De ce el? De ce ea? Este una dintre intrebarile cheie care ne preocupa de cand lumea si pamantul. Scriitori, artisti, filozofi, psihologi si chiar biologi si fizicieni cu totii au incercat de-a lungul timpului sa explice, cu destul de putin succes, misterul indragostirii. Insa din fericire, cu ajutorul stiintei relationale, psihoterapeutii de cuplu au spart codul secret al iubirii romantice si in zilele noastre avem o teorie complexa despre motivele pentru care anumite persoane ne par mai atragatoare decat altele, desi intuim ca acea relatie nu va ajunge la bun sfarsit.
Chiar daca teoria are un cadru general, raspunsul este unul extrem de specific, deoarece e nevoie sa aruncam o privire in “ograda personala” si sa intelegem ce s-a intamplat cu noi in copilarie. De ce? Deoarece persoana fata de care radarul nostru psihologic reactioneaza este in masura sa ne activeze cel mai puternic ranile emotionale dobandite in copilarie. In acest caz ma refer la acele puncte sensibile care ne fac sa ne iesim din minti si sa ne comportam haotic, impulsiv sau sa avem reactii emotionale exagerate.
Mai exact, expertii in relationare interpersonala, Harviile Hendrix si Helen L. Hunt sunt de parere ca inca din copilarie la nivelul creierului uman se dezvolta “o imagine” a ingrijitorilor nostri si a nevoilor care ne-au fost sau nu satisfacute. Cu alte cuvinte dezvoltam un “imago” – adica un tipar relational, care este imprimat in partea emotionala a creierului nostru (numita si sistem limbic), in baza caruia, inconstient, ne alegem partenerii. Astfel in fiecare relatie intima cautam sa retraim scena copilariei noastre alaturi de cineva care seamana cu parintii/ingrijitorii nostri mai mult decat am fi dispusi a crede.
La o prima vedere aceasta idee ar putea sa para cel mai ilogic lucru citit vreodata. Insa, inainte de a arunca revista, merita sa aruncati o privire asupra istoricului personal si sa va intrebati de cate ori in interactiunea cu partenerii vostri, de care ati fost/sau sunteti indragostite cu adevarat, v-ati simtit la fel ca in copilarie. De unde credeti ca venea acel sentiment intens de familiaritate (“parca ne stim de o viata”) si de atractie totala care va facea sa simtiti ca ati intalnit persoana care va completeaza? Raspunsul il primim de la acest “imago” personal, care, precum o agenda secreta a inconstientului, stie de ce avem nevoie pentru a creste si a ne vindeca. Astfel scopul suprem al relatiilor de iubire este ca noi sa ne dezvoltam anumite parti ale sinelui care au fost ranite in copilarie, prin faptul ca nevoile noastre de dezvoltare nu au fost suficient de bine sustinute. Iar acum alaturi de partener avem posibilitatea de a primi, in sfarsit, toate acele bunatati psihologice dupa care am tanjit toata copilaria – devenind astfel intregi si gata sa ne bucuram cu adevarat de viata.
Singura problema este legata de faptul ca ceea ce vrem de la persoana de care ne-am indragostit, este exact lucrul pe care aceasta nu a invatat sa-l ofere. Astfel incepe bucla frustrarii care, dupa primii ani de indragostire romatica, duce la ceea ce numim “lupta de putere” sau cascada de incercari prin care ii demonstram celuilalt ca este nepotrivit si insuficient pentru ceea ce ne dorim. Barbati si femei, fara nicio exceptie cadem in aceasta plasa a inconstientului si perpetuam o serie de tipare relationale care ne duc din nou si din nou in acelasi punct al disperarii personale.
Aceasta lupta, inutila si nesanatoasa, este camuflata in comportamente toxice, pentru orice relatie, de genul – critica, negativitate, sfidare, blocaje in comunicare si multe alte mecanisme de aparare, care precum niste arme psihologice sunt indreptate asupra persoanei de la care avem mare nevoie sa ne vada, sa ne asculte si sa ne inteleaga.
Astfel am atins si punctul care va facilita cresterea noastra personala, si anume asumarea propriilor vulnerabilitati, constientizarea mecanismelor de aparare si schimbarea modului in care cerem sa ne fie satisfacute nevoile.
Harville & Helen, ne incurajeaza sa invatam sa comunicam cu adevarat, folosind ceea ce ei numesc pasii “Dialogului vindecator”. Un stil de comunicare interpersonala in care ne activam curiozitatea fata de ceea ce are celalalt sa ne comunice – folosid oglindirea, validarea si empatia. Cele trei ingrediente-cheie care ii transmit emitatorului (celui care a transmis un mesaj) ca receptorul (cel care a primit mesajul) a decodificat corect informatia si, in sfarsit, procesul de ascultare s-a produs.
Astfel, cel mai sanatos lucru pe care-l putem face pentru noi insine si implicit pentru relatiile noastre este sa renuntam la fantasma partenerului perfect, analizand in schimb care este imago-ul nostru. Mai apoi este important sa renuntam la comportamentele care actioneaza precum un refugiu relational: mancatul compulsiv, evadarea in internet sau facebook etc. In schimb, ajuta daca inlocuim aceste obiceiuri de relationare nesanatoase cu altele dezirabile precum: identificarea calitatilor si plusurilor partenerului, identificarea viziunii asupra relatiei si formularea unor enunturi la momentul prezent (“petrecem weekend-uri linistite impreuna”), exprimarea aprecierii si a feedback-ului pozitiv fata de partener (adica a pune in cuvinte acele comportamente care de obicei sunt trecute la categoria e firesc sa faca asta, ex. un zambet, un multumesc etc.).
Pentru a primi si mai multe sfaturi utile despre viata in doi, dar si despre cum putem dezvolta relatii sanatose alaturi de copiii nostri, va asteptam pe 23 si 24 mai la Romexpo, in cadrul primei conferinte Imago din Romania sustinuta de indragitii Harville Hendrix & Helen L. Hunt.
Pentru mai multe informatii si inscriere accesati site-ul evenimentului:
www.harville-helen.ro
Otilia Mantelers & Gáspár György,
experti in psihologia relationala
