna cu interpretul soul si R&B Peabo Bryson, tema muzicala principala din filmul de animatie „Beauty And The Beast“. Cantecul intruchipeaza stilul muzical pe care interpreta il va aborda din belsug in viitor – balada romantica, marcata de influente clasice si acompaniata de o instrumentatie lina, lipsita de stridente. Melodia devine instantaneu un hit si deschide traditia prin care o parte dintre cantecele marca Dion apar pe coloana sonora a unor pelicule de mare succes. Devenit rapid No.1 in topuri, cantecul e rasplatit cu premiul Oscar pentru cea mai buna coloana sonora si cu un premiu Grammy – si apare pe al doilea album in limba engleza, numit simplu „Celine Dion“. Vanzarile de 12 milioane de exemplare au condus la primul turneu american de amploare si au confirmat preferinta publicului pentru stilul cu influente de rock soft, elemente de soul si acorduri clasice practicat de canadianca. In vreme ce succesul pe scenele de limba engleza parea sa nu mai cunoasca margini, fanii francezi din Canada s-au considerat neglijati si nu au ezitat sa-si exprime nemultumirea. Desemnata artistul de limba engleza al anului la una dintre ceremoniile de premiere din Quebec, Celine a refuzat in mod categoric onoarea si a declarat ca, dincolo de orice altceva, ea ramane, fundamental, o artista franceza. Aceasta atitudine a fost confirmata de faptul ca, de-a lungul anilor, intercalate cu lansarile albumelor de limba engleza, artista a pregatit permanent si discuri de mare succes in limba franceza. Unii critici au spus chiar ca melodiile interpretate in franceza sunt mai profunde si mai variate stilistic decat cele cantate in limba lui Shakespeare.

 

Culorile iubirii

 

Albumele inregistrate in anii ‘90 au continuat sa fie construite pe structura baladelor romantice, pentru care, desi s-au gasit destule voci dezaprobatoare din partea criticilor muzicali, publicul s-a incapatanat sa aiba o afectiune deosebita. In 1993, la numai 25 de ani, Celine Dion era deja o artista al carei renume facuse inconjurul planetei. Viata personala s-a impletit armonios cu cea profesionala cand, in sectiunea de dedicatii a albumului The Colour of My Love (1993), cantareata declara public ca managerul ei, Rene Angelil, este culoarea dragostei ei. Povestea de iubire dintre cei doi incepuse in urma cu cinci ani, insa fusese pastrata secreta, de teama ca fanii ar putea critica o relatie in care partenerul are cu 26 de ani mai mult decat iubita lui, iar primul lui fiu s-a nascut in acelasi an cu Celine. Desi in America au existat voci puritane care au condamnat aceasta legatura de dragoste, majoritatea fanilor s-a bucurat sa ii stie pe cei doi aproape si in plan personal. Canadian cu descendenta siriana si libaneza, Angelil mai fusese casatorit de doua ori si avea trei copii. Nunta a avut loc pe 17 decembrie 1994 si a fost una fastuoasa, cu ceremonia religioasa desfasurata in impunatoarea bazilica Notre Dame din Montreal.

Printre cele mai iubite cantece ale lui Celine Dion se numara inregistrarea unei versiuni a hit-ului The Power of Love, balada Think Twice, (cea care a stat, alaturi de albumul pe care apare, vreme de cinci saptamani pe primul loc al topurilor muzicale britanice, performanta care nu se mai repetase de pe vremea succesului colosal al formatiei Beatles), melodia When I Fall in Love, cantata in duet cu britanicul Clive Griffin si lansata pe coloana sonora a comediei romantice Sleepless In Seattle, sau single-ul care poarta titlul albumului The Colour Of My Love. Anul 1996 aduce albumul de mare succes Falling Into You, de pe care s-au remarcat, alaturi de melodia cu acelasi nume,

hit-urile Because You Loved Me, parte din coloana sonora a dramei romantice Up Close And Personal, cu Robert Redford si Michelle Pfeiffer, si piesa All By Myself. Toate acestea au facut ca discul sa fie rasplatit cu doua premii Grammy la categoriile Album of the Year si Best Pop Album. Dar varful de lance al carierei, melodia devenita imn al dragostei si obsesie planetara, a fost inregistrarea My Heart Will Go On, vedeta incontestabila a coloanei sonore a filmului lui James Cameron, Titanic (1997). Melodia a propulsat concomitent atat discul cu muzica filmului, cat si cel

de-al patrulea album de limba engleza, Let’s Talk About Love, pe locurile unu si doi in topul Billboard al albumelor si a facut ca vanzarile combinate ale acestora sa depaseasca 50 de milioane de exemplare.

Pentru inregistrarea albumului Let’s Talk About Love, Celine Dion a avut colaboratori de prima clasa, printre ei numarandu-se idolul ei muzical, Barbra Streisand, impreuna cu Luciano Pavarotti, Bee Gees si Bryan Adams. La ceremonia Oscarurilor din martie 1998, Titanic-ul a primit 11 premii, printre care si cel

pentru Best Song, My Heart Will Go On, pe care cantareata l-a interpretat live in timpul grandiosului spectacol.

 

Diva Inamorata

 

Ritmul draconic de inregistrari, turnee si aparitii televizate i-ar fi doborat, cu siguranta, pe cei mai putin pasionati si dedicati folosirii darului divin pe care

l-au primit. Statutul la scara planetara al interpretei a fost confirmat de invitatia de a canta in deschiderea Jocurilor Olimpice de la Atlanta din 1996 si de participarea, in 1998, la concertul canalului VH-1, Divas Live, alaturi de Aretha Franklin, Mariah Carey, Shania Twain si Gloria Estefan. Tot in 1998, este rasplatita la Billboard Music Awards cu 6 premii, printre care si Artist of the Year si Album of the Year si incepe un turneu de proportii, care o va purta prin 14 tari si care va culmina cu un concert de intampinare a noului mileniu, la Montreal, in seara zilei de 31 decembrie 1999. Barbra Streisand declarase, cu ocazia colaborarii lor: „Celine este tot ceea ce iti poti dori de la un partener de interpretare: profesionista, deschisa, generoasa. Vocea ei uimitoare este intrecuta numai de inima ei blanda si buna“. Aceasta spirala naucitoare a succesului a fost greu incercata de diagnosticul de cancer pe care sotul ei, forta organizatorica si sprijinul sufletesc din spatele uriasei desfasurari artistice, l-a primit in 1999. Impreuna si-au reconsiderat prioritatile si au decis sa ia o pauza de mai bine de doi ani in viata profesionala, pentru a petrece mai mult timp luptånd cu nemiloasa boala si a se dedica eforturilor de a avea un copil. Maternitatea s-a lasat indelung asteptata. Au fost necesare doua interventii chirurgicale, tratamente sustinute si fertilizarea in vitro pana cand dragostea celor doi si-a putut vedea intruchiparea intr-un baiat, Rene Charles Angelil, nascut la inceputul anului 2001. Vestile bune aveau sa continue, boala sotului a dat semne de evolutie spre o stare normala de sanatate si cei doi au pregatit reintoarcerea pe scena a cantaretei. Dupa un concert de comemorare si ajutorare a victimelor atacurilor de la 11 septembrie 2001, unul dintre criticii muzicali de la Billboard a sintetizat perfect cheia succesului mondial al lui Celine Dion ca fiind „capacitatea de a reda emotii care cutremura sufletul omenesc“.

In martie 2002, Celine Dion lanseaza albumul A New Day Has Come, instalat, la nici doua saptamani de la aparitie, pe locul 1 in topurile muzicale din 17 tari, inclusiv SUA, Canada, Franta si Marea Britanie. Cu tot succesul coplesitor la public, se mai auzeau destule voci care insistau ca baladele centrate pe tema dragostei sunt banale si ca, de fapt, performantele artistice ale interpretei nu au mare relevanta pentru publicul care nu se incadreaza in categoria admiratorilor genului pop. Aceste comentarii negative ale criticilor au fost dublate de o relatie nu prea fericita a interpretei cu presa, aceasta situatie facand ca, in multe cazuri, Celine Dion sa fie considerata o vedeta capricioasa, dificila. In numeroase cazuri a refuzat sa apara la traditionala parada pe covorul rosu, desfasurata inaintea marilor evenimente din show-business, a evitat sa dea declaratii sau a imbracat tinute care au starnit comentarii nefavorabile printre stilisti. De asemenea, a refuzat ofertele marilor designeri de a le purta hainele si bijuteriile in scop promotional, motivand ca, atunci cand isi doreste ceva, este perfect capabila sa isi cumpere, si nu are nevoie de cadouri cu scop publicitar.

