Dan Helciug: Ma gandeam ca familia o sa-mi taie din aripi. Dar nu-i adevarat…

“Suntem ca medicamentele dedicate bolilor incurabile, care nu vindeca, ci amelioreaza starile negative”

Marea Dragoste / Tango: Numele trupei Spitalul de Urgenta e o metafora, ai declarat ca incercati, tu si colegii tai, sa vindecati oameni bolnavi spiritual…

Dan Helciug: Da, asta este mesajul muzicii mele – pentru ca Spitalul de Urgenta inseamna, de fapt, Dan Helciug, e proiectul meu, sunt compozitiile mele. Versurile mele sunt ironico-satirice si inca de la inceput, si prin piesa “Traiasca berea”, am satirizat slabiciunile societatii romanesti. “Traiasca berea” nu este o piesa dedicata betiei, ci este o piesa cu text social, chiar anti-social, are un mesaj politic. Iar Spitalul de Urgenta inseamna mai mult decat “Traiasca berea”, cei care ne cunosc iubesc mult si piesa “Prietenii”, considerata un fel de balsam spiritual, sufletesc. De aici am pornit, de la ideea de a crea un concept satiric si sensibil.

Marea Dragoste / Tango: Cati oameni bolnavi crezi ca ati reusit sa vindecati prin muzica voastra?

Dan Helciug: Suntem ca medicamentele dedicate bolilor incurabile, care nu vindeca, ci amelioreaza starile negative si prelungesc viata. Noi asta am facut: am ncercat sa alungam supararile si am prelungit starile pozitive ale anumitor oameni. Si cred ca am reusit sa facem asta, noi si alte trupe care, din pacate, sunt pe cale de disparitie…

“Si Iisus ar trebui sa aiba pagina de Facebook si o firma de marketing, care sa-l rebranduiasca, sa-l reinventeze, ca lumea sa-l creada…”

Marea Dragoste / Tango: Dar daca ai fi un vraci cu puteri supranaturale, care ar fi bolile pe care ai incerca sa le vindeci in societatea romaneasca?

Dan Helciug: Daca as fi un vraci, in primul rand ar trebui sa umblu un pic la capatana fiecaruia. As schimba mentalitatea romaneasca. Cele mai urate boli, cele aproape nevindecabile, sunt cele spirituale. As trimite oamenii in continuare la scoli, sa se educe pe bune, sa nu-si cumpere diplomele. Si mi-ar placea ca fiecare sa isi respecte limitele. Daca poate sa le depaseasca, bine, daca nu, sa nu fie invidios si sa nu provoace rau in jur doar pentru ca el este limitat. Sa nu creada ca, doar cu ajutorul banilor, el si-a depasit limitele. Asta e o boala frecventa in societatea noastra. Sunt oameni pe care ii vezi si in conducerea politica, dar si in viata de toate zilele si care, dintr-un motiv sau altul, au putere datorita banilor si pozitiei sociale si ocupa locuri total nemeritate. As schimba conceptul de meritocratie. Adica ar trebui sa cam meriti slujba aceea de maturator, de exemplu, sau de asfaltator. Ar trebui sa-ti accepti conditia: de aici pana aici pot sa fac lucrul asta si am sa-l fac cat pot de bine, conform pregatirii mele. Ar trebui sa se intample niste schimbari majore la nivel de mentalitate, si nici un vraci din lume nu cred ca le-ar putea produce… Si Iisus, daca ar cobori acum printre noi, ar trebui sa aiba pagina de Facebook, sa aiba o firma de marketing, care sa-l rebranduiasca, sa-l reinventeze, ca lumea sa-l creada… Avem niste bube mari de tot. Aceste boli spirituale se pot vindeca numai printr-o corecta educatie. Iar educatia corecta nu mai ai de unde sa o primesti, profesorii buni pleaca afara sau se apuca de alte meserii. Pe de alta parte, oamenii cu bani isi trimit odraslele la scoli bine platite, iar multe dintre odrasle cunoastem ce fac si cat de bine pregatite sunt… Si uite ca unele dintre ele ajung si-n Parlamentul European! Adica, eu sunt Dan Helciug si am un baiat, dar daca baiatul meu nu este pregatit in meseria de mecanic auto, eu nu pot sa vin si sa-l prezint in fata tarii ca pe un mecanic exceptional. Sau in showbiz, sa il propun ca pe un mare chitarist, doar pentru ca e fiul meu. Fiecare ar trebui sa-si constientizeze si sa-si optimizeze valoarea.

“Showbizul e un sistem foarte defectuos, in care ma simt singur”

Marea Dragoste / Tango: Tu cum te simti in breasla ta, functionezi bine in sistemul asta?

Dan Helciug: Exista grupuri de oameni care fuzioneaza la nivel mental foarte bine, numai ca acest grupuri sunt razlete si nu se unesc. Sunt oameni elevati spiritual, bine pregatiti in meseria lor, dar imi pare rau ca aceste grupuri nu se unesc si nu formeaza niste societati civile. Mi-ar placea ca, in breasla mea, cel putin 50 % dintre oameni sa fie bine educati si pregatiti in muzica. As avea cu cine sa discut, sa comunic, nu m-as mai simti singur, dar asa, cand discut doar cu doi, trei oameni… Sunt oameni mai destepti si mai dezvoltati personal decat mine, dar traim pe insule razlete. Showbizul e un sistem foarte defectuos, in care ma simt singur, cum iti spuneam,  dar asa am fost de la inceput si mi-am asumat asta. De exemplu, de patru ani de zile, nu sunt difuzat la radio, si eu am scos deja doua proiecte. Unul a fost dedicat prin vanzari copiilor bolnavi de inima, se numeste Dan Helciug and Friends (www.inimipentruinimi.ro). Am incercat, prin publicitate pe net, sa-l promovam, insa nu ne-a reusit foarte bine. Ne-am lovit de refuzul radiourilor, care nu au vrut sa-l difuzeze…

Marea Dragoste / Tango: Sub ce pretext?

Dan Helciug: Nu mai conteaza, nu l-au difuzat, pur si simplu. Traim, totusi, intr-o lume libera, nu le poti impune radiourilor nimic, dar e ciudat ca nu difuzeaza anumiti artisti. Ne impun, de exemplu, o orchestratie electronica, pentru ca acele piese sa intre la radio. Asa ca multi artisti se promoveaza pe net. E si o loterie, pana la urma, meseria noastra, unele produse prind bine, altele deloc. Produsul meu, atunci, nu a prins. Trebuie sa faci un produs mega-comercial ca el sa prinda bine si pe net, si la radio. Uite, Guess Who a inceput pe net, numai ca el se adreseaza unui segment mult mai mare. De asta iti spuneam ca m-as bucura ca grupurile astea de oameni sa fie din ce in ce mai multe si mai unite, pentru ca astfel obligi si masa sa se educe, nu dintr-o data, dar cate putin, in fiecare zi. Trebuie dezvoltata constiinta oamenilor, dar vezi, in Romania cata lume se gandeste la asta? In societatea noastra, important, pentru majoritatea oamenilor, este sa se dezvolte ca sa produca bani, ori asta e gresit… Viata e un cadou, habar nu avem cine suntem si unde ne ducem, dar e important ca, daca stim sa facem anumite lucruri, sa le facem bine si sa devenim mai buni, dar nu in scopuri mercantile. Asta e deja o filosofie de viata, e psihologie, si probabil ca oamenii specializati in domeniul asta ar putea ajuta, dar cine se mai duce la psiholog?

“Suntem inregimentati in societate, avem cipuri si task-uri de indeplinit, nu prea mai avem timp sa ne gandim la lucruri mari”

Marea Dragoste / Tango: In Romania, inca e o rusine…

Dan Helciug: Da, pentru ca te arata lumea cu degetul ca esti nebun, ca a probleme cu capul. Eu am facut trei ani de Psihologie, inainte sa dau la Actorie, si ma uit in jurul meu, cate cupluri ar trebui sa mearga la psiholog, cati adolescenti! In adolescenta, parintii se transforma in dusmani, in adversari, iar copiii nu mai au cu cine sa se sfatuiasca, sa comunice. Apoi, majoritatea oamenilor sun roboti, traiesc pavlovian. Nu doar in Romania, si afara e la fel, dar in Europa sunt tari in care oamenii incep sa se trezeasca din robotizarea asta. Suntem inregimentati in societate, avem cipuri si task-uri de indeplinit, e un ciclu de activitati pe care le repetam zi de zi, nu prea mai avem timp sa ne gandim la lucruri mari.

