fbpx

Cristina Deleanu si Eugen Cristea – Iubire pentru totdeauna

de

Sunt de 30 de ani impreuna si nu li se pare nimic nefiresc sau spectaculos in decizia lor de a nu se desparti niciodata. Eugen si Cristina nici macar nu-mi inteleg uimirea fata de cuplul lor longeviv, stabil, asezat, ca si cum seninatatea lor nu le-ar ingadui sa vada ca, in lumea in care traim, divorturile cu tambalau au ajuns mai numeroase decat nuntile cu alai.

INCEPUTURILE

Iti amintesti cand ai vazut-o prima oara pe Cristina?- il intreb pe Eugen, iar el recunoaste ca da, stie cu precizie. A remarcat-o cand avea doar 12 ani, in anul de gratie 1964, cand isi petrecea vacanta la Iasi, la unchiul sau, iar vacantele le transforma in prilej de rasfat si distractie, cu multe meciuri de rugby, care il cucereau cu eleganta lor sportiva, dar si cu vizionarea tuturor spectacolelor jucate la Opera sau la Teatru… Acolo, pe scena Teatrului din Iasi, a rasarit Cristina Deleanu, proaspata absolventa de teatru, repartizata la Iasi… „Uite ce femeie frumoasa! -am zis cand am vazut-o, si am incadrat-o automat in categoria actritelor frantuzoaice pe care le admiram, Annie Girardot, Jeanne Moreau…, actritele acelea frumoase, interesante, inteligente. Stiu ca am vazut-o mai intai in Balcescu, apoi in Seful sectorului suflete. Si nu peste mult timp am revazut-o la televizor, in La Musica, tot o piesa frantuzeasca, a lui Margueritte Duras, in care juca ea…” isi aminteste Eugen.
Avea s-o regaseasca peste ani, ca sotie a unui prieten, actorul Matei Gheorghiu. Avea s-o redescopere mai tarziu si pe scena Teatrului National, pe care au ajuns sa joace impreuna.
„Mai intai am fost prieteni de familie” isi aminteste Cristina. Matei l-a agreat de la bun inceput si mi-a spus: „A venit un baiat simpatic”. Eugen a venit adesea la noi in casa, am fost plecati impreuna in concedii, dar daca nu am fi inceput sa jucam impreuna, nu cred ca s-ar fi declansat ceva intre noi. Insa cand am inceput sa jucam, s-a declansat deodata ceva ce nu credeam ca e posibil intre noi, o scanteie, apoi un foc…”
„Noi doi am intrat la National in acelasi an. Cei de acum se lauda ca au descoperit ei firul cu plumb, dar exista teatru particular inca din anii ’80, atunci cand am fost si noi cu un spectacol in turneu la mare. Si acolo, in fiecare dimineata, mergeam la plaja impreuna, si eu ii spuneam Cristinei povesti. Povesti veritabile, basme cu Fat Frumos, cu Ileana Cosanzeana, cu Praslea, stateam pe cearsaf si, ore in sir, ii spuneam povesti cu eroi si cu Si-au trait fericiti pana la adanci batranete… Asa imi venea, iar ea ma asculta cu atentie de copil…”, isi mai aminteste Eugen.
Cristina a decis sa se desparta de sot, infruntand oprobriul si barfele celor din jur. „A trebuit sa fiu transanta, nu am avut de ales, dar nu a fost usor. Intre noi este si o diferenta de varsta de 11 ani… E o cifra, totusi. Atunci cand s-a intamplat sa doresc sa fiu langa Eugen, eu am incheiat orice alte lucruri, orice alte relatii. Le-am incheiat de tot, de atunci pana azi. Despartirea nu a fost o decizie usoara, dar eu am luat-o. Am fost transanta, in primul rand, cu sufletul meu, lucru care n-a fost tocmai comod. O recunosc si acum, cand povestesc, am recunoscut-o si acum 30 de ani. Pentru ca si aceea fusese viata mea, si m-a costat decizia pe care am luat-o. Nu poti nici sa negi, nici sa renegi ce-ai trait. Trecusera 17 ani, o bucata de paine, dar se acumulasera niste neajunsuri, mici neimpliniri care, in timp, s-au aglomerat. Iar insatisfactia aceea pe care o aveam pe dinauntru mi-a dat voie sa ma indragostesc de altcineva.”

Cand am inceput sa jucam, s-a declansat deodata ceva ce nu credeam ca e posibil intre noi, o scanteie, apoi un foc…
CASATORIA

S-au cunoscut mai tarziu, dincolo de primele intalniri ale vietii. Si atunci iubirea lor a venit cu toata intelepciunea adunata din incercarile de mai inainte. Cristina Deleanu a mai fost casatorita de doua ori, mai intai cu actorul Sergiu Tudose, cativa ani. El a inselat-o, ea l-a parasit, apoi s-a recasatorit cu Matei Gheorghiu, iar casnicia lor a durat 17 ani. Eugen a mai fost casatorit si el o data, tot cu o actrita, Margareta Avram, care acum este plecata din tara. Iar dupa ce s-au indragostit unul de celalalt, vreme de 18 ani, au ales sa stea alaturi fara sa se mai casatoreasca. Si, totusi, intr-o zi, pe nepregatite, Eugen a lansat propunerea nu catre Cristina, ci indirect, catre prietenii alaturi de care stateau la masa: Ati vrea sa fiti nasii nostri, daca ne-am insura si noi?
Si Cristina ce-a zis?, intreb, curioasa. Iar Eugen rade: ”A cazut de pe scaun!” Cristina se fastaceste si neaga, iar ei continua sa se tachineze ca doi copii. „Ba da, ca te-ai emotionat toata”. „Nu, nu, exagerezi, eu sunt un om cu picioarele pe pamant!”, spune ea, inrosindu-se, apoi imi explica, limpede, sa nu cumva sa il cred pe el. „Doar metaforic am cazut de pe scaun! Eu m-am bucurat, propunerea lui a venit ca o echilibrare, dar sa stii ca nu aveam vreo noutate de aflat prin casatorie. Ori cu acte, ori fara acte, oricum eram alaturi de 18 ani. A fost o surpriza doar faptul ca i-a venit brusc si m-a luat pe nepregatite, dar altfel…”
Nu s-a schimbat nimic in rau dupa ce s-au casatorit. Nu s-a schimbat nimic nici in bine, pentru ca intre ei era, oricum, perfect. Asa a fost mereu.
Spune-ti-mi secretele care va tin impreuna, le cer. Si ei insira. Linistea pe care o avem unul langa altul. Increderea. Siguranta. Joaca. Dragostea pentru teatru. Calatoriile. Comunicarea. Filmele. Catelul nostru, Yammy.

Mergeam la plaja impreuna, si eu ii spuneam Cristinei povesti. Povesti veritabile, basme cu Fat Frumos, cu Ileana Cosanzeana, cu Praslea…
JOACA

Nu au copii si nu regreta ca nu au. Nu si-au dorit niciodata. Iubesc copiii altora si stiu sa ii incante cu haz nebun. Dar, mai presus de orice, se joaca ei intre ei, iar asta ii face sa nu se plictiseasca niciodata. Sunt doi copii mari, intr-o casa plina cu jucarii, iar cand pleaca la drum, ascund cate o jucarie in bagaj si, odata ajunsi la destinatie, o scot si o pun pe perna celuilalt, ca un semn de dragoste, dar si ca un simbol, pentru ca alegerea jucariei inseamna intotdeauna ceva: o amintire, o poveste, o idee…
„Noua ne place sa ne jucam, ne-a placut de la inceput si asa suntem si acum… Ne-a zis o data si Stela Popescu… Eram impreuna intr-un grup, intr-un avion care a facut escala sapte ore jumate in aeroport in Dubai. Toti s-au plictisit de moarte, numai noi ne-am plimbat peste tot, ne-am mai luat cate-o jucarie, cate-o carticica, ne-am uitat peste tot. Iar Stela Popescu ne-a zis: Doamne, n-am mai vazut asa ceva, astia, sapte ore jumate, s-au plimbat de mana prin aeroport si s-au distrat de minune!…”
Calatoriile sunt placerea suprema si, oricat de greu le-ar fi sa si le permita, muncesc ca nebunii ca sa-si poata lua bilete in cele mai spectaculoase locuri de pe pamant. Locuri nu cu lux, ci cu poveste. Au fost aproape pretutindeni. Au ajuns la Capul Bunei Sperante, dar si aproape de Cercul Polar. Au fost, de Craciun, in Laponia, unde s-au plimbat cu saniile trase de caini husky bucurosi sa alerge, iar Eugen Cristea a fost Mos Craciun, pentru un grup de vreo 60 de familii cu copii. „L-am facut pe Mos Craciun in tara lui Mos Craciun, am stat langa o localnica imbracata in costum popular si un ren viu, nabadaios, pe care trebuia sa-l atingi cu grija, fara sa-l superi, ca altfel te lua in coarne si te zdrumica sub copite! Sa mai vina la mine cineva si sa-mi spuna ca ar putea fi un Mos Craciun mai bun ca mine, ca nu-l mai cred!”, rade Eugen. Au fost peste tot in Europa, i-a tentat sa ramana in splendida Australie in care, parca, au mai trait o data, s-au indragostit de fiecare data de orasele Americii, iar in cea mai recenta calatorie a lor, de kitschul fermecator din Las Vegas si de musicalurile ametitor de bune si de amuzante, care se joaca acolo. „Sunt kitschuri si kitschuri”, explica Eugen, si-mi povesteste cum avea ochisorii dati cu albastru Sfinxul de la hotelul piramida in care au stat si cum iesea motocicleta Harley din bloc… Apoi joaca pe roluri, impreuna cu Cristina, cateva scene din musicalul Menopause, pe care l-au vazut in Las Vegas, se prapadesc de ras, si ne fac si pe noi sa uitam cu desavarsire de ce-am venit…

Daca ne-am mai certat cateodata, certurile n-au avut legatura cu noi, ci au venit doar de la relele din jur.
DINCOLO DE OBISNUINTA

Scormonesc mai departe si incerc sa aflu cum de nu s-au certat, totusi, niciodata. „N-ai fost geloasa vreodata?” o intreb pe Cristina, iar ea imi raspunde, cu tact, deviind discutia: „Lucrurile astea nu se spun. Eu, oricum, de cincizeci si ceva de ani de cand am absolvit, muncesc. N-am cedat nicio clipa…” Eugen a fost gelos de cateva ori, dar recunoaste ca si-a dat seama si el ca ei muncesc atat de mult, incat n-ar avea timp sa acorde prea multa atentie vreunei ispite rasarite in cale. „ Asta e definitoriu pentru ea. N-a cedat nicio clipa. Nu se lasa. Iar daca ne-am mai certat cateodata, certurile n-au avut legatura cu noi, ci au venit doar de la relele din jur. Pentru ca in jur e instabilitatea asta a tarii in care traim, e mentalitatea de sluga a multor romani care spun cu placere Vai, domnule director, era sa aveti o scama!, e felul ciudat in care multi actori alaturi de care ai muncit si ai stat in aceeasi cabina, unul in transpiratia celuilalt, dupa ce ajung directori de teatru nu te mai recunosc…”

In jur e instabilitatea asta a tarii in care traim, e mentalitatea de sluga a multor romani care spun cu placere Vai, domnule director, era sa aveti o scama!

VIITORUL

Ce va fi de acum inainte? „Nu vreau sa ne gandim”, spune Eugen. „Oricum, daca dispari, nu observa nimeni. A disparut Bendeac de la Antena 1, si-n doua zile toata lumea a si uitat ca a existat vreodata. Daca mori, e un pic mai bine decat daca ai plecat de la Antena sau de la Pro, dar tot te uita in patru zile. Cand o fi sa dam coltul, mai bine facem totul o data, ca Romeo si Julieta. Pentru ca am trecut dincolo de obisnuinta, e un tot…” „Sa nu ne gandim asa departe!”, intervine Cristina inteleapta. Si apoi imi spune un secret: „Daca eu plec undeva si stau toata ziua, iar el e singur acasa, ma suna si-mi spune: Cade casa pe mine! E un fel de declaratie de dragoste, in limbajul nostru, pe care eu il inteleg atat de bine”. Si, intr-un final, tot Cristina imi spune ceea ce vreau sa aflu, de la inceputul intalnirii noastre: „Noi n-o sa ne despartim niciodata. Relatia noastra este pentru totdeauna. Pentru ca eu sunt aici. In primul rand eu! Iar el este alaturi de mine.”

 

Material realizat in martie 2015

 

Categorii:
Personalitati

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *