Dacă plec, dacă plec departe,
dacă plec departe și pentru totdeauna,
nu-ți fie teamă, e doar Una
care se cheamă Sora Moarte.
Dacă plec, nu-ți fie teamă,
așteaptă un semn de la mine. Va fi negreșit.
Când voi ajunge pe ultima treaptă
a cerului negru, ți-l trimit.
Dacă plec, dacă plec, Nesosito,
neînsorita mea bucurie,
n-am plecat decât pentru a-ți deschide
ochii, buzele, inima și ție,
pentru a-ți spune, din timp, ce să faci,
cum să te pregătești, cum să spargi ușa de zgură,
când să vorbești și mai ales când să taci,
când să-ți descui lacătul de pe gură.
Dacă plec, dacă plec în curând
e ca să-ți pot spune taina cea mai senină,
taina cea bună, ultimul meu gând,
imposibil de spus pe lumină.
Dacă plec, așteaptă-mă vie,
așteaptă-mă fără dor și fără iertare,
poeme de zăpadă îți voi scrie
pe fiecare părticică de trup. Pe fiecare.
Poem din volumul Siestă cu Poetul-Boa, Editura Vremea 2019
Photo by Markus Henze on Unsplash
