Emisiunile Vocea României și Românii au talent de pe PRO TV adaugă o felie importantă de farmec avându-l la microfonul de prezentator pe actorul Pavel Bartoș. Umorul lui spontan, șarmul său mucalit și irezistibil, talentul artistic, dar și aura de om bun, de băiat cu suflet de aur te fac să îl îndrăgești iremediabil pe Pavel.
Alice Năstase Buciuta: Ești tătic de trei fetițe… Cât de mari sunt?
PAVEL BARTOȘ: Eva are treisprezece ani, Rita are opt ani, iar Sofia, doi ani și opt luni. Suntem acum într-o perioadă cu multe activități extrașcolare. Încercăm să le oferim cât mai multe opțiuni, ca ele să aleagă la un moment dat ce vor cu viața lor.
Marea Dragoste / revistatango.ro: Cum te-ai schimbat ca tată de la un copil la altul?
PAVEL BARTOȘ: Răbdarea este punctul forte la care încă lucrez. Aș fi ipocrit să spun că gata, sunt tăticul perfect. La a treia fată eram mult mai pregătit, știam mult mai multe lucruri. Sunt direcții, dar nu cred că există metode general valabile de parenting. Fiecare copil este unic. Iar prima regulă este să îl iubești.
Marea Dragoste / revistatango.ro: Și să îl lași să fie el însuși.
PAVEL BARTOȘ: Da, tocmai din această cauză a fi părinte este o poveste despre răbdare. Câteodată noi, adulții, avem tendința de a spune „Nu, fă cum spun eu” sau „este mai bine așa”. Este clar că îl îndrumi între niște limite, dar măcar lasă-l să se manifeste cum vrea el între acele limite, lasă-l să greșească! Orice lucru pe care îl face are o consecință și trebuie să înțeleagă că acea consecință poate fi bună sau poate fi rea. Dincolo de asta, trebuie să fii foarte bun prieten cu un copil.
Marea Dragoste / revistatango.ro: În îngrijirea lor concretă, masă, casă, teme, te implici?
PAVEL BARTOȘ: Optzeci la sută am mare noroc de soția mea. Ea este omul care s-a dedicat familiei și îi place foarte mult. Ea se ocupă în mare parte de tot.
Marea Dragoste / revistatango.ro: Ea a rămas acasă?
PAVEL BARTOȘ: Acum, la al treilea copil, a rămas mai mult acasă, cu atât mai mult că gestionăm trei copii. Pe mine mă bucură acest lucru, cred că cel mai bun timp este cel pe care îl petreci cu părinții tăi. Ce pot să fac este doar să îmi măresc și eu acest timp pe care îl am cu copiii mei. Tot timpul meu liber le este dedicat lor.
Multă lume mă întreabă cum de am fost atât de curajos să fac trei copii în societatea de azi. Mi-am dorit acest lucru. Vreau să crească oameni normali, să nu le fie teamă de nimic.
Marea Dragoste / revistatango.ro: Ce le înveți pe fetele tale în speranța că o să fie mai fericite?
PAVEL BARTOȘ: Multă lume mă întreabă cum de am fost atât de curajos să fac trei copii în societatea de azi. Mi-am dorit acest lucru. Vreau să crească oameni normali, să nu le fie teamă de nimic. Îi las să descopere, să afle pe pielea lor niște lucruri, dar este foarte important ce s-a sedimentat până atunci. Sunt foarte importante bazele pe care să poată lua după aceea decizii pentru ei și să știe că mereu le sunt prieten.
Marea Dragoste / revistatango.ro: Ce faci împreună cu fetele tale, cum vă distrați?
PAVEL BARTOȘ: Ne luptăm pentru acest timp împreună. Toți venim acasă obosiți, dar ce vină are copilul? El vrea să îl vadă pe tatăl care se bucură că își vede copiii. Am învățat pe parcurs acest lucru. Că stai și îl asculți, că faci temele cu el, că te duci la cumpărături sau la școală cu el înseamnă douăzeci de minute ale tale cu copilul. Petreci un timp cu el în care nu forțezi lucrurile întrebându-l doar cum a fost la școală, ce a făcut, bine, și gata, s-a încheiat discuția. Plimbăm câinele împreună. Ne-am găsit multe jocuri împreună, Monopoly, „Nu te supăra frate”. Marea noastră provocare este să o integrăm și pe cea mică. Trebuie să învățăm cu toții să avem răbdare față de ea. Nu există o rețetă. Fiecare familie are ritmul ei. Ni se întâmplă să avem duminici, rare, e drept, în care ne trezim în pijamale și ne culcăm în aceleași pijamale în care doar stăm, vegetăm împreună și ne bucurăm. Facem clătite. Este un timp senzațional. Am învățat să nu mai forțăm copilul, pentru că se închide. La început m-am aruncat în cărți de parenting, dar după douăzeci de pagini îmi dădeam seama că nu sunt raportate la realitatea noastră, a vieții românești. Totul era într-un sistem occidental, în care mediul concurențial este corect. Iubirea contează. Îți iubești copilul, crede-mă, vei învăța multe de acolo!
Marea Dragoste / revistatango.ro: Dar „quality time” cu soția?
PAVEL BARTOȘ: Da, ne dăm timp și nouă. Avem nevoie și noi. Plecăm un weekend undeva sau pur și simplu ne dăm o zi doar a noastră. Este foarte important să își găsească și cuplul ritmul lui, timpul lui. Îmi place să îmi surprind soția, să plecăm, să avem timpul nostru,vorba aia, hai să ne reîmprietenim și noi, hai să ne tutuim și noi. De multe ori se întâmplă să fiu surprins eu când ajung acasă…
Marea Dragoste / revistatango.ro: Se zice că actorii sunt nestatornici, că înșală. Nu sunteți geloși?
PAVEL BARTOȘ: Soția provine din același mediu. Știe ce înseamnă să săruți pe altcineva pe scenă, știe ce înseamnă să te admire cineva. Am o soție, ți-am spus, cu cinci minute mai deșteaptă decât mine. Știe că în toate există o măsură. Normal că există discuții, dar nu au fost duse la extrem niciodată.
Marea Dragoste / revistatango.ro: Dar de certat de la ce vă puteți certa?
PAVEL BARTOȘ: Nu o să îți vină să crezi, că am uitat să fac cumpărături, că nu m-am uitat pe sms să văd lista cu ce trebuie cumpărat. Eu sunt cel care face cumpărăturile în casă. Nu este o ceartă, dar văd că este frustrată, că ea chiar avea nevoie de lucrul acela și atunci mă duc repede….
Marea Dragoste / revistatango.ro: Respectați Valentine`s Day sau Dragobetele?
PAVEL BARTOȘ: Mie nu îmi trebuie Valentine`s Day sau Dragobete ca să dau o floare sau să spun te iubesc. Noi ne spunem foarte mult te iubesc în casă. Aia mică este chiar geloasă. Imediat cum ne pupăm, vine la picioare la mamă-sa și vrea și ea. De Dragobete sau de Valentine`s Day am să îi duc o floare soției, dar nu pot să îi duc numai ei, eu trebuie să duc tuturor fetelor. Asta de la tatăl meu o am. El stima foarte mult femeia. Duminica dimineața se trezea la ora șase, făcea mâncare, făcea cafeaua, iar mama dormea mai mult. Ne trimitea pe noi la desene animate la ora zece, ne dădea bani și pentru filmul de la ora unsprezece și după aceea pentru cofetărie. Ajungeam acasă la ora două. Acela era timpul lor. În timp, am realizat ce făcea tata, cât o respecta și cum o iubea pe mama. Eu încerc câteodată, dar nu pot să fac atâtea lucruri. Este important să privești cu umor multe lucruri, relaxat, să nu te încordezi, să râzi…
Marea Dragoste / revistatango.ro: Să râzi… Dar de plâns, când plângi?
PAVEL BARTOȘ: Când ai copii devii foarte sensibil. Mi-au dat lacrimile când am văzut o știre despre un copil din Siria. Dacă aș avea o putere magică, aș face în așa fel, încât să nu sufere niciun copil. Copiii nu au nicio vină. Ultima oară am plâns la „Câinele, adevăratul meu prieten”, viața povestită din perspectiva unui câine. M-am dus cu fetițele mele la film. Am plâns pentru că sunt o persoană emotivă. Îmi dau lacrimile și de bucurie. Când vine fata și îmi zice că a luat 9.50 la teză și o văd așa de fericită este o chestie de mândrie de tată, că uite, își urmează cursul logic al vieții…
Marea Dragoste / revistatango.ro: Sunt la școli obișnuite?
PAVEL BARTOȘ: Da. Merg foarte mult pe ideea de a găsi un anume tip de disciplină în școală. Nu cred în palmă, nu cred în bătaie, dar respectându-ți profesorul vei respecta mai târziu regulile în societate, autoritatea, normal, creându-ți propria personalitate. Îi încurajez pe copiii mei să își susțină punctul de vedere.
Marea Dragoste / revistatango.ro: Ești foarte ocupat acum… La începutul căsniciei probabil că nu erai chiar atât de ocupat.
PAVEL BARTOȘ: Ba da, eram mult mai ocupat. Atunci aveam seriale, lucram și la teatru. Era mult mai greu atunci. Acum am mai mult timp liber pentru ceea ce vreau eu să fac, pentru proiectele mele, pentru familie. Mulțumesc lui Dumnezeu, acum am parte de niște formate extraordinare, „Vocea României” și „Românii au talent”, la care lucrează niște echipe foarte bune. La fel și la teatru. Am colegi senzaționali, un teatru grozav… Nu neapărat că mi s-au aliniat toate astrele, dar făgașul este bun și încerc să păstrez lucrurile bune pe care le am acum.
Marea Dragoste / revistatango.ro: A adus multe lucruri bune faptul că ești din ce în ce mai cunoscut, din ce în ce mai iubit?
PAVEL BARTOȘ: Normal. Nu realizezi asta decât când ieși pe stradă. Pe mine nu cred că m-a schimbat, eu sunt la fel. Norocul meu este că acest tip de popularitate a venit după treizeci și cinci de ani, când sunt pregătit psihic. Am avut un anumit echilibru din familia mea. Lucrurile au venit când au trebuit să vină și le-am luat ca atare. Eu cred în lucrurile constante, nu cred în heirupism. Cred că orice lucru se face pas cu pas, dar în măsura în care s-a putut, am forțat șansa. Foarte important este să dai de oamenii care să creadă în tine. Au fost oameni în televiziune care au crezut în mine, la fel în teatru.
Marea Dragoste / revistatango.ro: Având atâta iubire, atâtea lucruri pe care nu le-ai avut la începutul carierei, nu ai momente în care îți vine să devii încrezut?
