M-am lăudat o viață întreagă că nu m-am plictisit niciodată. Oricând am găsit în preajma mea ceva demn de interes, o priveliște, un obiect, un om – mai ales un om!
De pildă, pisălogul. El, ca și arta, prezintă o mare varietate de stiluri:
1) Pisălogul vesel. E de o bună dispoziție debordantă, îți înșiră zeci de anecdote, la telefon, pe stradă, unde te prinde, te ține de nasture ca să-ți povestească despre farsa pe care i-a jucat-o profesoarei de desen, în clasa 7-a secundară, îți dă sfaturi practice, cum să-ți aplici crema de bărbierit, cum să-ți împaci nevasta după ce ai făcut-o fiartă (expresie idiomatică, nu se referă la nevastă, n.n), cum să înoți fără să obosești 10-20 de km, etc.
2) Pisălogul macabru. Cum te vede, îți și depistează câteva boli grave, de preferință incurabile. Îți lărgește un ochi cu două degete și clatină din cap cu jale nesfârșită. Te întreabă dacă dormi bine și, la răspunsul tău afirmativ, îți spune că așa a început și la mătușa lui, aflată actualmente la spital pentru un timp nedeterminat. Îți inventează cu lux de amănunte prietenii răposați prematur și se miră că le-ai supraviețuit, iar când, în sfârșit, se decide să te abandoneze, te îmbrățișează patetic, ca pentru ultima oară.
3) Pisălogul tăcut. Pare un nonsens, și totuși… Vine la tine pe neașteptate, se așază în fotoliu și tace. Încerci să legi o conversație, dar conversația nu se leagă. Din când în când, oftează, se uită la ceas, apoi rămâne visător. La un moment dat, face o sforțare supraomenească și te întreabă dacă poate să dea un telefon. Da, îi spui, poate să-l dea – dar el se răzgândește și nu-l mai dă. Te invită să-ți vezi de treabă, că pe el nu-l deranjează. Deschizi o carte, el te privește lung și galeș și tu închizi cartea cu un pocnet sec…
Stilurile pisălogului nu se opresc aici. El mai poate fi agresiv, protector, timid, pervers ș.a.m.d.
Cum să te aperi? Desigur, fuga-i sănătoasă, dar e rușinoasă. Dacă ești tăios și, deci, i-o retezi scurt, te poți alege cu o ranchiună pe viață, căci pisălogul e, obligatoriu, perseverent.
Poate că soluția ar fi să joci mai tare decât el. Încă înainte ca el să poată deschide gura, povestește-i viața ta, citește-i 30 de pagini dintr-un studiu despre structuralism, iar dacă încearcă să comenteze, obligă-l să mănânce farfuria de orez cu lapte care ți-a rămas de alaltăieri.
Dar, la urma urmei, de ce să sărăcim comedia umană, descurajând un exemplar atât de expresiv ca pisălogul, în toate variantele lui?
Dacă nu era el, mai scriam eu aceste rânduri nemuritoare?
Text de Nina Cassian din volumul “Jocuri de vacanță”, 1983