 

One heart. Forever

 

In aceste conditii cu tenta oarecum adversa, in cariera cantaretei a survenit o miscare foarte indrazneata, nemaiintalnita pana atunci. Din dorinta de a demonstra ca poate face sali pline cinci seri pe saptamana, a incheiat un contract cu durata de trei ani pentru un show elaborat, desfasurat intr-un amfiteatru cu 4000 de locuri, special construit in cadrul celebrului Caesars Palace Casino din Las Vegas. Spectacolul este produs de compania regizorului belgian Franco Dragone, persoana care se afla in spatele fenomenului international cunoscut drept Cirque du Soleil, si o infatiseaza pe Celine interpretand cele mai renumite hituri ale carierei, acompaniata pe scena de o trupa exotica de dansatori si efecte vizuale bazate pe cele mai moderne tehnologii. Show-ul a avut un asemenea succes, incat contractul a fost prelungit pentru inca doi ani si s-a derulat pana la finele lui 2007.

Albumele de studio lansate intre timp s-au bucurat de succes, dar nu au mai atins cota ametitoare a celor de pana atunci. One Heart (2003) contine muzica de dans, Miracle (2004) este un produs multimedia avand in centru ideea maternitatii, iar 1 Fille & 4 Types (2003) o prezinta pe Celine intr-o ipostaza jucausa, relaxata. Albumele anului 2007, Taking Chances si D’elles, au fost bine primite de critici, care au salutat diversificarea stilistica a repertoriului. Artista s-a distantat, in muzica si in declaratii, de baladele care au facut-o celebra, spunand despre Taking Chances: „Cred ca acest album reprezinta o evolutie pozitiva in cariera mea. Ma simt puternica, poate mai indrazneata decat in trecut, dar la fel de pasionata de muzica si viata cum am fost intotdeauna“. In 2008, a pornit intr-un un nou turneu care a purtat-o prin 93 de orase din 23 de tari, aflate pe cinci continente. Dupa incheierea acestui tur de forta, a urmat din nou tratamente de fertilizare in vitro si pe 23 octombrie 2010 familia i s-a imbogatit cu doi baieti, gemeni. Nedescurajata de incercarile dificile prin care a devenit mama, Celine Dion a declarat ca si-ar mai dori cåtiva copii. Realizarile din viata personala au fost dublate de un nou triumf in cea profesionala, show-ul de la Las Vegas urmand sa fie reluat pe 15 martie 2011. Contractul prevede 70 de spectacole pe an, vreme de inca trei ani. Celine dovedeste astfel ca, in ciuda parerilor uneori impartite ale criticilor muzicali si a unor comentarii rautacioase aparute in presa, cel mai important personaj din show-biz, publicul, a fost cucerit total si definitiv.

 

 

 

Fan box

Nume real: Celine Marie Claudette Dion

Data nasterii: 30 martie 1968

Locul nasterii: Charlemagne, Quebec, Canada

Parintii: ambii, muzicieni; mama, Therèse Dion, alintata Maman Dion, e in prezent o personalitate cunoscuta la televiziunea din Quebec si e puternic implicata in cariera fiicei sale; tatal, Adhemar Dion, a fost cel mai mare fan al fiicei sale si a murit cand ea avea 35 de ani;

Religie: romano-catolica

Inaltime: 1.71 m

Barfe:

• „D’eux“(1995) a devenit cel mai bine vandut album de limba franceza al tuturor timpurilor;

• Are o obsesie pentru pantofi si, conform propriilor estimari, poseda in jur de 3000 de perechi;

• A tinut sa i se construiasca un water-park in gradina casei sale din Florida;

• In 1989, in timpul unui concert, vocea ei a avut de suferit si a fost nevoita ca dupa aceea sa nu mai scoata un cuvant vreme de trei saptamani;

• Piesa You Shook Me All Night Long a celor de la AC/DC, in interpretarea ei, a fost considerata cel mai prost cover al tuturor timpurilor;

• In urma celei de-a doua fertilizari in vitro a fost insarcinata cu tripleti, dar unul dintre ei n-a supravietuit;

 

 

Categorii:
Superstar

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.