Karma de distrugere in masa

Prezumtia de vinovatie

Un barbat din viata mea s-a straduit cativa ani sa ma convinga ca ma insala si a reusit. Urmatorul s-a straduit cativa ani sa ma convinga ca nu ma insala si n-a reusit. Primului i-am gasit mereu circumstante atenuante si, de dragul simetriei, celui de-al doilea i-am gasit mereu circumstante agravante.
Intr-un tarziu, privind inapoi prin palnia anilor, am vazut acea gaura de lumina care mi-a sters mintile de praf: primul ma inselase sistematic, magulitor de bine ticluit. Iar al doilea nu, niciodata. Asta am aflat inclusiv de la cea mai frumoasa amica de-a mea, care mi-a  povestit, la o bere (in care-si turnase si ceva rom) ca odata, intr-o zi cand am enervat-o eu cu ceva, a ramas intr-un sutien rosu in fata iubitului meu, hotarata sa se razbune. Iar el i-a aruncat puloverul in cap si i-a tinut o predica despre loialitate si virtute, o polologhie care m-a socat si pe mine si, cu siguranta, ar fi socat si eunucii sultanului. Atata morala intr-un singur om nu mai vazusem de la Bobby Ewing incoace.
Problema cam asta e: dupa ce un bou sparge o damigeana cu copita, esti condamnata sa traiesti toata viata cu damigenele-n brate. Ne pazim pielea si sarim noaptea din somn, direct in fund, cu urechea-radar. „Unde-a disparut asta? A, stai ca e-n baie, se pisa, saracu’. Hait, daca are celularul cu el? A, nu, celularu-i aici, pe masuta. Da’ daca tot e-n baie, ce-ar fi sa ma uit in celular? Hopa, cine l-a sunat cu numar de Zapp, cand toata sleahta lui are numere de Orange? Si de ce n-are sms-uri, ca i-am scris numai eu azi vreo doua? N-avea de ce sa le stearga, decat daca a avut de sters mai multe, la gramada, si n-a mai stat sa trieze. Si de ce sa stearga, deci? Clar, i-o trage vreuneia, porc ordinar!“
Iar el rasare din baie, cu blana de pe burta ciufulita, cu turul pijamalei lasat, ca fanii lui Sisu, cu mana pe noada, gemand in eter. Cand vede ca te-ai trezit, te ia de odihnita si te intreaba „unde e alifia pentru stii tu ce, care incepe cu hemo si se termina cu roid“, ca i-e rusine sa spuna tot cuvantul odata. Pana sa apuci sa-i raspunzi (ca tu nu stii, ca tu n-ai asa ceva), el vede celularul lui intors cu tastele-n jos si, cu toata usturimea lui intrinseca, destupa o conversatie: „Iar te uitasi in telefonu’ meu? Ma, fata, io sa stii ca m-apuc sa te-nsel pe bune, ca vad ca oricum tu nu ma crezi!“.
Nu mai apuci sa-i spui ca, vazandu-l cum vine beteag de la baie, schiopatand ca Sergentul, realizezi ca nu arata catusi de putin a roib cu crupa ferma, ravnit de iepe tinere. il lasi sa molfaie reprosuri, intr-un tarziu oricum adoarme, iar tu gemi cu ochii cascati, pe intuneric, dandu-ti seama ca, de pe urma fostelor iubiri, ai ramas definitiv isterica, incurcata-n caltii banuielilor, si nu mai ai incredere in nimeni.

Memorialul durerii de cap

Iubirea are si-o parte tandra de aduceri aminte. De-aia ne si dorim vesnic sa ne indragostim, fiindca memoria drogului e vigilenta, stim ce bine e sa tremuram din toate zgarciurile, de dor. Pe de alta parte, de-aia e splendida tineretea (in afara de faptul ca n-ai colesterol), pentru ca n-ai vanatai din trecut.
Fostele iubiri nu apuca sa-ti incarce capul cu talangi de avertisment. Esti inocenta, crezi ca fiecare „te iubesc“ e facut dintr-o lita inoxidabila, ca baiatul care se bataie de pe-un picior pe altul in fata ta iti va fi iubit pana la moarte. In realitate, el e virgin si ti-ar spune si poezii in limba rusa daca l-ai primi in patul tau, dar cei saispe ani ai tai n-au de unde sa stie asa ceva. Pentru vigilenta profilactica, ai nevoie de inca o data pe-atata, cel putin.
Cu fiecare pasiune pe care-o facem terci, in catastiful ratiunii se mai adauga cate-o notita neagra. Pentru ca, oricat de frumos ar fi functionat o dragoste la timpul ei, atata vreme cat ea s-a terminat, intr-un fel sau altul tot rateu a fost. Te doare si dupa ce nu mai exista, ca o patima amputata. Ne spionam iubirile actuale cu luneta celor care s-au uscat demult.
La zece ani de la terminarea facultatii, m-am intalnit cu o colega care, in epoca fierbinte a idilelor mele feciorelnice, avea un hobby interesant: imi fura iubitii. A ramas repetenta la un moment dat si-asa am mai rasuflat si eu vreo doi ani, prin preajma putinilor baieti din grupa.
Ma rog, deci la zece ani dupa asta, a venit la intrunire cu sotu’, un mocofan bogat si plictisitor. Ea, care pe vremuri avea o talie ingrijoratoare, de nici nu stiam cum incap toti pancreasii intr-un tub asa meschin, ajunsese acum ca o campioana la bisnita, o tanti grasa, plina de aur si nestemate la gat, cu diadema de plastic in cap. Dar, desi arata ca doamna Dracu, mie tot mi-au zbarnait venele vreo doua ore, fiindca uitam mereu ca venisem singura la intalnirea de promotie si n-avea ce sa-mi ia.
Si-atunci, mi-a bubuit gandul: o femeie care te-a facut geloasa pe vremuri te va face si azi, chiar daca i-au mai ruginit nurii si tupeul. A plecat prima acasa, fiindca mancase carnat si-a apucat-o criza de bila (avea pietre si-n vezica, nu numai pe degete), iar sufletul meu a mai bolit o vreme, retroactiv. Noroc ca a venit desertul, eterna felie de tort care ma scoate si din depresii, si din masura standard de blugi.

Amnezii din copilarie

Dragostea este, totusi, palita si de amnezii, in ciuda a tot ce-am trancanit aici. Doar ca asta se intampla in cel mai prost moment.Tii minte toate otravurile care ti-au distrus cateva sute de nopti, dar nu tii minte si concluzia: eu cu unul ca asta nu mai umblu. Faci cum e mai rau, nu uiti nimic, dar nici nu folosesti nimic din ceea ce retii. Liberul arbitru este, de fapt, cea mai frumoasa gluma a lui Dumnezeu.
Mi s-a intamplat sa astept cate-un an sa ma iubeasca omul pe care eu il iubeam deja, iar acest prinos de rabdari il datorez unei iubiri anterioare, care tocmai asa germinase: eu pusesem ochii si sufletul, asteptasem vreo doua luni si, intr-un final fericit si tampit, tipul s-a indragostit nebuneste de mine.
Daca atunci am asteptat opt saptamani, a doua oara am asteptat vreo 55, ca aveam timp, stiam ca impopistrarea va capata gust bun. Ei, bine, n-a capatat. A fost doar o alta farsa a memoriei amoroase, care m-a tagartat pe un drum prost. Cu toate astea, nu vreau sa uit nimic, pentru ca partea buna a partii proaste merita deranjul. Daca n-as avea stivuite, in incinta testei mele, povestile trecutului, cu dulcele si cu acreala lor, cautarile de azi n-ar avea combustibil. De cate ori astept iubirea, anticiparea ei e unsa de uleiurile aromate ale unui trecut ratat, dar frumos. Drama care-mi ataca maduva este, de fapt, neputinta de a decide daca-mi amintesc de un barbat cu drag sau cu ura. O sa ziceti ca starile alterneaza si ca e ceva firesc. Dar dincolo de toana, se cade sa existe totusi o concluzie, ca dupa fiecare razboi sau molima sau amor. A fost bine, a fost rau? Sleim pe dosar sloganul cu „totul are un rost“? Si dupa 20 de ani inca ne mai intrebam, deci, ce rost a avut?
La urma urmei, si ei ne judeca pe noi tot ca pe Rambo doi, in stransa legatura cu Rambo unu. Daca inaintea ta a avut parte de-o cretina, barbatul tau infiinteaza oficial aceasta categorie si va fi foarte greu sa iesi din tabel si sa-l convingi ca tu nu esti ca aia. Dupa 12 ani de casnicie, el a aflat ca fosta nevasta il tinea din interes, amanunt ce a reiesit si din faptul ca, la capatul duzinii de ani, ea a parasit cosmelia pentru un miliardar. Ulterior, apari tu in viata lui si, desi ai si tu miliardele tale, el crede ca l-ai luat pentru milioanele lui. Pana nu treci, la randul tau, de termenul critic de 12 ani, ca sa-i demonstrezi ca s-a spart blestemul, nu te va crede ca stai cu el din dragoste. De cate ori faci curat in debara si scoti valiza la desprafosat, barbatul tau crede ca pleci si urla ca un coiot.