Nu știu alții cum sunt și dacă se întorc din vacanță la viața lor obișnuită cu inima strânsă, așa cum mi se întâmplă mie, dar eu pățesc asta an de an… Las vara să plece cu părere de rău și dau cu greu libertatea din zilele năuce de soare și plimbări pe rigoarea săptămânilor cu orar fix, cu drumuri precise la școală, la birou, la întâlniri, deși știu că, până la urmă, acestea sunt lucrurile care ne definesc statutul, siguranța și mersul nostru prin carieră și destin… Dar trecerea e mereu grea.
Sunt ultimele noastre zile libere, zile aglomerate, în care ne pregătim – cu frisoane, cu emoţii, cu lacrimi, cu nerăbdări, cu spaimă, cu bucurie – pentru reînceperea şcolii. Ca să ne fie şi mai grea despărţirea de vara, anul acesta şcoală începe mai devreme decât în tradiţiile inimii noastre. Nu pe 15 septembrie, aşa cum se nărăviseră să creadă toate calendarele, ci cu trei zile nepreţuite mai înainte, furându-ne încă o felie din vara indiană de care ne mai bucurăm acum.
Cei trei copii ai mei aşteaptă în mod diferit întâlnirea cu învăţătoarea şi profesorii, dar, între ei, probabil că eu sunt cea mai tulburată, pentru că retrăiesc, a nenumărată oară, răzvrătirile mele paradoxale de copil-model care urăşte…
… CITEȘTE MAI DEPARTE PE SigurantaFinanciara.ro
Fotografie de Paul Buciuta
