Draga Lavinia,
Dupa cum stii, suntem amarati.
Atat de amarati ca nu ne-am putut permite o casa cu pereti . Atat de amarati ca nu ne-am permis un tapet obosit si am pus tablouri si desene vechi in loc. Saracii de noi, pentru ca nu ne-am permis termopane, am fost nevoiti sa ne punem in geam vitralii vechi de mii de ani. Si prafuite.
Am trait greu, cu bani putini si mare modestie. Am fost nevoiti sa ne ascundem desenele si tablourile acelea prin cimitire, prin pereti si pe la prieteni.
Ce viata grea am dus, Lavinia! Daca am fi prins razboiul, acum eram eroi de razboi! Dar, din nefericire, e pace.
Lumea ne judeca, draga Lavinia, lumea e rea. Si nu intelege artistii.
Pai, daca furam, nu aveam noi patru pereti ai nostri si o casuta amarata, pe numele nostru, unde sa ne ducem traiul?
Numai noi intelegem cate sacrificii am facut noi ca sa cumparam tablourile alea!
Numai eu stiu peste cate saorma am sarit la pranz ca sa imi pot permite mazgalelile alea de Picasso. Cu de toate, Lavinia! Saormele.
Numai tu stii peste cate ore la solar ai sarit ca sa ne putem permite un amarat de Renoir!
Numai noi doi ne amintim de cate ori am luat copilului bomboanele de la gura pentru a ne mai pune un amarat de lingou deoparte!
Am sacrificat stomacul pentru arta, Lavinia. Suntem niste artisti, iar lumea cruda ne judeca.
Te rog sa ai grija de:… CITESTE MAI DEPARTE PE Cronicipebune.ro
