Lavinia Rașcă – Răspântii către fericire

de

Fiecare răscruce prin care trecem în viață schimbă pe de-a-ntregul cursul a tot ceea ce va urma. Fiecare decizie, mai curajoasă sau mai prudentă, determină așezarea în pagina destinului a biografiilor noastre, în care contează nu doar izbânzile profesiei ci, mai ales, ale fericirii. Povestea de viață care a adus-o până aici și o va duce mai departe pe profesoara Lavinia Rașcă este una trăită curajos, cu înțelepciune, cu noblețe, cu iubire.

CV-ul Laviniei Rașcă e doldora de reușite și de decizii luate la timp. Este profesoară universitară, doctor in economie. Predă management strategic și antreprenoriat în programele Executive MBA și MBA ale Institutului de Administrare a Afacerilor din București ASEBUSS. A predat în ASE și alte universități. Este membru fondator și membru în consiliul consultativ ASEBUSS și conduce EXEC-EDU, o companie de training de top, creată de ASEBUSS. A pregătit mii de manageri dar și de studenți.Lavini

S-a pregătit la cele mai bune școli de business din lume: IESE Barcelona, Cambridge, University of Washington, Washington State University, unde a deprins tehnicile necesare în consultanță și în educația continuă a managerilor.

 

* De la Harvard la ASEBUSS

 

Cum a început totul? Imediat după Revoluție, Lavinia Rașcă era economistă la Uzina de Pompe Aversa. Un telefon primit chiar înainte de-a ieși din casă, într-o zi de sâmbătă, a ademenit-o cu propunerea de a concura pentru un post de asistent universitar la catedra de management a ASE-ului. Nu avea decât o zi de gândire, o zi, la capătul căreia și-a spus că trebuie să vadă despre ce e vorba, deși toți cei din jur o sfătuiau să nu dea cariera sigură pe o himeră. Și totuși, de aici încolo, dincolo de o decizie curajoasă, s-a schimbat nu doar viața ei, ci și a miilor de oameni care au reușit să-și împlinească visele învățând de la ea.

Imediat după ce a ajuns asistentă, la ASE a venit o echipă de profesori de la University of Washington din Seattle şi consultanți de la Small Business Administration și Washington State University, care își doreau să dezvolte două activităţi: o activitate de consultanţă pentru antreprenori şi una de educaţie. Lavinia Rașcă a intrat în programul de pregătire a consultanţilor pentru IMM-uri şi a făcut parte din Centrul de Consultanţă din ASE creat cu fonduri de la Agenţia Americană de Dezvoltare Internaţională (USAID).

„Am făcut consultanţă și am ținut cursuri pentru primii antreprenori din România, apoi am contribuit la pregătirea altor consultanți”, își amintește Lavinia începuturile sale ca formator. „Consultanții americani trimiși în programul USAID m-au pregătit, iar unii mi-au fost mentori. Kate Reikovschi, o femeie extraordinară, mi-a fost cea mai apropiată și a avut un rol esențial în viața mea, nu numai prin ceea ce m-a învățat, dar și pentru că m-a făcut să am încredere în mine și să-mi făuresc planuri foarte îndrăznețe”.

Când ești bun în ceea ce faci și pui suflet, e imposibil să nu fii remarcat. Acestea au fost atuurile Laviniei Rașcă: era pasionată, serioasă, oamenii care veneau la consultanță aveau rezultate bune…

În 1992, a venit la ASE un profesor de la Harvard Business School, pentru a selecta câțiva profesori care urmau să fie pregătiți la cele mai bune școli de business din SUA – Harvard, Stanford, MIT, Wharton, Kellog, alături de alții, din toate țările foste comuniste. Programul era finanțat de USAID și avea ca scop dezvoltarea de școli de afaceri în această parte a Europei. În ASE, lista celor care trebuiau să plece în America era gata făcută, așa că primul gând al Laviniei Rașcă a fost să nu-și facă visuri și să nu încerce să se înscrie în program. Totuși, sfătuită și de consultanții cu care lucra, fără multe speranțe, și-a făcut dosarul şi a mers la interviu. Profesorul Aguilar, care venise pentru selecții, refuzase listele prestabilite, cerând să vadă și să vorbească el însuși cu oamenii. „M-a văzut, m-a plăcut şi m-a luat”, își amintește Lavinia râzând. „Am fost printre cei zece profesori români selectați, șapte din ASE și trei din Cluj, într-un program ce a durat doi ani. Eu am avut două stagii la Harvard, a câte două luni fiecare şi un program de studiu între ele, supervizat de profesorii de acolo.”

Au fost primele plecări mai lungi de acasă, de câte două luni, dar lucrurile s-au organizat bine în așa fel, încât băiatul ei, Mihnea, care avea opt ani pe atunci, să înțeleagă rostul acestor plecări. Tatăl și bunicii i-au fost aproape.

Experiența Harvard s-a dovedit absolut remarcabilă. Climatul universitar era foarte serios, foarte riguros… „Profesorii sunt modelele care imprimă rigurozitatea, fiind total dedicați misiunii lor. Erau cu noi de dimineaţa, de la ora opt, şi până seara târizu”, povestește directoarea EXEC-EDU. „Când am ajuns la Harvard, am primit un teanc impresionant de articole, studii de caz şi cărţi de citit. Aveam programul stabilit strict pe zile şi pe ore. Ştiam ce aveam în fiecare zi de studiat, ce cazuri de analizat şi ce cărţi de citit. Citeam, analizam individual, iar dimineaţa ne întâlneam în grupul de studiu, ca să vedem fiecare ce părere avem despre cazul respectiv şi cum l-am soluţiona dacă am fi în locul managerului care era subiectul cazului. Eram zece români combinaţi cu foşti RDG-işti, cehi, slovaci, polonezi, unguri, foarte mulţi ruşi, bulgari, iugoslavi, toate naţionalităţile din toate ţările foste comuniste. Era în aşa fel aranjat totul, încât nu eram doi de aceeaşi naţionalitate într-un grup de studiu. Dimineaţa ne întâlneam la grupul de studiu, profesorii treceau să vadă dacă avem vreo nelămurire, iar după aceea veneau la ore. În primul an am învăţat atât de mult, încât n-am ieşit în oraş, în Boston, decât în ultimele cinci zile, pentru că nu am avut timp. Ieşeam din campus doar în vizitele de studiu pe care le făceam la companii. În anul al doilea a fost mai simplu, pentru că deja ne acomodaserăm cu regimul, în plus ne-au dat acces la sala de sport și ne-au cazat chiar lângă ea, aşa că am putut să facem mai multă mişcare”… A fost un program extrem de intens, căruia românii implicați i-au făcut față cu brio. Au reprezentat un succes al programului respectiv, recunoscut la Harvard Business School. Întorși acasă, împreună cu profesorii de la University of Washington, cu finanțare USAID, au pus bazele primului program Executive MBA la standarde americane din Europa Centrală și de Est, replicând sistemul în care învățaseră în cei doi ani.

În luna septembrie a anului 1993, programul Executive MBA al ASEBUSS și-a deschis porțile pentru primii aproape treizeci de manageri. Știrea a făcut înconjurul presei în toată zona, la momentul respectiv. Totul a pornit în cadrul ASE-ului, de aici și denumirea de ASEBUSS, dar pentru a putea respecta standardele educaționale la nivelul cerut de partenerii americani, școala a trebuit să continue pe cont propriu. În anul 1995 s-a creat fundația ASEBUSS și programul a devenit independent, începând demersurile de înființare a Institutului de Administrare a Afacerilor din București și de acreditare a acestuia ca instituție de învățământ universitar, în cadrul Ministerului Educaţiei.

 

  • Să fii antreprenor…

 

Cât de greu a fost? întreb, bănuind răspunsul. „A fost foarte lung, foarte frumos și prin dedicare, perseverență și înțelegere, am reuşit. Între timp, ne-am schimbat partenerii americani, şi a fost o decizie foarte bună. Ne-am dus către o altă școală, Kennesaw State University din Atlanta, Coles Colledge of Business, care are un program creat în acelaşi timp cu noi, clasat acum în top 50 programe Executive MBA din America. Relația cu ei este mai strânsă şi mult mai sistematică decât cea cu partenerii din Seattle, cu care am început inițial. Colaborarea este mai extinsă decât schimbul de profesori. Studenții români și americani din cele două programe EMBA partenere lucrează în proiecte comune, în echipe mixte, pe parcursul anului doi, iar la sfârşit studenţii noştri merg în Atlanta să le prezinte împreună cu colegii lor din America, prilej cu care fac mai multe vizite la companii. Douăzeci de promoții Executive MBA, peste 1200 de manageri de succes absolvenți. Ne-am diversificat: un program nou, MBA pentru antreprenoriat, deja la a treia promoție și training pentru manageri și antreprenori prin EXEC-EDU, compania de training înființată de ASEBUSS în 2005 și pe care o conduc, având și ea aproximativ zece mii de absolvenți”.

Lavinia Rașcă este unul dintre membrii fondatori ai ASEBUSS. A făcut parte din Consiliul de Administraţie, iar acum face parte din Consiliul Consultativ. De la început a predat strategie şi, din 1998, predă şi antreprenoriatul. În 1998, rectorul ASEBUSS, Marcel Duhăneanu, i-a încredințat activitatea de cursuri scurte. A preluat o activitate foarte tânără, constând în două trei tipuri de cursuri de o zi sau două și trei, patru traineri. A început să construiască echipa și apoi alte și alte programe, în toate ariile administrării afacerilor. Activitatea s-a dezvoltat atât de mult, încât în 2005 ASEBUSS a decis crearea unei companii independente, EXEC-EDU. Echipa EXEC-EDU are acum în jur de 30 de experți, implicați în peste 30 de tipuri de programe, care pot fi oferite în regim standard sau adaptate le specificul unei companii. Programe foarte practice, interactive, axate mult pe dezbateri și studii de caz.

Drept mărturie că toți cei care au trecut pe la ASEBUSS și EXEC-EDU au avut rezultate stau nu doar testimonialele pline de suflet ale absolvenților, cât mai ales numele și rezultatele businessurilor lor de succes.

Ce înseamnă să fii antreprenor? „Să fii antreprenor înseamnă să ai iniţiativă, să fii curios, să vezi oportunităţile, să te gândeşti cum să le exploatezi şi să găsești resursele necesare. Să gândeşti mai larg, să ştii să analizezi o situaţie, dar să te analizezi și pe tine, ca să te convingi că știi și că îți place să pui o afacere pe picioare și să o dezvolți. În antreprenoriat, un factor principal de succes este ca business-ul pe care îl faci să îţi placă: produsul, clienţii cărora te adresezi, furnizorii și partenerii, procesul prin care faci produsul respectiv. Dacă nu îţi place, fie nu vei putea să fii bun şi să te ocupi de el pe termen lung, fie vei fi nefericit și te vei îmbolnăvi.”

 

  • Prețul succesului

 

Iscodesc încercând să aflu dacă a existat și un preț al succesului, așa cum se întâmplă adesea. Lavinia Rașcă recunoaște că, fiind atât de ocupată, nu a avut suficient timp pentru ea. „Eu am avut un mare noroc profesional, am ajuns acolo unde mi-a plăcut şi am făcut totul cu mare pasiune. Tot ce am făcut în familie, cu băiatul meu Mihnea, care a fost de la bun început un copil înțelept și echilibrat, cu şcoala, am făcut cu cea mai mare bucurie. Mi-a plăcut enorm activitatea mea şi veneam acasă încărcată pozitiv, după multe ore de muncă pe care le continuam uneori la mine în birou, târziu în noapte. Am avut putere și timp să mă dedic familiei, poate nu suficient, dar nu și pentru mine. Este o mare greșeală. Trebuie să ai mult mai multă grijă faţă de tine, nu numai din punct de vedere fizic, dar și spiritual, emoţional. Să te întrebi cu foarte multă atenție dacă ești nu numai împăcat că-ți faci datoria, dar și fericit într-adevăr ca om, nu doar ca profesionist. Am învățat asta cam târziu, dar am învățat și îmi este foarte bine. Nu acord de loc mai puțin timp profesiei, nici altor îndatoriri, dar sunt mai atentă la binele meu și am învățat să am grijă mai întâi de mine, pentru a putea avea relații foarte bune cu cei din jur. Știu acum că asta nu este egoism, cum credeam mai de mult, ci înțelepciune. Și am mai învățat că nu le poți cere celor din jur să fie cum vrei tu. Fie îi accepți cum sunt, dacă îți plac așa, fie te schimbi tu, dacă vrei și poți, fie rupi relația. Eu am rupt o relație, după 34 de ani”.

În anul 2010 un program POSDRU dedicat femeilor a pus-o în situația de întâlni, în cadrul unor workshopuri de o zi, peste 500 de femei din mai multe orașe ale țării. A fost momentul unor lămuriri personale și al declanșării altor proiecte însemnate. „Vorbind cu sute de femei, mi-am dat seama că ele reprezintă principala barieră în calea promovării profesionale. Foarte multe nu au destulă încredere în ele. Chiar atunci când sunt performante, ele gândesc: am reușit pentru că m-au ajutat cei din jur sau pentru că am avut noroc, nu merit, mai am de învăţat, nu sunt la fel de bună cum e colegul meu, nu am timp, lucruri de felul acesta. A doua barieră în calea promovării apare atunci când femeia nu ştie să gestioneze relaţia cu bărbatul ei de acasă, fie că se lasă dominată de el, fie intră în competiţie cu el. Or, bărbatul simte nevoia să protejeze femeia, iar femeia trebuie să îi dea voie bărbatului să o protejeze, dacă relaţia e bună şi dacă el e într-adevăr un bărbat care merită să stea lângă o femeie deşteaptă. Așa se face, cred eu, că unele femei nu avansează în carieră, iar altele o fac, dar rămân singure. În al treilea rând, femeile nu ştiu să gestioneze relaţia cu şefii. I-am întrebat pe mulţi dintre foştii mei studenţi, care sunt directori generali, CEO sau preşedinţi de companii, de ce, când e să promoveze un bărbat sau o femeie, preferă bărbatul, și am aflat că în majoritatea cazurilor bărbații sunt mai siguri pe ei, în timp ce femeile, și atunci când au rezultate bune, le prezintă cu modestie și neîncredere. Tot în interacțiunile mele cu femeile, am mai constatat și un alt fenomen. De pe la patruzeci de ani, femeile devin obosite de birocrația din corporaţii şi îşi doresc mai multă independență în decizii și chiar în program, un business propriu, în care să valorifice experiența acumulată. Atunci încep să se caute, să vadă ce le place şi au nevoie de networking…”

Așa s-a născut Professional Women’s Network, organizație în care este fondatoare alături de alte nouă doamne și a cărei primă președintă a fost. Organizația are acum peste o sută cinci zeci de membre şi o activitate foarte interesantă, care se desfăşoară pe trei piloni: unul de antreprenoriat, unul de mentorat şi un pilon de pregătire pentru doamnele care vor să meargă până în vârful piramidei de business.

 

 

*Marile înțelesuri

 

În ultimii ani, în viața Laviniei Rașcă s-au arătat adevăratele înțelesuri. „Omul nu este numai un profesionist, un soț şi un părinte, deci nu avem numai roluri, ci avem şi un suflet, un corp, bucurii, plăceri şi obiective personale. Iar dacă trecem pe lângă ele şi suntem orbi la noi, pierdem viaţa. Mi-aş dori să fi înțeles asta mai de mult şi să mă fi gândit mai atent la mine, la ce îmi place, să fi fost mai relaxată, mai puțin exigentă și mai puțin intransigentă… Acum sunt mult mai indulgentă, mai înțelegătoare. Mi-am dat seama că lucrurile nu sunt numai în alb şi negru, ci mai sunt şi nuanţe de gri, că nu este numai cum trebuie, ci și cum se întâmplă, că oamenii sunt cum sunt ei și trebuie să-i înțelegi dacă vrei să fii cu ei, fără să-ți faci o profesiune de credință din a-i schimba, căci nu se poate. Mă simt mult mai relaxată, mai veselă, și cei care mă cunosc observă asta”. Între timp, a descoperit antrenamentele de Qui-Gong și Yoga pentru echilibrarea energiei și o bună formă fizică, sistemul de nutriție sănătoasă Metabolic balance, programele spaventura, organizate de DespreSpa… Și toate descoperirile în planul fericirii și bunăstării personale s-au reflectat și în structura cursurilor.

„Am adus la EXEC-EDU colaboratori valoroși, diversificând programele pentru manageri pe care le organizăm. Managerul este om înainte de toate şi, dacă omul nu este fericit, nu poate să aibă randament în business. Așa că am dezvoltat o nouă linie de programe, programe personale, de well-being, în care vorbim despre importanţa mişcării şi a posturii corecte, despre nutriţie, despre depășirea conflictelor interioare, a stresului. Eu consider că stresul este benefic dacă te raportezi bine la el şi poţi face asta dacă ai energie. Iar energia o capeţi prin mișcare, prin hrană și prin obiceiuri sănătoase… Vrem să le transmitem managerilor toate aceste lucruri. Așa că, pe lângă sloganul deja consacrat – Antrenăm competenţe, am adoptat unul nou Antrenăm starea de bine care corespunde noii linii de programe.”

Între timp, fiul ei, Mihnea, a împlinit 31 de ani, s-a căsătorit și are o fetiță de câteva luni, deci Lavinia Rașcă este și bunică. „Mihnea este în continuare prima mea prioritate, numai că el este total independent și nu prea are nevoie de sprijinul meu (râde). Suntem în relaţii foarte bune. În acest moment al vieții, gust independența și îmi place extrem de mult. Nu mai întreb pe nimeni dacă îmi dă voie şi dacă are ceva împotrivă. Mă duc la teatru, la concerte, la cinema. Citesc. Pregătesc cursuri, scriu articole, lucrări, colaborez la reviste, am întâlniri noi și interesante. Mă văd cu prietenii. Călătoresc… Este foarte, foarte plăcut să fac absolut orice îmi trece prin cap, este o chestie nouă şi care îmi ia foarte mult timp”, spune Lavinia Rașcă râzând, luminoasă.

 

  • Credit: PAUL BUCIUTA/ Marea Dragoste

 

Categorii:
Personalitati

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *