Luminita Anghel participa la preselectia romaneasca pentru Eurovision cu piesa compusa de Andrei Tudor, A Million Stars, si promite ca, daca va fi votata pentru a ne reprezenta tara la finala din Austria, se va intoarce cu un loc pe podium. Noi o credem, o sustinem si o creditam cu increderea noastra deplina, pentru ca Luminita Anghel este nu doar o mare artista, ci si un om frumos, generos, cu suflet plin de lumina si iubire.
Alice Nastase Buciuta: Cand ai auzit prima data de Eurovision si ti s-a parut ca e ceva interesant? Si cand ai avut prima participare din viata ta?
Luminita Anghel: Cred ca prima data cand am auzit de Eurovision a fost in anul in care a participat Dida Dragan, cu foarte multi ani in urma, dar nici prin cap nu mi-a trecut vreodata ca voi ajunge sa-mi doresc sa particip. Imi amintesc si de o participare a mea, in anul in care a castigat piesa „Dincolo de nori”, cu Dan Bittman, si cred ca de atunci am inceput sa urmaresc fenomenul Eurovision, dar nu cu foarte mare vehementa, n-as putea sa spun ca am vreo amintire exacta despre momentul respectiv in afara de faptul ca Bittman avea parul lung, si era tanar, si frumos… (rade)
Marea Dragoste – Tango: Mai stii cu ce piese ai participat la preselectii inainte de 2005, cand ai castigat preselectia nationala alaturi de Sistem?
Luminita Anghel: Nu mai stiu cu ce piese. Oricum, privind inapoi in momentul in care am castigat, mi-am dat seama ca toate pe lumea asta au o explicatie. Daca as fi fost aleasa, prin cine stie ce intamplare, atunci, inainte de 2005, m-as fi intors pe locul 250.000 (rade). Fiind extrem de obiectiva in ceea ce ma priveste, uneori chiar exagerat de critica, imi dau seama ca nu eram pregatita. Nici piesele nu erau foarte bune, nici eu. Eu am lucrat foarte mult in timp din punct de vedere vocal, asta pentru ca mi-am dorit sa evoluez. Si am facut exercitii, am cantat mult live, am facut studiu de tehnica vocala cu Crina Mardare…
Imi amintesc ca Misu Cernea, prin 1994, a spus ca eu voi fi o mare cantareata, desi la momentul acela eram genul de artist care nici nu-si putea asculta inregistrarile, nu imi placea ce aud, nu-mi placea vocea mea.
Marea Dragoste – Tango: Cum ai ales-o pe Crina Mardare?
Luminita Anghel: Cu Crina Mardare si cu Zoia Alecu eram bune prietene prin prisma faptului ca eu, intre anii 1993-1996, inregistram piesele in studioul Sfinx Experience, cu Misu Cernea si cu gasca lor. Ei ma considerau o tanara care promite foarte mult. De altfel, imi amintesc ca Misu Cernea, prin 1994, a spus ca eu voi fi o mare cantareata, desi la momentul acela eram genul de artist care nici nu-si putea asculta inregistrarile, nu imi placea ce aud, nu-mi placea vocea mea. Incercam sa-mi gasesc o forma de a ma exprima muzical care sa-mi faca si mie placere la auditie, nu numai celor din fata mea. Si m-a mirat foarte tare remarca lui, cum ca voi fi o mare voce a acestei tari, m-am gandit ca el a vazut mai departe de ceea ce auzeam eu.
Marea Dragoste – Tango: Cum s-au schimbat lucrurile dupa ce ai facut ore de tehnica vocala?
Luminita Anghel: Fiind agreata de ei, petrecand un timp cu ei, mergand in casa la Crina Mardare – pe vremea cand Bubu era foarte mic, avea trei ani si batea la tobe la ora trei dimineata, cu febra 39! – a fost foarte la indemana sa fac cu ea tehnica vocala. Iar ceea ce m-a invatat ea mi-a fost de foarte mare folos, astfel incat, in paralel cu evolutia mea pe scena barului Melody din 1991 pana in 1997, cand barul s-a inchis, prin cantarile mele live seara de seara, vocea mea a evoluat pana a ajuns la un nivel la care, in 2001, s-a spus ca sunt o voce foarte buna, in sfarsit recunoscuta de oamenii avizati.
Marea Dragoste – Tango: Cum a venit acea recunoastere?
Luminita Anghel: Prin faptul ca in momentul in care am cantat „Je t`aime” la Cerbul de Aur, chiar si gurile cele mai carcotase de dinaintea acelor ani au zis: da, ea este… De-atunci a fost o permanenta invatare, niciodata nu m-am blazat.
Marea Dragoste – Tango: Cum inveti, ce inseamna sa invete o cantareata la nivelul tau?
Luminita Anghel: Cantand live de cate ori ai ocazia, deci evitand playback-urile si incercand sa canti din ce in ce mai complicat, mai dificil din punct de vedere tehnic, vocal. Un antrenament vocal care tine doar de cantarea live la un nivel la care sa incerci sa te autodepasesti. Asa cum am invatat si in facultate: cat traiesti, inveti, viata e o permanenta invatare si asta este o experienta pe care o avem vrand-nevrand si in legatura cu profesia noastra si cu experientele noastre de viata. Nu m-as da in laturi nici acum, la 46 de ani, sa ma duc sa fac tehnica vocala daca cineva mi-ar zice: ai o problema de emisie sau vocea ta pe anumite acute suna defectuos, nu vrei sa mergi sa faci tehnica vocala? N-as zice niciodata Nu. Chiar am curajul sa va spun ca pentru piesa „A Million Stars”, care are niste inflexiuni aparte, diferite fata de felul in care eram obisnuita sa cant, am facut lectii de tehnica vocala, cu o zi inainte de a intra in studio.
Marea Dragoste – Tango: Cu cine?
Luminita Anghel: Cu o profesoara foarte cunoscuta, Dana Dorian, si cu compozitorul piesei pe care il stiu, la fel ca pe Bubu, de cand avea trei ani si i se puneau pernute sub fund ca sa cante la pian, Andrei Tudor. Andrei a avut o ezitare cand i-a venit ideea ca as putea sa fac niste exercitii tehnice pentru interpretarea piesei. A crezut, mai intai, ca ma voi simti jignita sau ca o voi lua ca pe un afront personal, pentru ca, in momentul in care ajungi sa fii numit printre primele voci ale unei tari si sa obtii niste rezultate pe masura, probabil ca exista si un sentiment de autosuficienta in fiecare dintre noi… E posibil sa iti spui: ce as mai avea eu de invatat dupa 25 de ani de cantat live? Dar eu n-am avut aceasta reactie, iar Andrei a fost foarte placut surprins.
Marea Dragoste – Tango: Cum au fost lectiile?
Luminita Anghel: M-am dus si n-am comentat, am fost un foarte bun executant. Daca nu mi se pare ca imi suna bine pe voce ceea ce aud, intru in colaborare cu profesorul, dar niciodata nu ma opun. Incerc pana pot, pana imi iese. Sunt extrem de perseverenta. Sunt foarte constienta ca pentru un lucru care sa iasa bine trebuie sa fie o echipa care sa conclucreze la asta, iar eu singura si cu vocea mea nu suntem niciodata de ajuns. Trebuie sa plec capul. Intotdeauna am fost o persoana care si-a vazut lungul nasului si niciodata nu am intors spatele celor care au vrut sa-mi dea un sfat.
Pentru piesa „A Million Stars”, care are niste inflexiuni aparte, diferite fata de felul in care eram obisnuita sa cant, am facut lectii de tehnica vocala, cu o zi inainte de a intra in studio.
Marea Dragoste – Tango: Ce lucruri n-ai putea sa canti? Acum, privind din afara, te-am auzit cantand tot felul de lucruri si mi-ar fi greu sa-mi si imaginez ca n-ai putea canta ceva anume.
Luminita Anghel: N-as spune nici acum ca as putea canta orice, ar fi o aroganta prea mare. Probabil daca as exersa, as fi in stare sa cant multe genuri muzicale pe care nu le-am incercat. De exemplu, muzica populara pentru mine a fost un gen muzical de care am stat tot timpul deoparte. Mi-aduc aminte ca Titus Munteanu, Dumnezeu sa-l odihneasca, atunci cand a facut episodul pilot de la „O data-n viata”, m-a sunat personal si m-a rugat sa fac parte din echipa de artisti care participa. Si am zis Nu. Am un mare respect pentru dumnealui, aveam o relatie foarte frumoasa, de altfel a fost printre primii care m-au sprijinit profesional, facandu-mi tot felul de intrari in emisiuni de divertisment, pe vremea cand nimeni nu ma baga in seama. Nu as fi vrut sa il refuz, dar aveam senzatia ca n-am ce sa caut acolo, nu ma regaseam nici in costumul popular, nici in ie, nici in marama de pe cap, nici in inflexiunile alea specifice cantaretilor din anumite zone ale tarii. Si atunci am refuzat. Si am refuzat ani de zile invitatia. Iar cand dupa multi ani am acceptat, in ziua aceea, la sfarsitul inregistrarilor din platou, am fost anuntati ca s-a intamplat ceva cumplit, ca Titus Munteanu a murit, si toata lumea plangea… Mi-am dat seama cat de proasta am fost ca n-am acceptat mai devreme, ca isi dorea atat de mult sa particip – nici nu stiu de ce, poate pentru ca m-a respectat ca artist si voia sa vada ce pot face si eu. Mi-a parut foarte rau ca l-am refuzat atatia ani de zile si ca n-am mai apucat sa fac emisiunea aia. Sotul meu are o vorba care mi se potriveste: in loc de “nu lasa pe maine ce poti face azi”, “ce poti lasa pe maine, faci poimaine”. As sunt eu, sunt genul de persoana care uneori, functioneaza mai lent, alteori face ceva din impuls.
Marea Dragoste – Tango: De ce ai acceptat sa participi inca o data la Eurovision, parca renuntasesi…
Luminita Anghel: Am spus in 2013 ca n-am sa mai particip niciodata, pentru ca eu consideram ca piesa pe care am avut-o atunci, in 2013, a fost foarte buna. In naivitatea mea, am crezut ca in Romania se poate alege o piesa straina din punct de vedere al productiei, creatiei si textului, dar nu este asa si niciodata nu va fi asa. Compozitorii romani nu vor da nicicand maximum de puncte pentru o piesa care este semnata de un strain, pentru ca asta ar insemna ca identitatea nationala sa se duca pe apa sambetei. Pe de alta parte, era logic sa ma fi gandit ca regulamentul acela are o logica si ca nu poti sa lasi oamenii sa participe, dar sa nu le dai sanse sa castige. A fost ca si atunci cand au participat Biondo si au fost fantastici, dar n-au plecat pentru ca erau suedezi. De ce i-ai mai lasat sa participe?! Dar asta este alta poveste, nu e problema mea.
Marea Dragoste – Tango: Si cum de te-ai razgandit?
Luminita Anghel: Se pare ca am stofa de politician, ca atunci cand zic ca imi dau demisia, nu sunt in stare (rade). Eu pot fi si un om al impulsului. Nu neaparat o impulsiva, dar sunt un om care ia decizii pe loc. Asa am decis inclusiv sa-l iau pe David, de pe o zi pe alta. Filmasem o piesa de Craciun cu o fetita dintr-un centru de plasament si ma indragostisem de ea. Helga o cheama. Am venit acasa si am zis: gata, trebuie sa adopt un copil. In aceeasi seara m-am hotarat, dupa opt ore de filmari cu fetita respectiva. A doua zi, dimineata, o lasasem mai moale, pentru ca mi-am dat seama ca e o decizie pe viata, pe care am luat-o mult prea rapid. Dar am primit un telefon de la Prima TV, acolo lucram la vremea respectiva ca DJ, si echipa mi-a spus „imbraca-te, ca venim sa te luam sa filmam in centrul de plasament inca un colind”. Era iarna. Am simtit ca e un semn. Eu ma hotarasem sa renunt la gestul de a o lua pe Helga, dar ma duceam inapoi, in inima locului unde Helga isi petrecea timpul. Cum am ajuns acolo, am dat peste o gramada de copilasi in pijamale, ca venise ora somului de dupa amiaza, cateva doamne asistente social se chinuiau sa-i imbrace, era o harmalaie totala si, la un moment dat, ma trage de buzunarul hainei Helga, care era sasaita, avea patru ani, si mi-a spus: „Luminisa, tu esti? Daca ma iei la tine acasa dupa-masa iti promit ca sunt cuminte si ca o sa dorm.” In clipa aceea, am stiut ca trebuie sa fac gestul asta. Am filmat numai cu ea, nu m-a lasat sa filmez cu niciun alt copil din centru, doar ea a vrut sa cante Mos Craciun cu plete dalbe. Dupa ce ne-am despartit, au luat-o la somn, iar eu m-am dus la doamna director si am zis: “trebuie sa-mi spuneti ce sa fac”. Doamna director de atunci, nu o cunosteam, mi-a zis „n-aveti ce sa faceti, pentru ca are o situatie foarte dificila”. Pe vremea aceea functionau adoptiile internationale. „Fratiorul ei merge spre adoptie internationala in Suedia, deja este dosarul facut, ambii parinti traiesc si este foarte dificil. A fost vazuta de foarte multe familii, dar niciuna nu s-a incumetat sa se bage, pentru ca lupta ar fi prea grea.”
Marea Dragoste – Tango: Lupta cu parintii?!
Luminita Anghel: Da. Si am renuntat. Am venit acasa la mama, Dumnezeu s-o odihneasca, m-am pus pe pat si am inceput sa plang de parca acel copil era al meu si mi-l furase cineva. Mama, care era o sensibila si o empatica, a plans si ea cu mine. Taica-meu a spus ca suntem nebune amandoua, el nici nu stia ce intentie aveam eu mai departe. A doua zi, m-am dus la cafea la Zoia Alecu, care statea chiar la scara de vizavi, si i-am povestit tot. Iar Zoia a scos pe masa Pagini Aurii. Am cautat o fundatie. Am pus mana pe telefon, am sunat la prima pe care am pus degetul, mi-a raspuns un domn de partea cealalta. Intai m-a luat la misto pentru ca i-am spus ca sunt Luminita Anghel si a crezut ca fac o farsa. M-am simtit foarte jignita, m-am inrosit si m-am infuriat. Cand a auzit ca sunt asa pornita, m-a intrebat ce vreau. I-am zis ca as vrea un baietel de doi ani, brunet daca se poate, ca sa semene cu mine…
Marea Dragoste – Tango: Dar de ce ti-ai dorit sa semene cu tine?
Luminita Anghel: Ca mai tarziu baiatul sa nu-si puna intrebari.
Marea Dragoste – Tango: Ai fi vrut sa nu afle…
Luminita Anghel: Atunci m-am gandit ca asa e bine. Ulterior, am citit niste carti si mi-am dat seama ca este incorect sa nu-i spui si sa nu fii sincera cu el. Intr-o saptamana m-au sunat si mi-au spus „ai un copil”.
Daca suntem votati in Romania si suntem lasati sa plecam la Viena, sunt sigura ca vom fi acolo in primii cinci sau chiar in primii trei, fara discutie!
Marea Dragoste – Tango: La fel de impulsiva ai fost si cu participarea la Eurovisionul de anul acesta? Cum a fost, te-a sunat compozitorul Andrei Tudor?
Luminita Anghel: Nu. Am un fan patimas de la Targu Mures, de la Drept. Nu stiu ce iubeste cel mai mult la mine, cert este ca atunci cand interpretam piesa „Unique”, in 2013, a venit de la Targu Mures special pentru mine si a stat in staff-ul meu sustinator. Atunci l-am cunoscut. Am pastrat legatura cu el pentru ca mi-a placut foarte mult faptul ca a venit de departe, pe banii lui, sa stea in staff-ul meu, necunoscandu-ne personal, nefiind rude. El este patimas, este fan inrait al meu si al Eurovisionului, stie tot si e foarte informat. El mi-a trimis un link pe messenger cu demo-ul piesei, exact in saptamana cu deadline-ul pentru inscrieri. Era un demo cantat chiar de Andrei. Mi-a zis: “stiu ca nu vrei sa participi la Eurovision, dar asculta demo-ul asta, sa-mi spui ce parere ai”. Compozitorii straini din tarile cu care eu am tinut legatura dupa Eurovision mi-au mai trimis piese de-a lungul anilor trecuti, si anul acesta. Eu le-am spus tuturor ca imi pare rau, dar nu mai doresc sa particip. Insa de indata ce am ascultat linkul, am dat pe WhatsApp un mesaj catre Andrei: a cui este aceasta frumoasa piesa, are interpret? Raspunsul a venit prin telefon, m-a sunat imediat inapoi. Mi-a zis ca nu are, au avut niste incercari, dar n-au fost multumiti si piesa n-are interpret. “Vrei sa incerc eu?” am intrebat. “Nu mai vreau sa particip la Eurovision, dar facem asa: intram in studio, tragem piesa, daca iti place si tie cum suna si imi place si mie cum suna, incercam. Daca nu, nu”. Si, iata, am ales sa participam la concurs. In viata mea cam asa am facut, de aia am si luat decizii gresite.
Marea Dragoste – Tango: Nu inveti din asta sa fii mai cumpatata…?
Luminita Anghel: In teorie da, asa zic. Dar in practica, nu. Eu am pretentia ca am invatat din greselile trecutului, dar sunt o persoana care inaintea ratiunii pune emotia si, desi am pierdut foarte mult din cauza asta, nu pot altfel. Cand mi se intampla un lucru rau si foarte nedrept, plang de se scutura camasa pe mine.
Marea Dragoste – Tango: Te-am vazut si eu plangand, acum, recent, la emisiunea lui Teo, si m-am intrebat, dupa atatia ani in care s-au spus atatea, s-au scris atatea, nu te batatoresti niciun pic?
Luminita Anghel: Eu am impresia ca sunt vaccinata pentru tot ceea ce am trait de-a lungul timpului. Am fost tarata in niste scandaluri mediatice foarte puternice, foarte dureroase, dar de data asta s-au strans foarte multe si s-a intamplat sa fie de fapt un cumul de emotii pe care eu le-am strans in ultimele luni de zile pana la momentul despre care vorbesti tu. Eram sub o stare de stres foarte puternica: hartuiala, amenintari, acuze neadevarate, dezechilibru familial pentru ca, implicit, in familie se creeaza niste discutii.
Marea Dragoste – Tango: Ai ajuns sa te certi cu sotul tau din cauza faptului ca s-a scris ca risti inchisoarea, din cauza discutiilor legate de Mariuca, fetita pe care ai ingrijit-o atatia ani, dar mama ei naturala s-a opus adoptiei…
Luminita Anghel: Nu, nu, saracul de el. El tace si nu zice nimic. Dar tensiunea se simtea in casa. Eu ma consumam foarte mult de ce se spunea la televizor, fara ca eu sa pot sa-i opresc, legal vorbind. De fapt, cei din familia mea au fost victime colaterale ale acestui scandal. A fost prea mult. Dupa care au urmat titluri de presa care nu aveau nicio relevanta, nu erau conforme realitatii, cum ca o duc rau, ca am slabit, ca nu mai am ce manca, ca mi-am vandut casa si m-am mutat intr-un apartament. Au facut niste capturi foto de pe un site de vanzari unde sotul meu este client si au spus ca ne vindem lucrurile. Am mers o buna bucata de timp cu taxiul, pentru ca ma saturasem sa fiu alergata prin oras. N-a fost taximetrist care sa nu stie povestea si sa nu-si dea cu parerea. As fi vrut sa ma ascund intr-un capat de lume si sa nu ma mai stie nimeni de mine. Sub presiunea acestor lucruri, normal ca am cedat. Nu e de ici, de colo sa inceapa lumea sa te bazaie pe Facebook si sa-ti zica „criminalo, da-o-ncolo de nenorocita, sa mai faca puscarie si artistii astia, ce, numai politicienii?” Si cand esti un om drept, un om educat, cu cei sapte ani de acasa si stii ca ai un sot care n-are nicio legatura cu lumea ta, care te sustine din toate punctele de vedere, care tace si inghite toata mizeria asta, e foarte greu. El e mai pragmatic decat mine, mai dur si raspunde sec: “nu e adevarat”. Dar eu trebuie sa dau explicatii.
Dupa ce am ramas fara parinti, m-am simtit cu adevarat abandonata si apoi am simtit ca Filip este schimbul pe care l-am facut cu parintii mei in cealalta lume.
Marea Dragoste – Tango: Ai trecut prin foarte multe greutati si, mai ales, pe nedrept. Cum iti explici? E o chestie de noroc?
Luminita Anghel: Din punctul meu de vedere am fost o persoana foarte discreta, avand in vedere ca nu m-am chilotarit la televizor niciodata. N-am venit sa povestesc ce se intampla in budoar cu sotul meu niciodata. Am raspuns politicos intrebarilor daca tineau de profesia mea. In rest, in niciun scandal nu m-am bagat cu voia mea. Nu vreau sa-mi lansez vreo piesa care sa aiba succes in urma unui scandal mediatic. Si nici n-am vorbit rau despre barbatii din viata mea.
Marea Dragoste – Tango: Nici macar acum nu esti suparata pe fostul tau prieten din cauza caruia, pana la urma, s-a declansat tot scandalul asta cu firmele si cu acuzatiile ca vei raspunde tu pentru neregulile lui?
Luminita Anghel: Suparata da, sunt. Dar n-as iesi niciodata sa tavalesc cu el pe jos. Au fost atat de multe efecte negative asupra mea de-a lungul ultimilor ani, dupa despartirea de el, incat normal ca sunt suparata. Pentru ca nu sunt singura pe lume, exista victime colaterale si din cauza ca de mine se scrie urat, iar familia mea are de suferit. Sunt oameni simpli, obisnuiti, nu au de ce sa-si consume energia si timpul, viata, raspunzand la astfel de intrebari.
Marea Dragoste – Tango: Pe cine din familia ta i-au luat la intrebari?
Luminita Anghel: Pe David, pe sotul meu… La soacra mea au fost la usa cu camera de luat vederi. Femeii in casa a soacrei mele i s-au oferit bani ca sa spuna ce vrea ea despre mine, despre situatie, despre tot.
Marea Dragoste – Tango: Ai gasit vreo explicatie pentru toate necazurile astea? Tine de nenoroc?
Luminita Anghel: Nu stiu de ce tine. Mi s-a spus ca sunt niste plati karmice pe care le am de facut dintr-o alta viata si ca lucrurile se vor rezolva.
Marea Dragoste – Tango: Si din punct de vedere al karmei, cum va fi la Eurovision? Ce simti?
Luminita Anghel: Daca suntem votati in Romania si suntem lasati sa plecam la Viena, sunt sigura ca vom fi acolo in primii cinci sau chiar in primii trei, fara discutie!
Marea Dragoste – Tango: Aceeasi soarta ti-a permis si ceva extraordinar de pretios, cred eu, intr-o viata de om. Acum esti fericita cu sotul tau, v-ati casatorit, ati facut un copil… Sunt niste daruri extraordinare pe care le-ai primit. Pe acestea cum le interpretezi?
Luminita Anghel: Darul pe care l-am primit eu prin sotul meu si prin fiul nostru, Filip, este atat de puternic, atat de mare si de neasteptat, incat uneori cred ca de aceea platile au fost atat de multe. Am intr-adevar un suport moral extraordinar prin sotul meu care face tot ce-i sta in putinta, nu stie cum sa ma mai ajute ca sa fie bine, care ma imbarbateaza de cate ori trec printr-o stare mai puternica emotional. Si Filip, fara doar si poate, este cadoul cel mai frumos pe care l-am primit. Am zis eu ca dupa moartea mamei mele a fost un schimb. Dupa ce am ramas fara parinti, m-am simtit cu adevarat abandonata si apoi am simtit ca Filip este schimbul pe care l-am facut cu parintii mei in cealalta lume. Pentru asta multumesc in fiecare zi. Ei sunt cel mai de pret lucru. Si ma mai bucur nespus ca Dumnezeu a vrut sa am un sot necelebru si atunci cand ma intorc acasa, pot sa fiu un om normal, sa traiesc normalitatea pe care am visat-o dintotdeauna.
Fotografii de Paul Buciuta
Hair-Style: Laurent Tourette
Make-Up Artist: Iulia Filip
Locatie Ceainaria Bernschutz&Co Universitate; Multumiri doamnei Corina Bernschutz
