Corina Cretu s-a remarcat ca jurnalista in presa libera si navalnica de dupa revolutie. In 1993 a reusit sa-i ia presedintelui Clinton o declaratie in exclusivitate, pentru care a felicitat-o toata presa romaneasca. Apoi a primit propunerea de-a lucra in echipa de comunicare a lui Ion Iliescu si a devenit purtatorul sau de cuvint. N-a scapat, desigur, de zvonul ca ar fi amanta intaiului domn al tarii din vremea aceea. Acum este senator in Parlamentul european si sta mai mult la Bruxelles decat la Bucuresti.
Iesisem dintr-o relatie care-mi adusese multa suferinta
Tango: Esti singura, esti logodita, mai esti indragostita?
CORINA CRETU: Am avut relatii lungi si putine. Cea cu Detlef, despre care
s-a tot scris si care a fost ultima mea relatie, a durat aproape doi ani. El era un om absolut deosebit, fusese purtatorul de cuvint al ministrului Apararii din Germania. L-am cunoscut cind am urmat niste cursuri la Centrul Marshall din Germania. El era decan acolo. Initial a fost asa, ceva… mai mult din partea lui, dar, in timp, si eu m-am atasat foarte mult de el. Iesisem dintr-o relatie care mi-adusese multa suferinta si el a fost o salvare pentru mine. A fost frumos doi ani de zile, cu plimbari in Germania, Revelion acolo, intilniri cu familia lui, cu familia mea, a fost chiar foarte frumos, dar la un moment dat nu ne mai intelegeam si mi-am dat seama ca totul nu avea nici un sens. Germania nu cred ca este o tara in care m-as adapta, oamenii sint mai reci, limba eu nu o vorbesc atit de bine, si ce sa fac, sa las totul aici…? Deci sint singura, de cam mult timp. Chiar ii spuneam de curind unei prietene ca niciodata nu am fost mai singura ca acum.
Tango: Si inainte de aceasta poveste?
CORINA CRETU: Niciodata nu mi-a placut sa vorbesc despre viata mea personala, desi inteleg curiozitatea oamenilor. Am avut o relatie de sapte ani care s-a stricat din cauza meseriei mele. El a spus: „Ia ramii tu cu politica ta, eu vreau copii!“ Lucram la ziar, apoi am fost la Cotroceni, toata perioada aceea era marcata numai de scandaluri, incit veneam acasa numai noaptea. El imi reprosa ca iar m-a asteptat toata ziua si eu ii spuneam: „Ce sa fac? Sa vin sa-ti gatesc tie si sa refuz atitea oportunitati?“ Cind am plecat prima oara in America in ’93, inainte de a-i lua interviu lui Clinton, de pilda, noi eram impreuna, eu eram in al noualea cer, iar el imi reprosa ca ii stric concediul…
Tango: El cu ce se ocupa?
CORINA CRETU: Era inginer, avea meseria lui…. Dar avea acea atitudine a barbatilor, pe care o intilnim si in ziua de azi, desi poate unii au mai evoluat: barbatii nu se leaga de femei puternice. Sau care par puternice, pentru ca, de fapt, si eu, toti avem multe slabiciuni…
Tango: Totusi sint atitea cupluri gen Raluca Badulescu si Vali Punga: ea puternica si bogata, el mai mult frumos…
CORINA CRETU: Nu stiu, poate am batut eu la alte usi. Sincera sa fiu, eu nu prea mai am incredere… Acum nu mai este cazul, chiar nu mai are lumea de ce profita de mine, dar in ultimii ani la Cotroceni, de unde stiam eu ca unul imi face mie curte pentru ca ma apreciaza pe mine ca persoana, si nu ca vrea sa ajunga la cineva, sau ca-l pot ajuta cu ceva??…
Tango: Totusi eu cred ca o mare iubire se recunoaste dincolo de orice posibilitate de a avea un interes..
CORINA CRETU: Si eu cred asta. Cred in ceea ce se numeste „dragostea vietii“, dupa cum cred in dragoste la prima vedere. Si ea, intr-adevar, se recunoaste de departe, o simti tu in tine, cu toata fiinta, din primul moment, nu mai ai dubii, stii clar ca asta e barbatul vietii tale. In fiecare an imi spun ca marea iubire trebuie sa apara… Acum cind nu mai lucrez asa de mult, si chiar si inainte, mi-am dat seama ca nimeni nu-ti ridica statuie si nu merita sa te sacrifici pentru o slujba. Dar atunci, daca m-as fi casatorit cu Victor as fi regretat. I-am si spus, de fapt: nu stiu cum imi va fi mie mai departe viata profesionala, dar toata viata as regreta ca n-am incercat si te-as invinovati ca m-ai oprit sa fac ceea ce as fi putut sa fac“.
Din pacate revin la chestiunea cu „barbatul roman“. Pe de alta parte, eu cred ca un barbat poate sa fie casatorit si cu Claudia Schiffer sau cu Sharon Stone, daca are o tentatie, nu o refuza. Au toti sentimentul asta, ca sint cu atit mai puternici, cu cit au mai multe femei, lucru pe care eu nu il inteleg… Cel putin asa e barbatul roman.
Tango: De ce spui asta numai despre barbatul roman, in alte tari crezi ca sint altfel?
CORINA CRETU: Eu aici ma invirt si vad cum gindesc ei, dar pe de alta parte cred ca in alte tari exista mai mult respect pentru familie, macar pentru aparente. Chiar si atunci cind apare o mare dragoste aparentele sint mai puternice, frica de ce spune lumea, rationamentele au prioritate in fata sentimentelor.
Am avut o relatie aici, in tara, iar el era pe strada cealalta si nu eram convinsa ca e singur. Insa Detlef era la mii de kilometri, dar era clar singur si stateam absolut linistita, nu stiu ce-mi dadea aceasta siguranta si aceasta incredere… Chiar tinea la mine.
Tango: Si cum ai reactiona daca un barbat te-ar insela?
CORINA CRETU: Crezi ca exista femeie din Romania care nu s-a confruntat cu asta? Poate doar a inchis ochii… Stiti gluma aceea, ca singura femeie care stie la orice ora din zi si din noapte unde este barbatul ei este femeia vaduva.
Tango: Atunci te intreb de-a dreptul, cum reactionezi? Ce faci?
CORINA CRETU: Prima data am patit-o in facultate, cind pur si simplu i-am vazut pe strada pupindu-se. Eram prieteni, fuseseram acasa la parintii lui… Cum am reactionat? N-am vorbit cu el o vreme, dar apoi am cedat. Atunci eram fraiera, nu aveam demnitatea necesara…
Am avut o perioada in care am inghitit multe
Tango: Sint si femei singure care accepta sa aiba relatii cu barbati insurati si investesc in asta.
CORINA CRETU: Adevarul este ca in Romania femeile sint toate frumoase, au ceva anume…. chiar daca nu sint frumoase, sint destepte, se ingrijesc… In alte tari nu gasesti asa ceva, iar asta este un dezavantaj pentru noi, pentru ca e concurenta foarte mare. Multe femei accepta compromisuri, pentru ca este foarte greu sa fii singura. Dar si sa te umilesti asa… Eu am trait asta. Am avut o asemenea poveste, am avut o perioada in care am inghitit multe. Si nu numai ca eram deprimata, dar iti pierzi increderea in tine insati, cind esti intr-o competitie de felul asta. Barbatii nu realizeaza ca tu esti mai buna… Pur si simplu pentru ei sint doua patratele diferite, una e una, alta e alta, fiecare cu alte calitati. Noi intram intr-o competitie de-asta absurda, ni se pune pata, nu stim ce sa mai facem si ajungem sa ne degradam, ca oameni. Faci tot timpul comparatii si te obsedeaza: ce are femeia cealalta mai bun decit tine ?…
Tango: Pina la urma barbatii cum fac alegerea, in functie de ce criteriu ramin cu una sau cu cealalta?
CORINA CRETU: Parerea mea este ca, daca pui un barbat sa aleaga intre doua femei, ramine cu cea care inghite mai mult. Ei asteapta lucruri diferite decit noi, vor o nevasta in sensul cel mai clasic al cuvintului, asteapta liniste in casa, nu sint neaparat tentati sa fie acea flacara dupa care tinjim noi in casnicie, pentru ca ei o pot gasi foarte usor in alta parte.
Tango: Unele femei aleg sa faca un copil unui barbat in ideea ca vor ramine impreuna. Tu te-ai gindit vreodata la asta?
CORINA CRETU: Dupa parerea mea, un copil trebuie sa creasca cu ambii parinti, iar pe de alta parte mi se pare o forma de egoism sa faci un copil doar in speranta ca el va ramine cu tine… Sau doar o cerseala. Foarte multe femei o fac insa numai pentru ca-si doresc copil, indiferent cu cine. Eu, insa, am doua nepoate care probabil ca mi-au compensat aceasta lipsa. Nu cred ca voi mai avea copii, de fapt nici nu ma gindesc la asta. Daca ar fi sa fie asa, as fi fericita, dar daca nu e, nu sint disperata. Mi-ar placea sa am un copil, dar ce sa fac, din ce sa-l tin, cum sa-l tin?
Mi-am pierdut vederea la ochiul drept
Tango: Te consideri sau te-ai considerat vreodata saraca?
CORINA CRETU: Nu pot sa spun ca sint sau ca am fost saraca. Niciodata, insa, n-am inotat in bani. Eu sint nascuta in Bucuresti, tatal meu era profesor de fizica la Politehnica. Daca-ti amintesti, erau acele culegeri (cine a facut liceul de matematica-fizica stie), culegerile de Cretu, care erau faimoase… Noi nu am dus-o niciodata foarte rau, mama a fost si este cercetator, iar profesorii universitari aveau atunci un statut aproape privilegiat. Tin minte ca tata avea cam in jur de 6000 de lei salariu. Era foarte mult pe atunci, facea meditatii… Saracul, a muncit enorm, dadea meditatii doar ca sa-mi plateasca mie medicamentele de care aveam nevoie dupa ce am avut accidentul acela…
Tango: Ai avut un accident grav in copilarie care te-a facut sa-ti pierzi vederea la un ochi. Cum s-a intimplat?
CORINA CRETU: La 14 ani, eram in liceu, si un baiat m-a lovit cu prastia in ochi. El spune ca a vrut sa ma loveasca la picioare… Atunci pentru mine s-a darimat toata lumea. Mi-am pierdut vederea la ochiul drept si a fost un miracol pur si simplu ca am scapat cu viata.
Tango: Ai fi putut muri din asta?
CORINA CRETU: M-a lovit cu prastia, cu un ac de gamalie intors. Acul mi-a intrat pe linga ochi si mi-a spart ochiul din fund catre fata si a ramas acolo. Am stat 7 ore cu acul in ochi pina m-au dus la Municipal. In primul moment n-am stiut ce m-a lovit. Acul nu se vedea, pur si simplu am avut senzatia ca m-a lovit cineva cu creta. M-am dus la baie, m-am spalat pe fata, iar asta a fost o prostie, pentru ca am tot apasat si lucrurile s-au agravat. Apoi m-am dus in banca si am inceput sa pling. In final am ajuns la Municipal, mi-au facut anti-tetanos, iar apoi m-au dus la spitalul de ochi. Cei care erau de garda au zis ca nu au vazut asa ceva si ca nu se baga. L-au chemat pe directorul spitalului, care era plecat din Bucuresti si de-abia a venit…
Atunci a fost prima data cind l-am vazut pe tata plingind. Cred ca numai Dumnezeu m-a salvat, caci am facut septicemie si nu s-a mai pus problema sa-mi salveze ochiul, ci sa-mi salveze viata. Tin minte ca doctorul l-a luat pe tata de-o parte si i-a spus ca am nevoie de un medicament, un fel de gamaglobulina cu venin de vipera care se foloseste impotriva septicemiei, si i-a mai spus ca sint in mare pericol, ca infectia e foarte aproape de creier. Ochiul meu era deja complet verde, de la infectie. Am suferit foarte mult, aveam doar 14 ani, imi placea si mie un baiat din liceu care bine-nteles ca dupa aceea n-a mai venit la mine, desi maica-mea si sora-mea il tot impingeau sa vina… Ca dupa aia mi-a facut curte din nou, asta este partea a doua…
Tango: N-ai putut gasi o solutie in strainatate?
CORINA CRETU: Tata a vorbit cu niste piloti sa-mi aduca acel medicament, care costa 12 mii de lei fiola, iar eu aveam nevoie de trei fiole. De aceea am spus ca el a dat meditatii de fizica, numai ca sa-si plateasca datoriile. Apoi mama s-a chinuit sa gaseasca o modalitate sa ma duca in Franta si am plecat. Insa acolo mi-au spus ca e prea devreme si sa vin peste o jumatate de an. Exista posibilitatea sa-mi salveze ochiul, dar dupa aceea nu am mai primit aprobare, nu stiu de ce, nu am mai putut sa plecam… Si cind m-am dus, abia dupa revolutie, la acelasi spital din Paris, mi-au zis ca e prea tirziu, nu s-a mai putut face nimic… Accidentul acesta s-a intimplat cind de-abia incepusem liceul, pe 1 octombrie 1981. Iar pe 1 octombrie 1994, dupa treisprezece ani, am avut un alt accident, de masina, din care abia am scapat… Un camion a aruncat masina in care eram direct intr-un tramvai. Eu am avut 5 coaste rupte, clavicula, mandibula, totul pe dreapta era rupt, dar problema era ca una dintre cele 5 coaste rupte mi-a spart pleura… M-a luat un taximetrist si m-a dus la Spitalul de Urgenta si m-a lasat acolo, iar eu nu stiu cui sa-i multumesc, fiindca pe omul acela nu l-am mai intilnit niciodata. Daca ajungeam cu 5 minute mai tirziu, muream.
Cand lucrezi atata timp cu un om, fara sa vrei te atasezi
Tango: Ai fost economista, dar la un moment dat ai facut un viraj brusc si ai ajuns ziarista.Cum ai ajuns in presa?
CORINA CRETU: Eu am terminat Cibernetica si ai mei au fost foarte suparati pe mine ca am lasat bunatate de meserie. Aveau dreptate, dar mie mi-a placut intotdeauna sa scriu si atunci, in nebunia aia de dupa revolutie, exista idealismul acela…Cum sa spun, chiar scriam din placere, din convingere, imi placea atit de mult ceea ce fac ca ma si miram ca ma platesc! La ziar era lume de calitate, eram in birou cu Vlad Petreanu, cu Gabi Vrinceanu, dupa aceea m-am mutat la Curierul National si eram colega cu Tuca, cu Ralu Filip, cu Cristina Trepcea, chiar oameni de
calitate, ziaristi buni. Eram ambitiosi, era o solidaritate intre noi despre care am sentimentul ca nu mai exista in lumea presei, acum sintem fiecare pe cont propriu si privim numai la interesul nostru.
Tango: Si peste putini ani, dupa ce te-ai remarcat ca o jurnalista foarta buna si razbatatoare, ai lasat practic si aceasta meserie si ai intrat in politica. Nu ti-a parut rau?
CORINA CRETU: Dupa ce am venit in tara din America, dupa ce am avut acel succes cu declaratia lui Clinton, eram foarte incintata si mindra, iar ai mei erau in al noualea cer. Imi aduc aminte ca tata spunea: „Acum nu mai spune lumea ca esti fata lui Cretu, acum imi spune mie ca sint tata lui Cretu!“ Iar dupa aceea, la inceputul lui ’93, m-am dus la Cotroceni. Toata lumea zice ca Iliescu m-a luat, dar oferta propriu-zisa mi-a facut-o domnul Chebeleu. M-a sunat si mi-a zis: „uite, eu sint acum purtator de cuvint (era si consilier pe probleme de politica externa) si pur si simplu nu fac fata. Vino sa ma ajuti“.
Toata presa urla ca a fost nu stiu ce intilnire, dupa care nu se facuse comunicat de presa. Se interpreta asta ca o lipsa de transparenta, toti scriau ca a fost o intilnire cu usile inchise. Dar de fapt nu erau destui oameni care sa faca asta. Domnul Chebeleu avea dreptate, era nevoie acolo de mai multi oameni. Nu era normal pentru o institutie ca Presedintia sa nu comunice presei ce s-a intimplat, dar nu avea cine sa faca un comunicat. Iar eu am venit initial cu aceasta misiune, sa particip la intilnirile presedintelui si sa fac comunicate de presa.
Tango: In timp, tu ai ajuns poate cel mai apropiat om al presedintelui, am inteles ca erai si o apropiata a casei Iliescu, a doamnei Iliescu, ca mergeai la ei acasa…
CORINA CRETU: Mergeam atunci si la Scrovistea, cind era in vacanta, iar in perioada ’96-2000 vorbeam foarte des cu doamna Iliescu. Cind domnul Iliescu a fost reales presedinte, n-am vrut sa o mai deranjez, fiindca era deja asaltata de multa lume. Si acum, vorbim destul de mult. Am vorbit de Sfintul Ion, de Revelion. Cind lucrezi atita timp cu un om, fara sa vrei te atasezi. Unii au spus despre dinsul ca are o slabiciune, ca se ataseaza prea mult si nu priveste profesional, dar eu cred ca e bine sa investesti in oamenii cu care muncesti.
Tango: Si tu ai simtit lucrul asta, atasamentul lui fata de tine ?
CORINA CRETU: Nu stiu cit era atasament, cit incredere… A fost evident ca, cel putin in plan profesional, de multe ori se baza foarte mult pe mine. I-am capatat foarte greu increderea, dar dupa aceea se intimpla ca atunci cind nu mai avea timp, sa spuna: „Spune tu, explica tu!“. Si stia ca nu voi spune prostii. Si apoi a fost aceasta legatura de solidaritate cu dinsii, cu amindoi, in perioada de opozitie, dupa ’96. Mi-a parut rau ca doamna nu a iesit din tara deloc. A iesit atunci, la inceput, in ’90, dar apoi nu a mai vrut sa calatoreasca deloc. Sigur ca toata lumea o respecta pentru asta, insa imi pare rau ca a pierdut atitea oportunitati, ar fi putut sa vada lumea! Tin minte ca am vorbit cu dinsa inainte de venirea presedintelui Bush. Era atunci problema cu protocolul, cine s-o insoteasca pe doamna Bush. Dar nu am reusit sa o convingem sa mearga dinsa, desi nu numai eu am sunat-o atunci.
Tango: Nu e o noutate pentru tine, s-a spus, s-a scris de nenumarate ori, ca ai fi fost mai mult decit apropiata lui Iliescu. Cit de tare te-a afectat?
CORINA CRETU: Zvonul ca intre mine si domnul presedinte ar fi o relatie mai mult decit profesionala m-a afectat si cred ca a tinut foarte multi barbati departe de mine.
Tango: Dar cum s-a ajuns la asta?
CORINA CRETU: Pentru ca asa sint oamenii. Eu nu cred ca sint singura femeie din preajma unui om politic despre care se spune ca are relatii altfel decit profesionale. Stiu ca au fost zvonuri, ce s-a scris, s-a scris in Catavencu, inainte de alegerile din ’96, cind a fost o campanie atit de murdara. Iar mie nu aveau ce sa-mi gaseasca. Si daca nu-ti gasesc ceva legat de afaceri, nu gasesc ca esti corupta, unei femei ce altceva sa-i gasesti?
Tango: Ati avut deci o relatie apropiata, dar mai mult una parinteasca. Te sfatuia vreodata, te certa ? Comenta in vreun fel relatiile tale amoroase?
CORINA CRETU: Nu, dar stiam ca stie cu cine sint. La un moment dat stia si domnul presedinte ca mi-a facut curte un nepot de-al lui. Dar nu a iesit nimic. M-am intilnit acum citeva zile cu el la Marriott, intimplator.
Tango: Foarte bine, mai ales ca acum esti singura…
CORINA CRETU: Sint singura, dar sint si foarte pretentioasa.
Tango: De-aia esti singura, am uitat sa-ti spun…
CORINA CRETU: Daca nu exista comunicare si chimie intre oameni, prefer sa fiu singura, am trecut de faza aceea in care cu orice pret trebuie sa fiu cu cineva. Am experimentat si singuratatea in doi, care mi se pare mai groaznica decit singuratatea de unul singur. Cind esti singur, esti uneori deprimat, dar macar poti sa faci ce vrei, sa te ocupi de tine. Sa stai cu un om in casa pe care nu-l suporti, cu care nu mai imparti nimic, e mult mai rau.
Traim intr-o tara misogina
Tango: Ce parere ai de ceea ce se intimpla acum cu Adrian Nastase?
CORINA CRETU: Imi pare foarte rau. Eu nu pot sa judec pe nimeni si nimeni nu poate da verdicte. Mie-mi pare rau, pentru ca dupa parerea mea este un om cu un simt politic extraordinar si orice se va dovedi – si aceasta este problema bine-nteles a dinsului, cu care trebuie sa se descurce intr-un fel sau altul – dar orice se va dovedi, guvernarea lui a fost cea mai buna din ultimii15 ani, toate datele statistice arata ca economia a mers cel mai bine, nu exista in Europa 7% pe an cit a avut crestere Romania, atitia ani la rind, a intrat in NATO, in Uniunea Europeana. Nu stiu daca dinsului ii datoram impresia asta generala de coruptie, care a compromis toate eforturile PSD de pina acum. Dar imi pare rau ca pentru unul sau doi sau trei oameni sintem toti bagati in aceeasi oala. Ce, pe mine ma crede cineva ca am un apartament cu trei camere si ca traiesc numai din asta?
Tango: Da, am gasit undeva declaratia ta de avere si am constatat ca nu ai decit un apartament.
CORINA CRETU: Eu am stat pina foarte tirziu cu parintii, m-am mutat in ’96 intr-un apartament cu doua camere pe care l-a refuzat toata lumea la Cotroceni si eu asa l-am prins, ca era prea mic. Acum am unul cu trei camere, foarte frumos, intr-un bloc nou, asta e singura mea realizare. Oricum, la ce salariu am avut eu… nu stiu ce as fi putut sa fac mai mult, sint foarte bucuroasa ca am facut si asta.
Tango: Ai avut salariul pe care-l au toti oamenii din politica, dar ei au vile, cum iti explici lucrul asta?
CORINA CRETU: Nu stiu… eu sint foarte multumita ca am constiinta impacata, dorm linistita si ca am avut puterea sa rezist. Pentru ca e foarte greu, mai ales la oamenii cu copii, e greu sa rezisti tentatiilor… Plus ca te misti in lume, ii vezi pe altii care au aceeasi functie ca tine si cistiga de o suta de ori mai mult. Sigur ca esti frustrat. Parerea mea este ca, intr-un anumit fel, oricine profita cind este la putere, profiti de niste avantaje. Eu i-am multumit lui Dumnezeu pentru ce am avut. Uite, am problema asta cu ochii, nu pot sa conduc, si Dumnezeu m-a ajutat, ca din ’92 eu am masina de serviciu. Eu cred ca pentru ceea ce-ti lipseste in viata vine o recompensa. Si daca vrei prea mult din ceva, exista un dezechilibru in altceva.
Tango: Care este, dupa parerea ta, conditia femeii in politica din Romania?
CORINA CRETU: Nu cred ca in Europa mai exista tara cu atit de putine femei in politica. Eu cred ca este pacat, pentru ca, avind mai multe femei in politica, societatea ar arata altfel, ar fi mai umana. Sint studii intregi care arata ca daca femeile sint implicate in guvernare, bugetele si banii se duc mai degraba spre sanatate, educatie – lucruri de care societatea romaneasca ar avea mare nevoie. Dar noi traim intr-o tara misogina prin excelenta. Nici femeile nu voteza femei, inclusiv ele au in cap ca n-au ce cauta in politica.
Nu ma simt de anii pe care ii am
Tango: As vrea sa mai povestesti cite ceva despre rolul tau in Parlamentul Europei. Ce faci exact si cum arata viata ta acum?
CORINA CRETU: Sintem 35 de parlamentari europeni din Romania, de la PSD sintem doisprezece. Avem aceleasi drepturi ca ceilalti parlamentari europeni, mergem in comisii, in plen, participam la grupurile politice. Eu sint la grupul socialist, liberalii la liberali, democratii la populari. Nu ma asteptam ca viata mea sa se schimbe atit de mult: in primul rind traiesti in strainatate, sint alte valori, altfel de oameni, altfel de discutii, chestiunile astea de scandal nu exista acolo si inveti foarte mult. La Bruxelles
mi-am inchiriat o garsoniera, la Strasbourg stau la hotel, ca sint doar patru zile pe luna acolo. Stii, in Parlamentul Europei au inclusiv sala de gimnastica, au coafor si manichiura, au curatatorie. Ma gindeam daca ar spune cineva sa se faca coafor in Parlamentul Romaniei, ar fi ceva asa iesit din comun. Nu vreau sa mi le faca cineva gratuit, dar…
Tango: Crezi ca toate aceste experiente te-au schimbat ?
CORINA CRETU: Da, desigur. Experientele nu ne fac mai destepti, dar ne arata ca totusi exista solutii. Eu, de pilda, nu mai privesc nici o situatie ca pe o drama, si incerc sa-i fac si pe cei din familia mea si din jurul meu sa priveasca astfel. Cred foarte mult in gindirea pozitiva, traiesti cum percepi lucrurile, nu ceea ce se intimpla cu adevarat. Ceea ce poate parea la un moment dat o catastrofa, poti sa spui ca ti-a schimbat viata, cum a fost accidentul meu la ochi, de exemplu. Sigur ca atunci a fost o tragedie, dar vreau sa spun ca eu nu as fi pus niciodata mina pe carte daca nu as fi stat anul acela acasa. Inainte de asta nu stiam decit baschet, baschet si iar baschet, parintii mei erau foarte ingrijorati.
Apoi mi-am dat seama ca nu voi mai putea face sport niciodata, si am inceput si eu sa citesc ceva. Intr-un anume fel, tragedia asta mi-a schimbat viata in bine.
Tango: Dar legat de infatisarea ta, cum resimti trecerea anilor?
CORINA CRETU: Sint bucuroasa ca nu ma simt de anii pe care ii am, sint multumita cind spune lumea „Aaa, faci 39, dar nu arati“. Pina pe la 35 de ani mincam orice, si nu se punea nimic pe mine. Dar, de vreo trei ani, am sentimentul ca si aerul pe care il respir ma ingrasa. La Cotroceni nu ma miscam aproape deloc si m-am speriat, erau foarte multe dineuri, mese, si din cauza oboselii simteam mereu nevoia de dulce si mincam, pina am luat aproape 10 kg in 4 luni de zile. Si m-am speriat foarte tare. Nu ma mai incapea nimic, eram disperata, stateam linga dulap, si-mi venea sa pling. Si atunci am inceput sa fac inot. Un an de zile si la 11 noaptea m-am dus sa inot la Crown Plaza. Deci am facut sport si am tinut un regim disociat. Plus ca am tinut post. Eu postesc.
Tango: Tii toate posturile, dintotdeauna?
CORINA CRETU: Incerc. Am tinut postul prima data in anul cind l-am cunoscut pe Detlef. Eram foarte deprimata, pentru ca eram singura si mi-a spus o prietena sa ma duc la o biserica, la Sfintul Spiridon. Fusese si ea si, dupa aceea si-a gasit pe cineva pe Internet, iar in 3 luni de zile s-a casatorit. Eu cred ca uneori se pot face minuni, daca Dumnezeu vrea… Ea avea vreo 40 de ani, nu fusese niciodata casatorita, a fost la biserica, a facut ce i-a zis preotul…
Eu cred foarte mult in puterea rugaciunii si, desi toata familia mea este socata, ca n-am fost asa pina acum, mie nu mi-e rusine sa marturisesc ca de citva timp in biserica imi gasesc linistea, si tot acolo ma duc cind am nevoie sa ma luminez… Poate lumea ride de mine, dar nu vad de ce sa ascund lucrul asta… Si m-am dus acolo si mi-a zis preotul: incercati sa tineti post, sa vedeti cum e. Si ma gindeam cum sa maninc eu doar legume si fructe, mai ales ca noi am fost invatati, ca doar sint ardeleanca, cu mezeluri, sunca, slanina! E foarte greu la inceput, dar dupa aceea te obisnuiesti si, intr-adevar, te simti altfel…
Tango: Si minunea s-a intimplat si pentru tine?
CORINA CRETU: Continuu sa cred in minuni. Atunci da, a fost o minune temporara. Imediat dupa ce s-a terminat postul am primit o bursa in Germania si l-am cunoscut pe Detlef. El este nascut chiar pe 13 decembrie, in ziua Sfintului Spiridon, patronul bisericii la care ma duceam tot timpul… Pe mine viata m-a pus in niste situatii in care sa inteleg ca Dumnezeu iti da semne si ca daca si tu iti faci partea ta, nu te lasa sa te prabusesti. Dupa cum am observat ca ceea ce inveti in viata, zici de multe ori ca nu o sa-ti foloseasca la nimic niciodata, si mai devreme sau mai tirziu, te lovesti de ele si ti-aduci aminte si zici: uite ca mi-a folosit asta…
Tango: Ai timp sa mai citesti?
CORINA CRETU: Da, incerc sa citesc cit mai mult. Eu sint o mare admiratoare a lui Paulo Coelho, i-am citit toate cartile si in primul rind Alchimistul. Nu stiu, unii spun ca e prea siropos, dar eu chiar cred ca felul in care deslusesti o carte depinde foarte mult si de starea in care esti cind o citesti. Am citit Alchimistul cind aveam nevoie de ea si am gasit acolo: „Cind vrei cu adevarat ceva, intreg universul conspira in favoarea ta si te ajuta“. Si-abia atunci mi-am amintit ca atunci cind eram mica in camera mea imi pusesem un citat care-mi placuse foarte mult atunci, dar pe care l-am inteles cu adevarat mult mai tirziu. Era o scrisoare a reginei Isabela catre Cristofor Columb si spunea: „Pluteste drept inainte si daca pamintul pe care-l cauti nu exista inca, fii sigur ca Dumnezeu il va inventa intr-adins ca sa-ti rasplateasca tie indrazneala“. Si am crezut mereu ca si in viata mea trebuie sa fie asa.
Interviu preluat din Revista Tango nr. 10 din martie 2006