Marea Dragoste / Tango: Poate ca tocmai de aceea e facut asa sistemul, ca noi sa nu avem timp sa ne punem probleme prea serioase…

Dan Helciug: Exact, ca nu-ti mai pese de sensul vietii si de dezvoltarea ta personala. Societatea e construita pe un sistem piramidal de functionare: noi facem parte dintr-o patura, care hraneste o alta patura si tot asa, si in varf sunt acei oameni care conduc. Insa in alte tari, oamenii isi cunosc drepturile, isi cunosc prioritatile, sunt evoluati. Am un prieten in Austria, de exemplu, care este foarte bogat. E un afacerist de succes, care umbla insa, in fiecare zi, cu un Volvo vechi. Are si masini de peste un milion de euro cu care merge la Monte Carlo, dar in rest, el mege cu Volvo. Oamenii sunt un pic mai evoluati afara, si traiesc in locuri unde nu trebuie sa epateze mereu cu haine foarte scumpe, parfumuri, masini sau alte elemente care sa le confirme o valoare abstracta, ca la urma urmei, ce valoare iti confera tie un Bentley? Eu, cand vad un om cu Bentley, la ce ma gandesc, ca omul ala are bani, nu? Asta e mesajul pe care vrea sa-l transmita, dar el poate ca sta intr-o grasoniera si toti banii si i-a cheltuit pe acel Bentley, sau poate ca e un hot, sau un afacerist care cine stie cum si-a castigat banii. Asa ca un om care vine cu un Bentley in fata mea ma lasa rece. Dar nu toti gandesc asa, oamenii se iau dupa aparente, dupa lucruri exterioare care, vezi Doamne, confera valoare si putere.

Marea Dragoste / Tango: Probabil ca nu au de ce altceva sa se agate.

Dan Helciug: Da, asta se intampla in momentul in care tu te simti gol spiritual. Noi, romanii, simtim mereu nevoia sa aratam, si asta se vede si in castelele pe care le construim, in vilele uriase. Uita-te la taranii care pleaca peste hotare si vin apoi aici, isi construiesc case in care nu locuieste nimeni, ca sa nu mai vorbesc de etnia roma… In momentul in care simti ca esti limitat, ca nu ai ce arata, atunci incerci sa epatezi altfel. Tu faci bani, dar in afara de asta, care e valoarea ta, din punct de vedere uman? Negasind raspunsul la intrebarea “oare eu sunt valoros?”, ai nevoie de lucruri care sa suplineasca golul tau interior. E o amagire, dar nu poti sa-i condamni. Oamenii acestia nici nu sunt ajutati sa fie altfel, probabil ca nici nu doresc. Dar iti dai seama ca noi vorbim acum niste lucruri total neinteresante pentru marea masa! Eu rareori vorbesc despre astfel de lucruri, pentru ca in general sunt aratat cu degetul: “Asta-i ala cu Traiasca berea, uite ce arogant e!”. Si nu mi se intampla numai mie… Cu cat esti mai educat, cu atat ai mai multe sanse sa treci drept arogant. Multi nu inteleg ce spui, si atunci li se pare ca ii iei peste picior, ca te dai destept!

“Sotia mea e un om educat, cu care am ce vorbi. Cand am probleme, ea ma ajuta cel mai mult”

Marea Dragoste / Tango: Tu traiesti bine din muzica, esti relaxat?

Dan Helciug: Traiesc normal, relaxat nu pot sa spun ca sunt. Ca orice om muncitor – pentru ca muncesc pentru banii mei, nu ma prefac – trec si eu prin perioade bune, prin perioade mai proaste. In meseria mea, perioada proasta e de doua sau de trei ori mai grea decat perioada proasta a unui om care nu lucreaza in domeniul artei.

Marea Dragoste / Tango: De ce?

Dan Helciug: Pai, tu esti jurnalist. Daca cumva iti merge greu o luna de zile, te gandesti ca luna viitoare iti revii, ca o sa fie bine, pana la urma. Ai un soi de deprimare, dar treci peste ea. Ei, deprimarea unui artist e un pic altfel. Noi lucram mult cu partea emotionala, iar depresia este amplificata, e altfel traita si consumata. Noi, prin actele noastre de creatie si de manifestare, noi suntem sensibili, si in momentul in care comunici, se deschide o poarta, si nu intotdeauna ies sau intra lucruri bune. Iar daca nu esti un om echilibrat si puternic, ai vazut si tu, se pot intampla multe lucruri rele… Artistii sunt labili. Si eu am o forma de labilitate cu care ma lupt si incerc sa o controlez.

Marea Dragoste / Tango: O poti controla, reusesti?

Dan Helciug: Da, prin experienta, prin faptul ca am facut acei ani de Psihologie, prin citit, prin meditatie, prin comunicare. Mai ales prin comunicare, pentru ca sotia mea e un om educat, cu care am ce vorbi. Am foarte mare noroc cu ea! Cand am probleme, ea ma ajuta cel mai mult.

Marea Dragoste / Tango: Prin simplul fapt ca te asculta, ca-ti da sfaturi?

Dan Helciug: Cu ea nici nu e nevoie sa teoretizez, asa cum facem noi acum… Un maestru budist spunea ca raspunsul la o intrebare poate sa vina intr-un moment si intr-un fel in care sa nu te astepti si care sa nu aiba legatura cu intrebarea. Raspunsul poate sa vina ca un declansator. Pur si simplu, prin faptul ca iti spune cineva “uite, afara e un porumbel care zboara”, acea afirmatie poate fi un raspuns pentru mine si poate reprezenta un declic. E de ajuns, uneori, sa-ti indrepti atentia catre altceva, si in momentul acela, sa ai o revelatie.

“Noi traim o iluzie daca ne gandim ca plecam si dam lovitura afara. Nu e chiar asa”

Marea Dragoste / Tango: Ai declarat, mai demult, ca te bate gandul sa pleci in Austria, sa te muti definitiv acolo.

Dan Helciug: Am sa ma mut in momentul in care o sa am o libertate financiara foarte mare si cand o sa-mi permit sa fac spectacole in Austria sau in alte tari europene, produse de mine, fara sa apelez la sponsori. Am nevoie de independenta, si deocamdata nu o am. Daca reusesc sa o obtin, in secunda doi am plecat!

Marea Dragoste / Tango: Dar daca ai pleca si ai incerca sa faci altceva acolo?

Dan Helciug: Nu poti pleca fara bani, pentru ca banii atrag alti bani. Am facut turnee la Moscova, am prieteni acolo si la Sankt Petersburg. Acolo, showbizul este la acelasi nivel cu cel american, se lucreaza pe aceleasi sume ca si in America. Intr-o zi, am vazut un interviu al unui mare producator, multimilionar. Si spunea acest producator ca nu sta de vorba cu un artist, decat daca are cel putin un milion de euro in cont. A si explicat de ce: daca tu ai deja un milion in cont, inseamna ca eu te pot ajuta sa mai faci inca unul, iar eu, pe langa tine, mai fac inca vreo cinci! Deci interesul este al lui, sa faca el multi bani si sa lucreze cu oameni care produc bani. Noi traim o iluzie daca ne gandim ca plecam si dam lovitura afara. Nu e chiar asa.

Marea Dragoste / Tango: Dar, in timpul asta, sunt “artisti”, cum ar fi Inna, care rup gura targului peste hotare.

Dan Helciug: Foarte bine. Tu ai spus “artisti” cu ghilimele, multi gandesc asa. Stii ca nu este nici o diferenta intre Inna si Coca Cola sau McDonald’s? Tu mananci de la McDonald’s?

Marea Dragoste / Tango: Rar, o data la nu stiu cat timp… Dar mananc fast-food, uneori, recunosc!

Dan Helciug: Asa si eu. Nu pot sa-ti spun cat de rea e mancarea de acolo, cat de cancerigena e. Bine, asta nu intereseaza pe nici un minister al sanatatii. Sau Coca-Cola – va invit sa duceti o sticla in laborator si sa vedeti ca compozitie are! Ei bine, si Inna, si Coca-Cola, si McDonald’s se vand in draci, asta e asemanarea dintre cele trei produse pe care eu le consider geniale. Ca mi-e frica de ele, asta e altceva, dar ele sunt geniale! Cum arata mancarea aia de la McDonald’s, cum curge cascavalul ala, care numai cascaval nu e, dar e apetisant, nu? Sau Coca-Cola, care cica e nectarul zeilor, dar el e… supa de esapament! Sau Inna, care e tanara, draguta, are ambalajul ala frumos, dar cand o privesti de aproape, auzi cat de fals canta. Ma rog, e o fata care canta, nu am nimic cu ea.

“Ei fac ce le cere publicul. Daca lumea iti cere mamaliga, tu de ce sa-i dai friptura?”

Marea Dragoste / Tango: Nici eu, nu o cunosc si nu o ascult…

Dan Helciug: Singura problema e ca oamenii ca ea sunt numiti artisti. Tu stii ca Edward Maya e unul dintre cei mai bine platiti compozitori din Romania? Ca sa nu mai vorbim de Moga si altii, care scot tone de bani din muzica popcorn. Ei fac ce le cere publicul. Daca lumea iti cere mamaliga, tu de ce sa-i dai friptura? Asa gandesc ei, si-si iau apoi o multime de bani cu care traiesc linistiti, pana la sfarsitul vietii.

Lumea e construita pe segmente, nu putem schimba noi nimic…. E celebru cazul acelui violonist, care avea un Stradivarius de vreo trei milioane de euro si care, cu o zi ininte de un mare concert, s-a dus sa cante la metrou. S-a imbracat normal si a inceput sa cante. Oamenii care treceau nici macar nu l-au remarcat! Pana la urma, oamenii n-au timp, fiecare are drumul lui… In momentul in care intri in metrou, stai tu sa te uiti la cine canta acolo? Perceptia noastra despre lume este cam ingusta, din cauza societatii care ne obliga sa fim roboti. Fiecare e grabit, e cu gandurile lui. Pe de alta parte, daca auzi un om cantand la vioara, e o muzica ce suna ca de pe alta lume, ar trebui sa te faca sa te opresti, nu?

Marea Dragoste / Tango: Eu ma opresc, de cele mai multe ori, in Brasov, pe Republicii, sunt oameni care canta pe strada si nu pot sa trec fara sa le las ceva in palarie si sa-i ascult putin!

“Am cantat la metrou, a trebuit sa muncesc pentru bani, sa pot sa-mi cumpar o chitara”

Dan Helciug: Da, te inteleg, pentru ca fac atmosfera frumoasa. Si eu am cantat la metrou.

Marea Dragoste / Tango: Cand s-a intamplat asta?

Dan Helciug: Eu am facut liceul german, la Piata Romana, si ma duceam acolo, la Romana, ca aveam nevoie de bani de pizza, de Cola (rade). Era nebunie! Am fost coleg cu Catalin Badiu, care este acum sotul Ilenei Badiu, fosta Pescariu. Am fost colegi de generatie si am avut multe aventuri impreuna. Eu, el si cu un alt coleg de clasa, solistul de la Jukebox (care acum e in trupa Carcotasilor) am cantat impreuna pe la baluri ale bobocilor, iar la un moment dat, am ajuns si la Palatul Copiilor, pe la 18 ani. Dar pana sa ne gasim noi, astia patru, sa facem o trupa, am cantat singur, la metrou.

Marea Dragoste / Tango: Cum ti-a venit ideea asta, aveai nevoie de bani?

Dan Helciug: N-am avut o copilarie foarte imbelsugata… Provin dintr-o familie de conditie medie din punct de vedere financiar, desi ai mei sunt intelectuali. Financiar nu stateam foarte bine, mai ales ca ai mei sunt despartiti inca de cand eu eram foarte, foarte mic. Si atunci, a trebuit sa muncesc pentru bani, sa pot sa-mi cumpar o chitara, sa pot sa-mi cumpar o pizza, o data la doua zile.

Marea Dragoste / Tango: Si castigai bine?

Dan Helciug: Da, castigam chiar mai mult decat as fi crezut la inceput!

Marea Dragoste / Tango: Ti-a prins bine experienta asta?

Da, sincer, cred ca da. Am avut si altele. De exemplu, pe la 14 ani, imi doream foarte mult un walk-man. Iar profesoara mea de muzica, Dumnezeu s-o ierte, unguroaica de origine, mi-a promis un walk-man, daca ma duc pana la Budapesta cu ea, sa-si vanda ea niste argintarie si niste tablouri, la un bazar. M-am dus cu ea ca s-o ajut, am carat toate lucrurile alea, sfesnicele, tacamurile din argint, tot ce avea. Si mi-am luat walk-man de acolo, din Budapesta! Am facut asta pentru ca eram mic si nu aveam de unde. Atunci mi-am cumparat si casete cu Led Zeppelin, eram innebunit dupa ei si asa de mult m-am bucurat!

Marea Dragoste / Tango: Dar de cand ai intrat oficial in muzica, care au fost cele mai grave compromisuri pe care a trebuit sa le faci ca sa razbesti?

Dan Helciug: N-am facut compromisuri majore. De fapt, nici nu-mi amintesc sa fi facut vreunul. Probabil ca, daca as fi facut-o, acest interviu ar fi costat foarte mult! (rade) As fi fost la un nivel de 10 ori mai inalt, iar voi ar fi trebuit sa ma platiti cu 10.000 de euro ca sa stam de vorba! Cu totii vrem sa castigam – bani sau altceva – dar nu cu orice pret! Eu am facut exact muzica pe care mi-am dorit s-o fac si n-am stat drepti in fata nimanui ca sa-mi mearga mai bine.

“Eu nu sunt un afacerist. Afacerea mea sunt eu. Nu pot sa vand pe altii sau sa vand produse in care nu cred.”

Marea Dragoste / Tango: Dar ce compromisuri ti-ar fi fost la indemana sa faci, ca sa-ti mearga mai bine?

Dan Helciug: Mi-aduc aminte de o discutie pe care am avut-o cu Costi Ionita, cand era el in trupa Valahia. Eu eram in formatia Parlament, eram mic, aveam vreo 23 de ani, tocmai ma lansasem, nu prea stiam eu cu ce se mananca showbizul. Costi Ionita e un producator de geniu, sa stii! Eram in tren, ne intorceam de la o cantare – cantaseram si noi in cadrul aceluiasi eveniment – si mi-a zis: “Nu vrei tu sa ne apucam de manele?” Si eu i-am zis: “De ce sa ne apucam de manele?!”. Mi-a spus: “Asculta sfatul meu, cu muzica pe care o faci tu acum, ai sa traiesti de pe o zi pe alta!” Si a avut dreptate, ca noi, astia care cantam muzica live si cat de cat apropiata de arta, nu suntem milionari. Discutia asta a fost prin ’98-’99. Mi-a spus: “Vezi ca de aici se vor scoate bani multi!” Puteam sa fac compromisul asta, sa devin producator muzical, sa gasesc diferiti artisti, mai ales ca eram pe val atunci, incepusem sa castig bani, si puteam sa-i investesc in astfel de proiecte. Dar n-am facut-o. Nu ca am ceva cu manelele, n-am nimic impotriva niciunui stil de muzica. Dar eu nu sunt un afacerist. Afacerea mea sunt eu. Nu pot sa vand pe altii sau sa vand produse in care nu cred. Maneaua ar fi fost o sursa de venit extraordinara pentru mine, dar m-ar fi distrus din punct de vedere spiritual.

Marea Dragoste / Tango: Si profesional, pentru ca ai fi trait mereu cu stigmatul asta, ca esti manelist, asa cum se spune si despre Costi Ionita…

Dan Helciug: Si de aia nu mai poate el, uite ca are proiecte, canta in America, cu Shaggy, nu cred ca-i pasa de eticheta asta. Sau Salam, despre care se aude ca va canta cu Eric Clapton pe CD-ul lui Bregovic! Pana la urma, eticheta asta nu mai conteaza cand ai foarte multi bani. Ea te deranjeaza cand statutul tau financiar e jos, adica atunci cand nici nu castigi, nici reputatia nu ti-e buna. El probabil ca a depasit milionul de euro de mult, asa ca ce-i mai pasa lui de etichetele pe care i le pune lumea? Discutia era despre cum se pot face bani profitand de gustul majoritatii, nu conteaza ca e bun sau prost gust. Eu am facut o afacere cu mine, vanzandu-ma cat am putut de bine, dar nefacand compromisuri. Eu ma identific cu ceea ce vand, caci sunt tot eu, pana la uma. Nu vand o facatura, nu vand un personaj. Este o optiune, iar eu ii respect si pe unii, si pe altii. Cea mai mare greseala pe care o poate face un artist este sa se compare. Cu altii care sunt in aceeasi zona cu el, dar care de fapt nu sunt, ci sunt niste produse, niste conserve care se vand foarte bine. In momentul in care incepi sa te compari, ai intrat pe lungul drum al depresiei. Comparatiile sunt sursa depresiei si a nemultumirii. Si Shopenhauer spunea ca dorinta este cauza suferintei: cu cat iti doresti mai mult, cu atat vei suferi mai mult.

“Cantam pentru oameni si scopul e sa bucuri cat mai multi oameni. Asta nu inseamna sa faci muzica popcorn, maiiiaaa-hiii sau Inna!”

Marea Dragoste / Tango: Ce planuri ai pentru anul asta, mai lansezi vreun album?

Dan Helciug: O sa lansez un album nou, un album solo, care nu mai are legatura cu stilul meu. Piesele demo le-am postat pe Facebook, pe pagina mea Dan Helciug Artist – http://www.facebook.com/pages/Dan-Helciug-Artist-/146286565411181?sk=app_2405167945 . Aici am inceput promovarea, in februarie, si deja sunt vreo 4000-5000 de accesari. Pentru niste piese necunoscute, sunt bucuros de feedback.

Marea Dragoste / Tango: Cum se va numi?

Dan Helciug: Inca nu pot sa-ti spun, pentru ca nu sunt hotarat, probabil ca am sa fac un concurs, sa vedem ce alege publicul. Piesele sunt un fel de jurnal al meu. Nici n-am nevoie sa public vreo biografie, daca ai rabdare sa asculti piesele, ai sa vezi ca poti sa pui cap la cap niste lucruri despre mine. Pentru ca eu nu spun doar povesti despre altii, ci si despre mine.

Marea Dragoste / Tango: Imi spuneai ca ai facut si o schimbare de stil, ce anume ai schimbat?

Dan Helciug: Am parasit zona satirica, iar stilul este o fuziune intre raggae, brit rock, freestyle. Mie nu-mi plac etichetele, e un stil personalizat. Albumul este un pic comercial, adica e radio-friendly, in ideea ca voi reusi sa-l difuzez si la radio. Dar nu e facut in ideea de a fi comercial, ci in sensul ca muzica este mai “comestibila”.

Marea Dragoste / Tango: Era prea de nisa?

Dan Helciug: Sunt pe o nisa, oricum, nu sunt comerical in sensul acela peiorativ. Si Bon Jovi e comerical, si AC/DC e comericial, pentru ca se vinde si se asculta. La urma urmei, cantam pentru oameni si scopul e sa bucuri cat mai multi oameni. Asta nu inseamna sa faci muzica popcorn, maiiiaaa-hiii sau Inna! Albumul e comercial cat sa fie usor de digerat, sa bucure, dar fara sa-si piarda calitatea. Ma reprezinta suta la suta, textele sunt poezii, nu sunt doar niste versuri aruncate acolo, sa fie.

Marea Dragoste / Tango: Care e cea mai ascultata piesa de pana acum?

Dan Helciug: E o piesa raggae, “Nebun dupa tine” se cheama, care si mie imi place, dar e prea comerciala pentru gustul meu. Am facut-o de curiozitate, e pe reteta de hit si mi-a placut cum am scos-o pe hartie. Dar, in raport cu celelalte, nu-mi place asa mult. Am o alta piesa care se cheama “Stele sparte”, e mai rock si sunt tare multumit de ea. Oamenii vor sa se distreze, vor sa primeasca un mesaj clar, pozitiv, frumos, n-au timp sa se gandeasca foarte foarte mult si nici nu-i poti obliga tu la asta. Noi suntem entertaineri, oamenii ar trebui sa se distreze cand intra in contact cu noi. Apropo de asta, pot sa-ti mai spun ca sunt implicat, de la 1 martie, intr-un proiect de televiziune foarte interesant. Nu pot sa dezvalui, momentan, despre ce e vorba, dar colaborez cu o televiziune foarte cunoscuta, pentru un proiect care va debuta la 1 martie.

“Noi suntem o familie de hippies, iar Luca, iti dai seama, e in paradis cu noi”

Marea Dragoste / Tango: Stiu ca ai doi baieti, nu-i asa?

Dan Helciug: Am un baietel, care implineste, pe 17 aprilie, cinci ani. Tu stii ca as avea doi copii pentru ca asa s-a vehiculat in presa…

Marea Dragoste / Tango: Da, exact.

Dan Helciug: Nu, aceea a fost o alta poveste… N-a fost sa fie, a fost un test gresit.

Marea Dragoste / Tango: Baietelul tau, Luca, are preocupari legate de muzica?

Dan Helciug: E foarte mic, are doar cinci ani, iar eu merg pe principiul ca un copil nu trebuie dirijat, la varsta asta, catre arta sau catre sport, decat daca tine el neaparat. Constiinta incepe sa se formeze de la trei ani, si daca tu duci un copil de trei ani sa inoate sau sa vada cum e intr-un studio, il bulversezi, pentru ca el nu stie exact ce vrea. El azi vrea ceva, maine vrea altceva. Luca e complex ca personalitate, nu prea-mi dau seama in ce directie ar vrea s-o ia. Se distreaza foarte mult. El nu vrea sa ma asculte cantand live, el vrea sa ma vada la televizor! Acolo e magia, pe ecran!

Marea Dragoste / Tango: Cine e mai dur in educatia lui, tu sau sotia ta?

Dan Helciug: Nici unul! Amandoi suntem doua mamaligi, face ce vrea cu noi (rade). Cand incepe sa ne manipuleze cu ochisorii aia ai lui… Si cum poti sa te superi pe un copil care-ti spune ca racheta pe care a desenat-o el e o “racheta abstracta”? Si care deseneza apoi o rata – foarte abstracta si ea, ca nu stie sa deseneze – si iti spune ca a facut o rata cu ochelari. Iar cand ii spui ca e abstracta, iti spune ca nu, e doar o rata cu ochelari. Cum poti sa te superi pe el? E un copil extraordinar.

Marea Dragoste / Tango: Stai cu el atat cat ti-ai dori?

Dan Helciug: Da, eu nici nu sunt angajat nicaieri, nu am sefi, sunt liber profesionist, cant cand vreau si cand sunt silit de impejurari, cand trebuie sa-mi platesc facturile. Dar sunt un pic mai boem, noi suntem o familie de hippie, iar Luca, iti dai seama, e in paradis cu noi. Dar sa nu te gandesti ca ii oferim marea si pamantul! E la gradinita germana, unde nu are calculator, unde se joaca si acum cu jucarii de lemn, stie sa aprecieze totul.

Marea Dragoste / Tango: Sotia ta ce profesie are?

Dan Helciug: Ea a stat patru ani acasa. E regizor de film. A lucrat la Antena 1, ca regizor de televiziune, dar profesia ei de baza de regia de film. Probabil ca anul acesta se va reangaja la un post de televiziune, pentru ca Luca face cinci ani. Noi ne-am dorit ca, macar patru ani, copilul sa-si simta mama aproape zi de zi. Si mama, si tatal, cat se poate. Dar mama e extraordinar de importanta pentr copil in primii ani de viata, atunci se pun bazele unei relatii emotionale care tine toata viata.

“In doi ani, poti sa faci multi bani, sa ai multe realizari, dar pe copilul tau nu-l mai vezi cum creste, ca el face patru ani!”

Marea Dragoste / Tango: Rar aud cazuri ca al vostru, cele mai multe femei se intorc la munca foarte curand.

Dan Helciug: Sunt roboti… Nasterea, pentu o femeie-robot, e un fel de piedica. Pac, cineva i-a pus piedica si a oprit-o din mersul ei. Nu poti sa le condamni pe femeile astea. Mai ales ca sunt cupluri care traiesc foarte prost, in special in Romania. Iar in momentul in care trebuie sa aduci bani acasa, ce sa faci? Chiar daca tocmai ai nascut, te intorci la munca, sa faci bani, sa cumperi pampers, sa cumperi lapte praf… E trist si nefiresc ca esti obligata de societate sa muncesti imediat dupa nastere. Sigur, mai sunt si cazuri de femei care au bani, dar care nu stau acasa pentru ca nu vor. Daca ai bani sa traiesti, stai acasa cu copilul, ca nu pierzi nimic! Am vorbit cu nu stiu cate mame, prietene de familie, care plang ca trebuie sa-si lase copiii si sa mearga la munca… E groaznic sa nu stai langa copilul tau, care are doi ani si nu se bucura de mama lui! Tocmai de aceea nu le inteleg pe cele care sunt carieriste si o fac doar de dragul banilor.

Marea Dragoste / Tango: Si al pozitiei sociale, pentru ca daca stai acasa, iti pierzi relatile, legaturile…

Dan Helciug: Nici una nu se gandeste ca, in doi ani, poti sa faci multi bani, sa ai multe realizari, dar pe copilul tau nu-l mai vezi cum creste, ca el face patru ani! Tu doi ani i-ai pierdut. Si nu mai conteaza miile alea de euro, ca alea n-or sa-ti aduca ceea ce ar fi trebuit sa traiesti: acea experienta alaturi de copilul au, savurata zi cu zi. Elena si cu mine suntem foarte fericiti asa cum suntem. Ne-am devoltat frumos pana acum, impreuna si vom trai in continuare in aceiasi parametri. Ne-am creat un fel de bula in care traim, si mai sunt si alte “bule” cu care ne intalnim uneori si facem cate un glob mai mare… E frumos, suntem fericiti.

Marea Dragoste / Tango: Ce te straduiesti sa faci in fiecare zi, ca sa simti ca traiesti cu un rost pe pamant?

Dan Helciug: Meditez – cat timp am la dispozitie, nu trebuie sa stau 10 ore ca sa ating Nirvana, dar e de ajuns cateodata si cinci minute ca sa ma simt mai bine. Citesc – carti care miros a carti, carti adevarate, nu luate de pe net. Si ma bucur de familie. Nu m-am gandit niciodata ca prin familie te poti dezvolta spiritual, dar te dezvolti enorm. Multi barbati percep familia ca pe un lat care-i strange de gat, ca pe un fel de povara. Normal ca e greu sa te ingrijesti de o familie, dar ea inseamna mai mult de atat. Eu aici imi gasesc scopul, in familie. Asa am simtit pana acum si sper sa simt la fel pentru totdeauna. Sunt Sagetator ca zodie, iar acesta este, de regula, un tip foarte independent. Si ma gandeam ca familia o sa-mi ia din independenta, din libertate, ca o sa-mi taie din aripi. Dar nu-i adevarat, dimpotriva! Mi-a mai crescut o pereche de aripi!

Marea Dragoste / Tango: Ce frumos ai spus, foarte romantic!

Dan Helciug: Imi place sa scriu. Si s-ar putea sa public o carte de eseuri si nuvele. N-am publicat nimic pana acum si as vrea sa fac asta, pentru mine si pentru altii care ar vrea sa ma descopere.