fbpx

Cum poate Voltaj sa invinga la Zerovision?

de

Balciurile copilariei mele, aruncate pe niste dealuri de tara, aratau cam asa:
– muzica fosta populara, devenita manelo-dance-populara,
– fum de la gratare. Odata m-am gandit daca nu cumva grataragiii nu comunicau intre ei printr-un soi de limbaj morse cu fum, ca pieile rosii (“Ioane-Talpa-De-Opinca, ieftineste mititeii, ca pleaca lumea!” Vasilii-Vine-Tu, mai adu si mie niste pastrama la taraba de langa carusel“).
-mai erau si fetele din sat imbracate in egarii mulati de duminica. Plus tricouri tipatoare cu buricul la vedere .

– inghetata la un aparat invadat de albine si nespalat de ani buni (aveam voie doar patru cornete/ targ), -un sax de box, unde Gheo, baiatul in maiou, isi exersa inteligenta,
– o tona jumate de chinezarii,
– blugi si multe haine smechere aduse la mana a opta din Germania.
Pe langa toate astea era circul: un cort mare si jegos, animale foste salbatice, berze impaiate in decor, magicianul care o facea pe doamna Lina sa pluteasca, piticul sexy, femeia cu barba si, la intrare, o fata care nu descoperise epilarea.
Pentru mine, circul copilariei este Eurovisionul de azi.
Doar ca in loc de… cortul jegos cu doua reflectoare este o sala mare cu un milion de reflectoare, în loc de berze împaiate îl avem pe Temisan dansând, în loc de femeia cu barba este tot femeia cu barba, dar cu nume de cârnat. Iar în loc de doamna de la intrare care nu descoperise crema depilatoare este o prezentatoare. Doar ca aceasta nu a descoperit push-up-ul.
CITESTE MAI DEPARTE pe Cronicipebune.ro

 

Categorii:
Cronici pe bune

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *