Dr. MIHAELA LEVENTER: Bucuria unei operatii de reintinerire

de

In urma cu cateva luni a trebuit sa-mi asum responsabilitatea unei operatii de lifting facial la o pacienta fata de care aveam o singura retinere: varsta de 79 de ani. De ce isi dorea la varsta asta o operatie riscanta? “Este normal sa-ti mai doresti sa fii asa cum te stii de o viata”, mi-a spus ea atunci.

Riscurile si suferinta inerenta sunt asumate, iar reusita este o gura de oxigen atit de necesara increderii in sine. Evenimentul mi-a inseninat si mie, si curajoasei paciente zilele care au urmat interventiei. In fond contam mai mult in ochii proprii decit in fata celorlalti. Mi-am amintit ca in calatoriile mele profesionale am asistat la o interventie asemanatoare la o pacienta de 90 de ani din Brazilia, care m-a uimit prin frivolitatea cererii. Am intrebat chirurgul care o opera daca merita riscul si el mi-a raspuns, fara sa se mire vreo clipa de solicitare, ca operatiile de intinerire se fac, firesc, doar celor care au chipul imbatrinit, dar cu sufletul tinar si trupul sanatos.

Prototipul femeii care solicita operatii estetice in Romania este pacienta de 35-40 de ani, care vrea sa-si refaca viata sau sa rezolve astfel problemele de cuplu. Mama si sotie prin vocatie si rutina, chiar si femeia cu o cariera de succes in afaceri este circumspecta in fata bisturiului, are o teama ancestrala si nu ia decizii radicale decit puternic motivata sentimental. Familia nu o sustine si considera de cele mai multe ori dorinta sa de pastrare a aspectului tinar drept o idee frivola, un moft care o arunca in ridicol. „Noi te iubim si asa“ este ceea ce aude cel mai des.

Uneori, pastrarea aparentelor este „toiagul“ care sprijina moralul si da incredere in sine, te face sa te recunosti cind te privesti in oglinda, te face sa mergi inainte cu siguranta in lumea aceasta atit de bazata pe imagine. Iata scrisoarea pe care am primit-o dupa o luna de la interventie, intitulata „Retrairea unei bucurii“.

O dedic tuturor doamnelor care au acest gind ascuns si care nu indraznesc sa-l marturiseasca:„Peste putin timp urma sa implinesc saptezeci si noua de ani. Nu-mi raminea decit un an pina la pragul inexorabil de optzeci, dupa care, oricit a fost de blinda natura cu tine si oricit de tinar ti-ai simti sufletul, trebuie sa accepti ca a venit vremea sa fii considerat «batrin». Un singur an! Ce as putea face ca sa-l folosesc cit mai bine?

In ultimii ani, de cite ori ma uitam in oglinda fara sa imi scot ochelarii mei de miop, ma cuprindea DEPRIMAREA. Iata ceva mai grav decit ridurile si pielea care incepuse sa se lase sub linia maxilarelor. Ceva trebuia facut.

M-am dus la citiva specialisti, sub diferite pretexte, pentru ca apoi sa le povestesc despre operatia mea estetica si sa ma interesez de posibilitatea de a o repeta. De cele mai multe ori mi s-a spus ca sunt prea batrina. Iar singurul chirurg care era dispus sa mi-o faca m-a informat ca este nevoie de anestezie totala. M-am speriat. Consideram ca ar fi insemnat sa fac citiva pasi spre adormirea din urma. Si daca nu mai putea fi oprita?

In cele din urma m-am hotarit. La ora doua, cind am ajuns la clinica cu toate analizele perfecte, eram optimista si linistita. Am adormit glumind cu domnul doctor care scotea putina grasime de pe burta ca sa-mi rotunjeasca obrajii si sa nu arat ca o masca. M-am trezit la vreun ceas dupa terminarea interventiei care a durat mai bine de patru ore.

Consecintele anesteziei au fost neasteptate. In loc sa-mi fie rau, sa am dureri, eram cuprinsa de un optimism debordant si mintea imi era de o claritate si o efervescenta cu totul neobisnuite. Ziua care a urmat a fost singura dificila. Nu dormisem nici o clipa, ma durea gitul, mi se parea ca am dopuri dureros de mari in urechi si tot capul mi-l amintea pe «omul cu masca de fier». A fost grea doar aceasta prima zi. Peste alte doua zile, cind am revenit si mi s-a scos bandajul elastic, mi-am dat seama ca a meritat riscul.

Si inca cum! Ca si prima data, la 58 de ani, ma tot priveam in oglinda si zi de zi ma tot felicitam pentru curajul pe care l-am avut. Citeva zile de neliniste, inca una in care as fi dorit sa ma lipsesc de cap, si apoi vezi cu ochii tai ca trecerea timpului nu mai lucreaza impotriva ta, dimpotriva.

Cine nu ar fi dispus sa plateasca doar atit pentru a scapa de urmele pe care ultimii zece ani i le-au imprimat pe git si obraz, dar MAI ALES pentru optimismul, increderea in sine, starea de bine care urmeaza. Abia astept sa vina primavara si sa nu-mi mai acopar gitul cu nici un fular. Stiu sigur ca nepotica mea de 17 ani va fi cea mai incintata. Are o bunica tinara si curajoasa…“, mi-a marturisit pacienta.

dr. Mihaela Leventer medic primar dermatolog Clinica Dermastyle

 

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *