I like Chopine

Domnisoarele inca neavizate ar crede ca moda salbaticilor ani disco ‘70 a revenit. Dar doamnele mai pricepute într-ale secretelor vestimentatiei stiu foarte bine ca, la fel ca iubirile care trec si vin, si fashion-ul este o eterna revenire la forme de altadata. Moda trece, moda vine si nimic, nimic nu se pierde, ci totul se conserva.

Pentru acele domnisoare care se chinuie cu naduf in fata oglinzii sa-si exerseze pasul felin pe actualele tocuri, am o veste linistitoare: alte doamne si domnite din timpuri indepartate au intampinat si mai mari greutati decat noi, femeile moderne. Pentru ca, facand o pauza nu de decenii, ci de secole, admirata platforma vine din Renastere, mai precis de pe la 1400.

Pe atunci purtau numele de Chopine si credeti-ma pe cuvant, ca le-au dat mari batai de cap si de atitudine femeilor Renasterii! Se presupune ca aceste (la modul propriu) provocante forme au fost aduse din indepartatul Orient, facandu-si intrarea pe scena isoriei modei direct din harem, unde indeplineau importanta functie de a le proteja pe alesele sultanului sa se ude la picioruse in momentul iesirii din prelungitele bai. In Turcia, acesti pantofi se numeau kabkabs, aveau o talpa din lemn si erau decorati cu perle.

Poate chiar si frumoasele haremurilor trasesera cu ochiul la formele Greciei Antice, unde femeile cu stare purtau pantofi pe platforme impresionabile. Cele mai cunoscute ne sunt insa gheisele, al caror mers inadmisibil de feminin este scos subtil in evidenta de pantofii cu platforme de lemn.

Cert este ca aceste inventii uimitoare au ajuns la tarmul Europei pe la 1400 in  Spania, cunoscand insa o deosebita popularitate in Italia (mai ales in Republica Venetia, atenta la tot ce era trendy si original), iar mai apoi Franta si Anglia. Nu mic mi-a fost amuzamentul cand am citit in arhive despre panica ce i-a cuprins pe la 1430 pe mai marii Spaniei la vederea cererii imense de pantofi gen Chopine ce puneau in pericol rezervele de pluta ale regatului! Si nu o sa ma credeti cand va spun ca aceasta noua moda a fost in primul rand primita cu veselie chiar de Biserica. Usor de imaginat de ce: pornind de la 25 de centimetri si ajungand pana la ametitoare inaltimi de 75 de centimetri, pantofii nu le lasau doamnelor prea mult spatiu de a-si exersa farmecele feminine. Miscarea era dificila, ce sa mai vorbim de dans, multe dintre pretioasele dudui avand nevoie chiar de o slujnica ce sa le ajute in pastrarea echilibrului! Asadar, orice artificiu femin care sa innebuneasca sexul opus era imposibil. Si uite cum pantofii au ajutat (poate pentru singura data in istoria modei) la pastrarea relatiilor sanatoase – si distante – intre sexe!

Acum, istoricii artei se contrazic in pareri: cui erau adresate aceste incaltari? Dupa indelungi discutii si dureri de cap, s-a ajuns la o concluzie: atat femeile cu stare, cat si cele ce-si vindeau farmecele pe bani au impartit cuminti ciudatele platforme. Doar scopurile difereau: femeile a caror dragoste se putea cumpara adorau platformele pentru ca in acest fel le cresteau sansele de a fi remarcate in multime, iar femeile „de onoare“ le iubeau  pentru ca asa se faceau mai vizibile in ochii sotului si mai dominante in ochii supusilor.

Cert este ca si pentru unele si pentru altele, pantofii gen Chopine reprezentau un ideal de frumusete intre anii 1400-1600, un simbol al feminitatii si sexualitatii debordante. Cum difera idealurile feminine de la un secol la altul!

Un merit incontestabil trebuie sa mai recunoastem, insa, curiosilor pantofi. Fata de multe dintre incaltarile moderne, stramosii platformelor erau realizati din stofe de lux si ornamentati cu broderii executate artistic din fire de materiale pretioase, cu dantele si funde, cu catarame sau sireturi stralucitoare, pentru a-i fixa cat mai bine pe picior. Aspectul exterior elegant era la mare pret in ciuda formei inimaginabile! Multe dintre materialele folosite pentru pantofi erau chiar resturi de stofe cazute la croirea rochiilor. Durata de fabricare a lor se intindea deseori pe luni intregi!

Cu toate acestea, dupa înca vreo 200 de ani, cei preocupati de moda au realizat ca poate ar fi mai bine sa creeze un toc si sa coboare platforma pantofului. O data cu scaderea in centimetri a pantofilor a crescut, pe la Curtea Franceza, inaltimea coafurii. Dar aceasta este o alta poveste, pe care promit sa v-o spun alta data…

Autoarea multumeste doamnei Rosmarie Gadzovski de la Bata Shoe Museu Bata din Toronto pentru exceptionalele materiale fotografice. Expozitia cu numele „On a Pedestal: Fashionable Display and Elevating Footwar, 1500 – 1660“ va avea loc in perioada 19 noiembrie 2009- 20 sept. 2010, si contine imprumuturi istorice unice de la Victoria Albert Musem, Londra; Museo Bardini, Florenta; Livrustkammaren si Skoklosters Slott, (Stockholm), Bayerisches National Museum, Munich; Boston and Royal Ontario Museum, Toronto.

The Bata Shoe Museum
327 Bloor Street West, Toronto