Così fan tutte, transmisiune online de la Metropolitan Opera New York

Opera bufă Così fan tutte a lui Wolfgang Amadeus Mozart se transmite astăzi în streamingul online gratuit dăruit de Metropolitan Opera iubitorilor de operă din întreaga lume.

Fotografie Metropolitan Opera

Dirijorul David Robertson conduce o distribuție  excepțională, din care fac parte soprana Kelli O’Hara, baritonul Christopher Maltman, soprana Amanda Majeski, mezzosoprana Serena Malfi, tenorul Ben Bliss și bass-baritonul Adam Plachetka.

Fluxul va fi disponibil astăzi, 13 aprilie, până la ora 18:30 EDT , adică ora 01.30 a zilei de 14 aprilie, ora României.

Così fan tutte este o fermecătoare operă în două acte a cărei muzică a fost compusă de Wolfgang Amadeus Mozart pe un libret scris în limba italiană de Lorenzo da Ponte.
Premiera absolută a operei a avut loc la Viena, la Burgtheater, în iunie 1790, sub conducerea muzicală a compozitorului.

Actul I

Tinerii ofițeri Guglielmo și Ferrando se întrec în a lăuda grația și virtuțile logodnicelor lor – surorile Dorabella și Fiordiligi. Prietenul lor mai vârstnic, Don Alfonso, ascultă toată această tiradă cu un aer amuzat și îngăduitor, dar nu pare deloc convins de constanța și fidelitatea în dragoste a celor două logodnice și a femeilor, în general. Discuția celor trei este gata să se transforme într-o ceartă serioasă, când Don Alfonso, pus pe glume și farse, că de obicei, propune o soluție rezonabilă. Vor face un pariu: dacă într-un timp stabilit cele două logodnice se vor dovedi credincioase și incoruptibile, Don Alfonso va plăti prietenilor mai tineri o pungă cu țechini de aur. Dacă nu, va primi el această sumă frumoasă, pe lânga satisfacția de a fi învingător. În acest timp, Dorabella și Fiordiligi își amăgesc nerăbdarea cu care asteaptă sosirea logodnicilor iubiți, privind portretele acestora. Suspinele lor drăgăstoase sunt întrerupte de sosirea lui Don Alfonso care, cu o vădită “strângere de inimă”, le comunică tristă veste: Guglielmo și Ferrando vor trebui să plece la război. Știrea cade ca un trăznet asupra bietelor fete, care se pierd în lacrimi. Conform întelegerii secrete, cei doi logodnici sosesc și ei după scurtă vreme, pentru a-și lua adio de la iubitele lor. Promisiunile și jurămintele prin care se leagă să-și ramână credincioși dau o dovadă în plus a dragostei celor patru tineri, care acum urma să fie pusă la încercare. Tristețea și suferința celor două surori nu este înțeleasă și nici acceptată de camerista lor – vesela și isteața Despinetta, care le sfătuieste să renunțe la lacrimi, fiindcă nu aduc nici un folos, și nu sunt nici meritate de cele mai multe ori. Preocupat să-și ducă planul cu bine până la capăt, Don Alfonso a câstigat de partea sa pe Despinetta, care, în schimbul unei pungi cu bani, consimte să-i dea tot ajutorul. Astfel, în casă celor două surori sunt introduși doi tineri îmbrăcati excentric. Prezentați de către Don Alfonso drept prietenii lui, tinerii par încântați de cunoștință și nu pregetă să facă declarații de dragoste stapânelor casei. Mai întâi surprinse, apoi intrigate de îndrazneala oaspeților, Dorabella și Fiordiligi îi resping, demne și cu răceală. În aparență dezamăgiți, cei doi tineri, care nu sunt alții decât Guglielmo și Ferrando deghizați, par încântați de fidelitatea logodnicelor și se văd cu pariul aproape câstigat. Însa Don Alfonso pune la cale o altă încercare. În grădină, în fața celor două surori, tinerii simulează o adevărată disperare din cauza iubirii neîmpărtășite, care îi determină să se otravească. Cu toții intră în panică, iar Despinetta, expeditivă, aleargă să cheme un doctor. Acesta sosește și, uimindu-i pe toți cu știința lui cam bizară, pretinde celor două surori să-i sărute pe tineri, fiindcă numai așa își vor reveni. De această rețetă originală numai Don Alfonso nu se miră, pentru că numai el știa că medicul era Despinetta travestită.

Actul II

Despina dorește să-și convingă stăpânele că tinerii străini îndragostiti de ele merită mai multă atenție, iar o femeie trebuie întotdeauna să știe să se facă ascultată și iubită. Drăgălașele fete ajung până la urmă la concluzia că admiratorii lor nu sunt lipsiți de farmec și alege fiecare pe cel preferat, care în realitate era logodnicul celeilalte. În amurgul blând care învăluie grădina, Dorabella, ascultând cuvintele de dragoste ale lui Guglielmo, este aproape convinsă de sinceritatea sentimentelor lui. Medalionul pe care i-l dăruiește, și care simbolizează inima îndragostită a tânărului, o cucerește definitiv. În semn de afecțiune, ea îi oferă portretul logodnicului plecat. Compătimindu-l pe Ferrando înselat de logodnică, Guglielmo ia lucrurile mai ușor, încercând să nu facă o tragedie din această întâmplare. Fiordiligi, logodnica lui Guglielmo, care fusese mai fermă și mai greu de convins, se lasă până la urmă și ea cucerită de insistențele tandre ale lui Ferrando. Și pentru ca farsă să aibă un punct culminant, Don Alfonso pregătește numaidecât celebrarea căsătoriei dintre cele două surori și noii lor pretendenți. Este adus notarul, care întocmește actele așa de bine, încât nimeni nu-și dă seama că este tot Despinetta travestită. Dar, tocmai când urma să fie semnate contractele de căsătorie, de afară răzbat glasuri care anunță reîntoarcerea din război a celor doi logodnici trădați. Teama și panică îi cuprind pe toți, iar în învălmășeala produsă, Guglielmo și Ferrando reușesc să se strecoare afară, unde își schimbă costumele, ca peste câteva momente să apară, spre uimirea si încurcătura mireselor. Ca întotdeauna, la momentul potrivit intervine însa Don Alfonso. El reușește să-i împace pe tineri, după ce le dăduse o lecție, sfătuindu-i că-i bine să știi să iei lucrurile așa cum sunt. În definitiv, “così fan tute” (“așa fac toate”). (

Actul I

Tinerii ofițeri Guglielmo si Ferrando se întrec în a lăuda grația și virtuțile logodnicelor lor – surorile Dorabella si Fiordiligi. Prietenul lor mai vârstnic, Don Alfonso, ascultă toată această tiradă cu un aer amuzat și îngaduitor, dar nu pare deloc convins de constanța si fidelitatea în dragoste a celor două logodnice, a femeilor în general. Discuția celor trei este gata sa se transforme într-o cearta serioasa, când Don Alfonso, pus pe glume si farse, ca de obicei, propune o solutie rezonabila. Vor face un pariu: daca într-un timp stabilit cele doua logodnice se vor dovedi credincioase si incoruptibile, Don Alfonso va plati prietenilor mai tineri o pungă cu țechini de aur. Daca nu, va primi el aceasta sumă frumoasa, pe lânga satisfactia de a fi învingator. În acest timp, Dorabella si Fiordiligi îsi amăgesc nerabdarea cu care asteaptă sosirea logodnicilor iubiți, privind portretele acestora. Suspinele lor drăgostoase sunt întrerupte de sosirea lui Don Alfonso care, cu o vădită “strângere de inima”, le comunică trista veste: Guglielmo si Ferrando vor trebui să plece la razboi. Știrea cade ca un trăznet asupra bietelor fete, care se pierd în lacrimi. Conform întelegerii secrete, cei doi logodnici sosesc și ei dupa scurta vreme, pentru a-și lua adio de la iubitele lor. Promisiunile si juramintele prin care se leagă să-si ramână credincioși dau o dovadă în plus a dragostei celor patru tineri, care acum urma sa fie pusă la încercare. Tristetea si suferinta celor doua surori nu este înteleasa și nici acceptată de camerista lor – vesela si isteata Despinetta, care le sfătuieste sa renunțe la lacrimi, fiindca nu aduc nici un folos, și nu sunt nici meritate de cele mai multe ori. Preocupat sa-si duca planul cu bine pâna la capat, Don Alfonso a câstigat de partea sa pe Despinetta, care, în schimbul unei pungi cu bani, consimte sa-i dea tot ajutorul. Astfel, în casa celor doua surori sunt introdusi doi tineri îmbrăcati excentric. Prezentati de catre Don Alfonso drept prietenii lui, tinerii par încântati de cunostinta si nu pregeta sa faca declaratii de dragoste stapânelor casei. Mai întâi surprinse, apoi intrigate de îndrazneala oaspetilor, Dorabella si Fiordiligi îi resping, demne si cu răceală. În aparență dezamăgiți, cei doi tineri, care nu sunt altii decât Guglielmo si Ferrando deghizati, par încântați de fidelitatea logodnicelor si se văd cu pariul aproape câstigat. Însa Don Alfonso pune la cale o alta încercare. În grădină, în fața celor doua surori, tinerii simuleaza o adevărată disperare din cauza iubirii neîmpărtășite, care îi determina să se otravească. Cu toții intră în panica, iar Despinetta, expeditivă, alearga sa cheme un doctor. Acesta sosește si, uimindu-i pe toti cu știința lui cam bizară, pretinde celor doua surori să-i sărute pe tineri, fiindca numai așa îsi vor reveni. De această rețetă originala numai Don Alfonso nu se miră, pentru ca numai el stia ca medicul era Despinetta travestita.

Actul II

Despinetta dorește sa-si convinga stapânele ca tinerii straini îndragostiti de ele merita mai multa atentie, iar o femeie trebuie întotdeauna sa stie sa se faca ascultata si iubita. Drăgălașele fete ajung pâna la urma la concluzia ca admiratorii lor nu sunt lipsiti de farmec si alege fiecare pe cel preferat, care în realitate era logodnicul celeilalte. În amurgul blând care învaluie gradina, Dorabella, ascultând cuvintele de dragoste ale lui Guglielmo, este aproape convinsa de sinceritatea sentimentelor lui. Medalionul pe care i-l daruieste, si care simbolizeaza inima îndragostita a tânarului, o cucereste definitiv. În semn de afectiune, ea îi ofera portretul logodnicului plecat. Compatimindu-l pe Ferrando înselat de logodnica, Guglielmo ia lucrurile mai usor, încercând sa nu faca o tragedie din aceasta întâmplare. Fiordiligi, logodnica lui Guglielmo, care fusese mai ferma si mai greu de convins, se lasa pâna la urma si ea cucerita de insistențele tandre ale lui Ferrando. Si pentru ca farsa să aiba un punct culminant, Don Alfonso pregătește numaidecât celebrarea căsătoriei dintre cele doua surori si noii lor pretendenti. Este adus notarul, care întocmeste actele asa de bine, încât nimeni nu-si da seama ca este tot Despinetta travestita. Dar, tocmai când urma sa fie semnate contractele de casatorie, de afara răzbat glasuri care anunță reîntoarcerea din război a celor doi logodnici trădați. Teama si panica îi cuprind pe toti, iar în învălmășeala produsă Guglielmo si Ferrando reusesc sa se strecoare afara, unde îsi schimbă costumele, ca peste câteva momente să apară, spre uimirea si încurcătura mireselor. Ca întotdeauna, la momentul potrivit intervine însa Don Alfonso. El reuseste să-i împace pe tineri, dupa ce le dăduse o lecție, sfătuindu-i că-i bine să știi să iei lucrurile așa cum sunt. În definitiv, “cosi fan tute” (“așa fac toate”). ( Din Grigore Constantinescu și Daniela Caraman-Fotea, Ghid de operă, București, 1971)